150 matches
-
Moldova, Țara Românească.” (Mihai Viteazul) Protodacii au fost în comuniune harică cu Atotcreatorul-Tatăl ceresc prin tradiția milenară monoteistă: dreptate, vitejie, curaj, răbdare, râvnă, dăruire, cultură, adevăr, sacerdoțiu, jertfă, nemurire, simbioză geografică prin răsfrângeri înălțătoare spre cer, iar dacoromânii sunt în consubstanțialitate harică cu Hristos,cu Ortodoxia Sa ființială mântuirii, prin Maica Domnului, prin Apostoli, prin Sf. Părinți, prin jertfele și eroismul Strămoșilor, al Aleșilor, al Martirilor, al Sfinților și al Mărturisitorilor noștri. Ființa Neamului Dacoromân și a Bisericii creștine a odrăslit
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1422200497.html [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
Ed. I.B.M. al B.O.R., București, 1982, p. 413) Arie, născut în Libia, preot slujitor la o biserică din Alexandria, se răzvrătește împotriva Bisericii lui Hristos, fondând erezia care-i poartă numele arianismul: concepție rațional-umanistă, anti-trinitaristă, care contestă egalitatea și consubstanțialitatea Fiului lui Dumnezeu cu Dumnezeu- Tatăl, negând dumnezeirea Fiului, care spune ereticul: este o creatură, schimbător, mărginit, imperfect și chiar capabil de a păcătui. (Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală, Ed. I.B.M. al B.O.R., București, 1992, p.
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682867.html [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
DE MINA MARIA RUSU, de Pompiliu Comsa , publicat în Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015. Între competența lingvistică și competența de comunicare trebuie să existe o complementaritate motivată și întărită de dimensiunea interrelațională a discursului. Să facem apel la consubstanțialitatea sintagmelor „comportament social - comportament lingvistic” care este dezvoltată în sfera cercetărilor etnolingvistice. În acest sens, se observă că utilizarea vorbirii într-un cadru social se supune regulilor psihologice, culturale și sociale, care conduc la o abordare sociolingvistică a comunicării. Vorbitorul
POMPILIU COMSA by http://confluente.ro/articole/pompiliu_comsa/canal [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
mediu creat de comunicare, aceasta la rându-i cultivată și valorizată ca vector ... Citește mai mult Între competența lingvistică și competența de comunicare trebuie să existe o complementaritate motivată și întărită de dimensiunea interrelațională a discursului.Să facem apel la consubstanțialitatea sintagmelor „comportament social - comportament lingvistic” care este dezvoltată în sfera cercetărilor etnolingvistice. În acest sens, se observă că utilizarea vorbirii într-un cadru social se supune regulilor psihologice, culturale și sociale, care conduc la o abordare sociolingvistică a comunicării. Vorbitorul
POMPILIU COMSA by http://confluente.ro/articole/pompiliu_comsa/canal [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
aminti în acest context vorbele unui mare artist, Corneliu Baba, care spunea: „Nu vă pierdeți vremea cu fleacuri. Puneți-vă în față ținte mari. Chiar dacă nu le atingeți, măcar ați ostenit pentru ele. Și asta valorează cât o reușită”. Iată consubstanțialitatea modului meu de a face lucrurile. MDP: Trăim rupți unii de alții, învîrtiți de roțile descentrate ale morilor de vînt politice și sociale. Ce e de făcut? ILIE MARINESCU: În atare situație, cel mai bun lucru, din punct de vedere
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ilie_marinescu_psihologul_vedetelor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
aminti în acest context vorbele unui mare artist, Corneliu Baba, care spunea: „Nu vă pierdeți vremea cu fleacuri. Puneți-vă în față ținte mari. Chiar dacă nu le atingeți, măcar ați ostenit pentru ele. Și asta valorează cât o reușită”. Iată consubstanțialitatea modului meu de a face lucrurile.MDP: Trăim rupți unii de alții, învîrtiți de roțile descentrate ale morilor de vînt politice și sociale. Ce e de făcut?ILIE MARINESCU: În atare situație, cel mai bun lucru, din punct de vedere
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ilie_marinescu_psihologul_vedetelor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
temelor și motivelor literare (e vorba de una dintre cele mai dinamice structuri ale prozei românești contemporane), 3. Marea coerență interioară (,,printr-o structură simfonică amplă, mai greu de identificat la scriitorii care abordează specii și genuri literare diferite’’), 4. Consubstanțialitatea operei (,,existența unui butuc comun din care pleacă, se dezvoltă în diferite etape de creație, modalități diferite de exprimare literară’’), 5. O constantă creativitate (,,care a pulsat egal în toate etapele de creație’’). Capitol special al naratologiei Volumele de ,,proză
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-fanus-neagu-povestirile-magice-de-viorel-coman/ [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
din Tatăl purcede, cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, care a grăit prin prooroci". Ereziile pnevmatologice din această perioadă n-au pus la îndoială persoana însăși a Duhului Sfânt, dar au negat divinitatea acesteia și consubstanțialitatea ei cu Dumnezeu-Tatăl. Doctrina catolică despre purcederea Duhului Sfânt "de la Tatăl și de la Fiul"("Filioque"), cu toate că nu se compară cu ereziile pnevmatologice anterioare, a afectat în mare măsură unitatea Bisericii sobornicești, fiind una din particularitățile care separă catolicismul de Ortodoxie
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfantul_duh_in_biserica_.html [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
Nostalgia Paradisului : “Aderând la Revelație, artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții”. Chiar dacă nu suntem întrutotul de acord cu interpretarea dată de Nichifor Crainic “zâmbetului” Luceafărului, redăm cuvintele teologului-scriitor din finalul capitolului Simbolul androgin , întrucât sugerează consubstanțialitatea lui Eminescu - cu ordinea superioară, cerească, prin intermediul Androginului Luceafăr-Geniu: “Nu ni se spune aici (finalul Luceafărului) de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim, în toată supranaturala lui punându-se peste condiția mizeriei noastre pământești. Pe buzele Sf. Ioan
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” Fiind vorba despre sărbătorirea Sf Părinți, participanții la Sinodul I de la Niceea, care au susținut dumnezeirea Fiului, consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl („de o ființă cu Tatăl” - cum mărturisim în Crez) și nașterea Fiului din Tatăl „mai înainte de toți vecii”, Sinod care a avut ca temă : Erezia lui Arie (nu este cazul să o dezvoltăm) preotul Gh. Neagoe - după
DRAGOSTEA CREȘTINĂ, DRAGOSTE JERTFELNICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1496462266.html [Corola-blog/BlogPost/370598_a_371927]
-
RUSU Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Între competența lingvistică și competența de comunicare trebuie să existe o complementaritate motivată și întărită de dimensiunea interrelațională a discursului. Să facem apel la consubstanțialitatea sintagmelor „comportament social - comportament lingvistic” care este dezvoltată în sfera cercetărilor etnolingvistice. În acest sens, se observă că utilizarea vorbirii într-un cadru social se supune regulilor psihologice, culturale și sociale, care conduc la o abordare sociolingvistică a comunicării. Vorbitorul
COMUNICAREA CA RITUAL INIŢIATIC DE MINA MARIA RUSU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1442807996.html [Corola-blog/BlogPost/342582_a_343911]
-
Dumnezeu dăruit omului la facerea sa, spun că Tatăl Atotcreatorul, de fapt și-a contemplat Arhetipul Fiului Său preaiubit. Omul deplin, cu posibilitatea asemănării întru Ziditorul său, a fost așezat pe fundamentul lăuntric al tainei: bărbat și femeie, pe o consubstanțialitate reciprocă și pe corespondentul veșnic al genei religioase. Singurul sens adevărat al raporturilor uman-spirituale își are lumina în acest chip dumnezeiesc, care țâșnește din atotputernicia paternă. Mai înainte de a fi Creatorul cosmosului, Dumnezeu este Tatăl tuturor. În Ființa dumnezeiască asumarea
MAICA LUI DUMNEZEU – BUCURIA TUTUROR FĂPTURILOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_fecioara_gheorghe_constantin_nistoroiu_1344935120.html [Corola-blog/BlogPost/355057_a_356386]
-
se spune că Duhul Sfânt "purcede de la Tatăl și de la Fiul" (în latină: ""qui ex Patre Filioque procedit""). Temeiurile opțiunii catolice sunt la rândul lor dogmatice și istorice. Dogmatic, se susține necesitatea disjungerii ipostatice a Duhului în raport cu Fiul și afirmarea consubstanțialității Fiului cu Tatăl. Argumentele istorice pun accentul pe complementaritatea celor două formule, care ar exprima în esență o idee comună, dar în formule particulare. Romanocatolicismul recunoaște deschis lipsa expresiei Filioque atât din Simbolul credinței niceo-constantinopolitan cât și din Biblie, sub
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
context, afirmarea divinității Duhului. În Constantinopol, unul din marii oponenți ai lui "Filioque" a fost Fotie (810-892). Sf. Grigore Palamas avea o poziție nuanțată. În contextul doctrinei energiilor necreate, el afirma că Duhul purcede doar de la Tatăl, dar își capătă consubstanțialitatea și de la Fiul. La 1054, când cele două biserici se excomunică reciproc, latinii îi acuzau pe greci de eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi acuzau pe latini de infidelitate față de Concilii. Nici unii, nici alții, nu înțelegeau, se pare
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
până la condiția de Buddha. Folosind aceste tehnici se spune că un budist poate atinge condiția de Buddha timp de o viață sau, mai puțin, doar pentru trei ani. Prin meditație se spune că practicantul se unește cu universul, prin identificarea consubstanțialității lui cu restul lumii. De asemenea el identifică o legătură cu ființele superioare ca buddha și bodhisattva și împrumută forțele supranaturale a acestora pentru a înlesni revelația. Meditația este ajutată de diferite elemente magice: formule sacre (mantra sau dharani) care
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
3, Coloseni 1:15) a făcut ca scriitorii creștini timpurii să asocieze Creația cu Logosul, sau cu o preexistență a lui Hristos, Dumnezeu Fiul. Începând cu secolul al IV-lea, biserica a fost dornică să afirme (și prin artă) doctrina consubstanțialității confirmată în Crezul de la Niceea (Symbolum Nicaenum) din 325. Utilizarea imaginilor religioase în general s-a intensificat până la sfârșitul secolului al VII-lea, s-a ajuns până acolo ca, în 695, la urcarea pe tron, împăratul bizantin Iustinian al II
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
Dumnezeu; Fiul este prima creatură a Tatălui, iar Duhul Sfânt este o creatură numai a Fiului. După Conciliul de la Niceea, Eusebiu a fost unul dintre aceia care și-a epuizat energiile creatoare ca să discrediteze și să-i combată pe apărătorii "consubstanțialității". În 330 a participat la Conciliul de la Antiohia, care l-a depus pe Eustachie, episcop al acelui oraș; în 335 prezent la Conciliul din Tir, care s-a pronunțat împotriva lui Atanasie (și a lui Alexandru al Alexandriei); în 336
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
de a răstălmăci, de a întoarce pe dos o normă morală acceptată social. Pe deasupra, Creangă e un bonom zdravăn și pus pe șotii, care se îmbată la tot pasul de materialitatea solidă a lucrurilor, ca și de cea a vorbelor. Consubstanțialitatea lui cu Rabelais le-a bătut la ochi lui Nicolae Iorga întîi, lui George Călinescu și altora pe urmă. Căci, precum scriitorul renascentist francez - deși mai stăpînit decît acela -, Creangă se încîntă să îngrămădească puhoaie de sinonime ori de consonanțe
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
Poeziei cu toată metafizica subsecventă deși, asemeni colegilor optzeciști, recurg la transcripții generoase de cotidian. Felul în care acest cotidian este orientat contează aici, retorica lui. În vreme ce optzeciștii mizează pe un cotidian "infrareal", spectaculos și pe un subiect aflat în consubstanțialitate cu lumea desacralizată - este vorba despre bine-cunoscutul "biografism" american sau, în variantă mai livrescă ori mai crudă, despre un biografism "autoficțional", nouăzeciștii - și mă gîndesc acum, alături de Marian Drăghici la Paul Vinicius, Daniel Bănulescu și mai ales la Ioan Es
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
după cum observam și din alt adevăr dezarmant, relevat anterior în lucrarea noastră: în romanul Patul lui Procust, doar bărbații capabili de o iubire aflată în proximitatea patologicului plâng: D., Ladima și Fred. Moartea bruscă și violentă nu duce doar la consubstanțialitatea cuplului Fred d-na T., concretizată prin primordialul acvatic. În carlinga sa, aviatorul este găsit decapitat și, prin acest deznodământ, deopotrivă tragic și sângeros, el se înnobilează. Ar fi de ajuns să ne amintim că, în Evul Mediu, numai persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
f\r\ cauz\" Că pe ceilalți Cioran îi urăște ca pe sine însuși, cu aceeași pasiune devotată, e dincolo de orice îndoială. Doar că ceilalți sunt proiectați adesea în ipostaze care lui îi sunt inaccesibile. Așa încât, în fața propriului vid existențial, în fața consubstanțialității sale cu nimicul, lui Cioran nu-i rămâne decât să se construiască imaginar, la granița dintre dorință și frustrare, printr-o întemeiere pe dos. Să fie această întemeiere imaginară dovada unei trăiri mimate, a unei existențe simulate? Să fie exercițiul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și mai bune decît aceasta. Este tocmai aspectul pe care pare să-l sublinieze Hans Jonas cînd compară gnosticismul cu filozofia existențialistă, cea din urmă fiind o transformare destul de naiv-excesivă a pesimismului, din moment ce respinge principiul antropic, dar nu statuează nici o consubstanțialitate Între oameni și o lume mai bună. (Potrivit existențialismului, sîntem pur și simplu rătăciți Într-o lume În care nu ne avem locul; potrivit gnosticismului, sîntem rătăciți Într-o lume inferioară, atîta timp cît ignorăm că locul nostru este Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Însă, după cum a arătat Ugo Bianchi, un astfel de eveniment „devoluționar” este și un element constitutiv al platonismului din toate timpurile. O altă trăsătură a fost adăugată de eruditul german Hans-Martin Schenke, care a făcut observația că gnosticismul conținea ideea consubstanțialității dintre partea spirituală a ființei omenești și divinitatea transcendentă. Principiul antropic este astfel negat: oamenii nu aparțin acestei lumi și nici nu se conformează ci. Cu toate că au mai fost stabilite, de către Învățați precum Carsten Colpe și Ugo Bianchi, și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
definiția gnosticismului ca invariant este deja completă atunci cînd se afirmă că „gnosticismul este o religie dualistă, caracterizată printr-un dualism anticosmic (fie moderat, fie radical; dacă e unul moderat, atunci include un sistem vertical devoluționar) și prin ideea de consubstanțialitate a omenirii cu originile ei noncosmice”. Dar și această definiție se dovedește, din păcate, prea generică. Una din problemele principale derivă chiar din conceptul de dualism: dacă o putere divină subordonată care o ia razna creează o lume inferioară ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumii unde se află În exil. Astfel principiul antropic este negat, Însă dintr-o perspectivă pesimistă nu În privința omului ci În privința universului, perspectivă care duce la o prețuire metafizică a umanității fără echivalent În lumea Antichității. Gnosticii nu susțin numai consubstanțialitatea dintre oameni și originea lor precosmică, Pleroma. Această consubstanțialitate era deja una dintre constantele platonismului și i se poate afla o paralelă În doctrina iudaică a creării omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 2:27). În contextul gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]