63 matches
-
pentru Un port la răsărit), Henriette Yvonne Stahl (pentru Între zi și noapte). Urmează ceea ce autorul acestei Istorii numește "anii apocaliptici", aceia în care, după 23 august 1944, a început declinul precipitat al S.S.R. Puterea comunistă impune "odioasele epurări politice", "consternante", cum îi apar lui Vârgolici, pentru că s-au petrecut foarte repede, înaintea celor de la Academie, cu concursul acelor scriitori care trecuseră iute de partea regimului nou. Decesul oficial al Societății Scriitorilor Români are loc în martie 1949, când ia naștere
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
titlul și stratagema reușește: nu doar lecturanții neatenți, ci și câțiva comentatori redutabili, dar neglijenți cu litera textului, cad în capcană și așază „inspecțiunea” de a doua zi și frica de ea la temelia comportării de neînțeles și a morții consternante a casierului, ignorând faptul elementar că Anghelache habar n-are de controlul preconizat, el părăsind berăria înainte ca inspectorul din minister să le anunțe camarazilor vestea. A doua modalitate de inducere în eroare a cititorului la care recurge Caragiale pentru
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
îmi lipsește reculul, distanța, perspectiva. Dacă ne uităm la judecățile pe care unii scriitori le rosteau în urmă cu mai bine de 100 de ani asupra contemporanilor lor, rămînem stupefiați de prostiile debitate. Există critici celebri precum Sainte-Beuve care e consternant uneori: vorbește despre Baudelaire ca despre un nimic, în schimb, înalță în Panteon tot felul de nulități de care nimeni n-a mai auzit. Dacă ne-am permite să emitem și noi judecăți asupra contemporanilor, am putea produce același efect
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
care i-a administrat o doză prea mare de mercur, a murit un patriot care a fost vândut asemenea lui Iuda pentru vina de a-și iubi patria și de a vedea Ardealul Românesc unit cu Țara Mamă. Ceea ce este consternant, este faptul că istoria se repetă pentru neamul românesc de milenii, cu trădători, cozi de topor, lași, datorită cărora au căzut pradă istoriei ulte personalități marcante, printre care și poetul, jurnalistul și patriotul Mihai Eminescu, Poetul Nepereche. Asasinarea lui continuă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
din București (dar probabil și la alte universități din țară). Cît despre prefața acestui volum, semnată de Gabriel Mardare, îmi este, iarăși, destul de greu să mă pronunț: citit în vreun ziar, acest text ar fi oarecum simpatic. Ca prefață, e consternant. Gabriel Mardare glosează pe marginea amintirilor sale, a experienței proprii, din vremurile mizere de dinainte de 1990, cu oarece umor, mușcătoare ironie, plasînd în treacăt lovituri, a căror adecvare în context nu e tocmai clară, unor fenomene culturale sau persoane care
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
în legătură cu căutarea identității, cu nevoia de centru, de sprijin, de adăpost. Mai mult poate decât literatura, arhitectura că arta, poate oferi cele mai seducătoare utopii, dar și, în regimurile totalitare, de pildă, accesul în spațiul distopic al simulacrelor celor mai consternante. Utopie sau simulacru, arhitectura a reprezentat, la un moment dat, după cum precizează autorul, "un antidot împotriva neîncrederii cu care oamenii priveau un anumit regim" (op. cît., pag. 48-49). Este vorba, desigur, de Arhitectură cu majuscula, aceea a edificiilor monumentale, preferate
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
face dezordine în literatura română contemporană, spunând despre ea vrute și nevrute și evaluând-o capricios, după ureche. Nu putem înțelege (iată că-l parafrazăm) rostul unei cărți de asemenea dimensiuni, în care tot felul de truisme se amestecă imprevizibil cu aprecieri consternante, concepute după logica lui hodoronc-tronc. Românul are o vorbă: Si tacuisses philosophus mansisses. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. 5, Poezia românească de la al doilea război mondial până în anul 2000, București, Ed. Niculescu, 2000. 688 pag.
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
o istorie a poeziei care nu e recentă, care e foarte bogată, țara însăși fiind bogată, cu șaizeci de milioane de locuitori, poeții francezi contemporani, cei mai mari, își vând cărțile în o mie de exemplare... Această situație poate părea consternantă și îngrozitoare, într-adevăr. Putem, desigur, căuta motive, și unul, foarte simplu, este că s-ar cuveni învățat cum trebuie citită poezia, pentru că, în orice caz, nu putem citi poezia fără să știm cum s-o citim... Iar aceasta e
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
performanța de a schimba complet sensul verdictului. Un exercițiu de stil, fără îndoială, inaccesibil altor cronicari, care preferă îndeobște să-l numească altfel: scoatere din context. Și pentru care, totuși, consecvența de opinie continuă să reprezinte un imperativ. Episodul acesta, consternantă la vremea lui, mi-a revenit în minte ori de câte ori, citind noul roman al lui Radu Paraschivescu, mi se întâmpla să am obiecții. Cât contează, până la urmă, într-un ansamblu, două sau trei sau mai știu eu câte fraze a căror
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
îi explică sfătos Nelu Rafiroiu tinerei angajate de la Documentare, încăpățânata Ioana Olaru. Iar sentimentul față de uzină implică fie acceptul de a-l distra pe un înalt tovarăș venit în inspecție, fie admiterea de principiu a drepturilor seniorial-directoriale. Trecând fulgerător și consternant de la o stare la alta, cu o mobilitate ce ține de adaptare, dar și de structura internă de amoebă a personajului, Rafiroiu ajunge s-o pună pe gânduri pe "fetița" căreia îi face avansuri. Dincolo de aceste apropouri și agresiuni machiste
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
raportare la Est și Vest e investigată și "obsesia" elitelor. E un veritabil act de curaj să pledezi pentru nevoia de elite azi, când, din motive de sorginte diferită, atât în Est cât și în Vest, ele sunt supuse unor consternante acte de discreditare, asemănătoare unor stranii, inexplicabile sabordaje: După mai multe decenii de obediență militantă, asistăm șîn Estț la explozia compensatorie a unui spirit critic devastator: nimeni nu e la adăpost de voluptatea generalizată a discreditării. În loc să fie valorificate, solicitate
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
fac gazetărie. Dar de ce nu i-am spus cît de insolentă mi se pare propunerea? Ce dracu! Asta e "măsura" mea de scriitor? I se poate părea lui Carandino firesc să mă angajeze, el și cu Stancu, pe mine? E consternant". Altă dată Șerban Cioculescu îi arată un memoriu semnat de treizeci de membri ai S.S.R., pentru convocarea adunării generale, alegerea unui comitet și reintegrarea scriitorilor evrei (ne aflăm în septembrie 1944): "Citesc și îi înapoiez hîrtia, fără un cuvînt. Nu
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
este cartea; personajele gîndesc cum "ar fi spus cineva într-un rînd dintr-o carte", altul e un "personaj aleatoriu din cărțile existențialiștilor", plimbările se fac "ca în bunele romane", între faptul din viață și cel din literatură sînt "coincidențe consternante", salvarea e căutată "prin cuvinte", norii au o sintaxă a lor, ca într-o carte de Petru Creția, Longos însuși devine "contemporanul nostru" povestind producerea textului, a palimpsestului (el își scrie romanul pe "niște foi netrebuitoare", de pe care răzuie un
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
de un ludic irezistibil :” E un dramaturg Îngrozitor!...Dar nu atît de prost ca Shakespeare!”... Într-o revistă elegantă (Cultura), o cronicăreasă ( pardon de expresie) face un dialog cu actrița Coca Bloos ; nimic anormal. Exceptînd una din Întrebări, care e consternantă : ”Doamnă C.B., sunteți absolventă de filozofie. Stau și mă-ntreb dacă de-aici vă vine acest ex traordinar firesc pe care-l aveți pe scenă?”... Stau și mă-ntreb dacă Hegel - un filosof realizat, deci mai mare decît Coca - ar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
violentă, decît blînda, serafica și timida (Îi transpirau teribil mîinile!) bătăușă de lîngă mine. Oricum, e prilejul să lansez din nou panseul meu preferat, „viața imită arta”! Pe un post tv central văd, Într-o seară, un titlu de emisiune consternant : Sinucigașii României se destăinuie. Zău, n-aș vrea să aflu ce spun...Deocamdată. Solistul Adrian Daminescu declară, Într-un interviu acordat Jurnalului național :” Publicul meu iubit, s-a per vertit. Publicul e cea mai mare curvă ! ”. N-aș dori să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
face pe prea mulți să plângă: se găsesc imediat partide care să-i ia locul. Cu adevărat grav este însă faptul că, în turbarea lui postelectorală, Ioan Rus vrea să facă răspunzătoare pentru înfrângerea sa însăși România. Cu o ușurătate consternantă, care mă face să-i uit atitudinea sobră din campania electorală, dl Rus afirmă: „Orice negociere privind Transilvania se va face la Cluj sau în alt oraș din Transilvania, nu la București”. Autorul acestei declarații nu este un limbric complexat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să ne umplem de sentiment național. Milioane de destine omenești trebuie strivite în malaxorul totalitar ca să-i iasă Crapului Gonflabil de-un personaj memorabil. Că un astfel de specimen a putut să apară în fauna României, nu-i de mirare. Consternantă este însă atitudinea dlor Eugen Simion și Nicolae Manolescu, care, în afară de a fi critici literari, trec și drept ființe umane. „Între literatură și eroi, eu prefer literatura”, spune dl Simion. E o opțiune. În virtutea ei, dl academician ia în considerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Nicolae Brânda. Miron Blaga, admiratorul lui extatic, care îi prefațează noua carte de versuri (Catabasis. Scrisori către Euridice, jurnal liric, 1977-1988, Societatea Cultural-Științifică Adsumus în colab. cu Abaddaba, Oradea, 2001) cu o orgie de superlative, îl supraestimează într-un mod consternant. Să citim și versurile care l-au entuziasmat pe prefațator: „Rătăcit prin grădinile înțelepciunii, / caut imaginea șarpelui / și veninul mi se scurge încet printre degete...“ „Oare nu sunt chemat pentru / actele esențiale, sau libertățile spiritului, / libertățile spiritului ard în memoria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
plină ascensiune. Volumul său de debut, Suflet de rocker, trezise speranțe unor critici literari (printre care mă număr), iar cărțile care au urmat au fost, oarecum, la înălțimea așteptărilor. Iată însă că (încă) tânărul prozator ne dezamăgește într-un mod consternant, punând în circulație, sub semnătura sa, o culegere de patru nuvele, Piano Man (Paralela 45, colecția „80“, seria „Proză“, Pitești, 2000), plină de expresii licențioase. Folosirea unor cuvinte dintre acelea care ne fac să roșim când le auzim rostite în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al morții. Să nu ne lăsăm înșelați: împroșcăturile de ciment ce împrăștie în cele patru colțuri, asemenea unor mădulare dislocate, fragmentele mărturisirilor, bunelor vestiri și botezurilor nu sunt provizorii: este starea definitivă a locurilor care ni se înfățișează sub aparența consternantă a acestei semnificații sfărâmate, a acestei unități plastice făcute fâșii, pulverizate. Ce se petrece? În virtutea progresului său teoretic nedefinit, știința oferă astăzi posibilitatea, grație diverselor metode comparative, de a data un material în mod riguros și, prin urmare, de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de la Dumnezeu, care este deasupra istoriei". Sunt acestea confesiuni prozastice care întretaie pe alocuri corpul textual versificat. Ele coroborează materia poemului propriu-zis, în care istoria e denunțată ca sistem ca o întreprindere vană, ca un aparat pus în slujba convenției consternante, ca un mediu ce favorizează impostura și chiar crima: „Istoria lumii e o lungă crimă. M-am săturat de atîta istorie. / Voi face tot ce-mi va sta în putință / să nu intru și eu în afacerea asta cu cîntec
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
obedient, "Președintele", zdrobit de ironiile nevestei pe care continuă s-o divinizeze; și niște copii ale căror caractere se vor evidenția treptat; și halucinant. Expertiza grafologică făcută la un moment dat, ca amuzament, de un vizitator al casei aduce date consternante. Erasmus, personajul cu nume ridiculizat de ceilalți copii și naratorul de mai târziu al istoriei ce i-a sufocat și destrămat familia, rememorează acest episod în care se întrezăresc conflicte actuale și viitoare: "Domnul Almalech era un bărbat blond, roșu
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
ar fi plăcut să constatăm că prezența poeziei Votul în volumul Cât m-a iubit știu numai eu de Benone Burtescu (Ed. Danubius) constituie un accident. În realitate, toate poeziile din acest volum cuprind cugetări improvizate, irelevante, de o naivitate consternantă. Autorul își face cunoscute opiniile referitoare la ce se întâmplă în jurul său, fără să ezite, ca și cum ar fi atoateștiutor. Pe de altă parte, afirmațiile sale, chiar și când sunt adevărate, demonstrabile, suferă de banalitate. Ca să simulăm surpriza la lectura cărții
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
ci pentru că neadevărul, la care mă simt obligat moralmente să răspund, decurge tocmai dintr-o astfel de abordare a comportamentului meu post-decembrist în întregul lui. Citez de la pagina 129: „Poate că acestei poziționări au-dessus de la mêlée i se datorează și consternanta opțiune recentă a lui Nicolae Manolescu, în calitate de președinte al USR, când s-a străduit să blocheze tentativele de deconspirare a scriitorilor turnători. Mai marele peste literați a preferat, în acea ocazie, să se zbată pentru a prelungi păguboasele ambiguități și
Neadevăruri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6206_a_7531]
-
generală, știau că vor trebui să înfrunte numaidecât focul dușman. Dar îmi amintesc cu toată puterea că goarna răgușită a satului din Argeș, unde am trăit acest moment de piatră, a sunat "adunarea" soldățească, în plin miezul nopții: neverosimil, straniu, consternant. în pustiul nopții timbrul metalic era groaznic: îl auzeam, dar îl și vedeam. L-ași putea și acum desemna printr-o dâră luminoasă pe fond negru, frământată în zig-zaguri mărunte și, ca în reclamele electrice, intermitentă. Atunci am avut prilejul
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]