4,590 matches
-
baronilor locali acuzați de corupție, abuzuri și diverse alte păcate a stîrnit contraatacul liderului pesediștilor din Vrancea, Marian Oprișan. Cităm din JURNALUL NAȚIONAL: "Baronul Oprișan provoacă furtună în PSD. Implicat în nenumărate scandaluri și afaceri dubioase, Marian Oprișan se visează consul la Sankt Petersburg". Potrivit ziarului citat, "Oprișan dă de înțeles că dacă va fi mazilit, va trage după el și pe unii lideri centrali ai PSD." Altceva ce i-ar mai rămîne de făcut? Noul secretar de stat care se
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
avionului de lemn nr. 2 cu care Aurel Vlaicu se ridică de la sol pe câmpia Blajului, vânzarea pe veci a tuturor operelor sale Editurii Minerva pentru... 4000 de lei, gâștele și zecile de ouă proaspete pe care le oferă Mateiu consulului francez o dată cu numirea lui drept Cavaler al Ordinului Național Francez, restituirea Crucii de Onoare primită deteriorată de la Paris etc. în rest, mașinațiunile politice prin care Mateiu încearcă să parvină, preocupările excesive pentru garderobă, frenezia cu care căuta și se oferea
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
se dizolvă în "mizeria comună" ori, dezolată, se retrage în sine. Informatorii infiltrați printre oamenii de bună credință au înveninat și continuă să învenineze considerabil climatul diasporei. "Fantoma lui Ceaușescu continuă să bîntuie prin America", avertizează Gabriel Stănescu. Exemple: investirea "consulilor onorifici" dintre informatorii cei mai zeloși, din rîndul acelor "persoane dubioase care n-au renunțat să facă rapoarte către aceeași odioasă instituție" ori al afaceriștilor "de origine română, care însă nu au nimic în comun cu spiritul românesc din simplul
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
arestare în rîndurile baronilor locali ai partidului de guvernămînt. Prin arestarea lui Medințu, PSD-ul din Arad și-a pierdut vicepreședintele și un sponsor de nădejde. Mult mai grea a fost pierderea suferită de Republica Guineea care a rămas fără consulul ei onorific. ZIUA publică un articol tradus dintr-o publicație bulgară on-line, intitulat " Secretele NATO sînt la mâna securiștilor bulgari". Subtitlul ne lămurește: "Fostul șef al diviziei de urmărire a jurnaliștilor străini, Dimităr Iordanov, dă acum permisele de acces la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
plecare. Poate fi o greșeală? Din păcate, nu. În pașaportul lui Simenon, viza de plecare este barată. E valabilă doar cea de sosire. Poate rămâne în URSS cât îi poftește inima. Plecarea, însă, e cu totul altceva. Se repetă povestea consulului turc care încearcă să-și părăsească postul din Erevan fără a reuși decât cu eforturi penibile, și asta după șase luni. Cei doi, Simenon și consulul, trăiesc zece zile în același hotel ieftin din fața aceluiași port în care n-au
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
URSS cât îi poftește inima. Plecarea, însă, e cu totul altceva. Se repetă povestea consulului turc care încearcă să-și părăsească postul din Erevan fără a reuși decât cu eforturi penibile, și asta după șase luni. Cei doi, Simenon și consulul, trăiesc zece zile în același hotel ieftin din fața aceluiași port în care n-au dreptul de a intra, privind cu exasperare aceleași vapoare care ridică ancora spre țări libere, în care nici măcar foamea nu mai înseamnă același lucru: Foamea de la
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
mult mai gravă: e sărăcia absolută plus lipsa oricărei speranțe, plus obligația de a te declara, oficial, fericit. Zilnic. La capătul rezervelor financiare și al puterii de a suporta, unul din cei doi oaspeți ai micului hotel va pleca, totuși. Consulul turc. Sub privirile îngrozite ale scriitorului, rămas singur cu soția lui în fața mării la care nu poate ajunge, diplomatul își scoate bagajele, cerând ajutor localnicilor spre a le transporta spre ghereta vămii. Nimeni nu se încumetă, însă. Cei care pleacă
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
își scoate bagajele, cerând ajutor localnicilor spre a le transporta spre ghereta vămii. Nimeni nu se încumetă, însă. Cei care pleacă sunt considerați trădători. Sau, poate, doar beneficiari ai unei șanse pe care popoarele sovietice nu o vor întâlni niciodată. Consulul izbutește să împrumute un vehicol pe care îl împinge singur spre fabulosul port. Abia în ultima clipă, străfulgerat de o idee pe care doar experiența romanelor polițiste i-o conferă, Simenon aleargă în urma diplomatului, înmânându-i două mesaje, unul către
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
o idee pe care doar experiența romanelor polițiste i-o conferă, Simenon aleargă în urma diplomatului, înmânându-i două mesaje, unul către ambasadorul Franței în Turcia, celălalt către redacția ziarului "Le Jour". Pentru aceste mesaje, solicită un act semnat de mâna consulului. Iar când acesta reușește să urce pe vas, ieșind de sub jurisdicția sovietică, scriitorul își pune în aplicare, febril, planul de salvare. Intră în sediul G.P.U., îl caută pe comandant, nu-l găsește, dar se năpustește fără a putea fi
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
vapor care n-a ridicat încă ancora... Înnebuniți, ofițerii GPU telefonează la Moscova, se contrazic, își dau instrucțiuni unii altora. În cele din urmă, familia Simenon primește aprobarea de a pleca. Iar scriitorul ajunge, încă incredul, pe puntea vaporului unde consulul turc îl privește încremenit, ca pe o fantomă revenită inexplicabil dintr-un tărâm al întunericului absolut. Nici un complex nu amână, după întoarcere, redactarea amplului reportaj. Simenon nu se întreabă, neliniștit, ce va putea spune în Franța după ce ajunsese să înteleagă
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
leneșă, calmă a unei cărți făcute pentru loisir, pentru un timp mort ideal. Și promisiunile lui Constantin Țoiu nu sînt făcute în zadar. sînt minunate. Sînt un amestec surprinzător de evocare, memorii și de istorie narativizată afectiv. Bunicul său era consulul Rusiei la Galați. Tatăl său, Paul Jurgea-Negrilești, provenea dintr-o veche familie de nobili moldoveni de origine poloneză. în casă se vorbea rusește și franțuzește. Româna era o ciudată limbă a extremelor. Era ba limba țăranilor de prin curtea consulatului
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
vultur imperial și... cîteva poze licențioase: "Grăsani mustăcioși, în izmene și jartele, se luptau cu persoane durdulii în chiloți bufanți cu dantelă. Toți păreau foarte veseli". Moartea bunicului? O întreagă poveste. întors din Rusia în România aflată sub ocupație germană, consulul este trimis într-o închisoare din afara țării. într-un tîrziu este eliberat. își anunță familia că germanii i-au restituit lada cu aur pe care i-o confiscaseră și că vine cu vaporul din Marsilia. Numai că pe drum vaporul
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
cu nume predestinat care conduce Direcția de Cultură din Primăria Capitalei îl dă afară pe directorul Teatrului "Bulandra" (un teatru care a cunoscut cîteva din succesele stagiunii trecute), fără să fie măcar capabilă să explice presei de ce. Ambasadori, atașați culturali, consuli generali, directori de Institute românești aflate peste graniță sînt rechemați înainte de termen și, cum se întîmplă cu d-na Elena Ștefoi de la Montreal ori cu dl Vasile Popovici de la Marsilia, nici măcar înlocuiți luni bune după rechemare. De obicei se spune
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
următor: „Eu sunt bolnav de schizofreniiieeee/ Țară frumoasă, dragă-mi ești miiieeee...” Nemuritor-sinistrele „versuri” mi-au venit în minte urmărind recenta beștelire a diplomaților români de către Ion Iliescu și, în aceeași (i)logică de idei, numirea lui Joița Tănase drept consul general al României la Strasbourg. Cu ochelarii pe nas, într-o postură indignată ce mi-a evocat niscaiva personaje de bandă desenată din revista „Pif”, Ion Iliescu le-a ținut șefilor de misiuni diplomatice românești o lecție de principialism tovărășesc
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
l-a nimerit vreo boală despre care e jenant să vorbești, ori că e o persoană discretă, ori că i s-a sugerat să se declare bolnav. Cînd prefiram aceste ipoteze, aflu că bolnavului i s-a promis postul de consul al României la Strasbourg. Cum promisiunea nu putea veni decît de la Cotroceni, de ce nu deschide dl Iliescu un cabinet de medicină alternativă unde să prescrie funcții în loc de medicamente? Culmea umorului involuntar produs de dl Iliescu e că tocmai ce i-
Demisii la ordin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13559_a_14884]
-
care a fost supus el și-a dus la bun sfârșit ancheta și strângerea probelor. Dar Verres trebuie să se fi considerat în și mai mare siguranță când la 27 iulie 70 avocatul său, faimosul orator Hortensius, a fost ales consul pentru următorul an. La Roma cei doi consuli, pentru toate magistraturile funcționa principiul colegialității, aveau puterile pe care azi le au cumulate un președinte de stat și un prim ministru. La comunicarea rezultatului alegerilor Hortensius l-a îmbrățișat public pe
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
la bun sfârșit ancheta și strângerea probelor. Dar Verres trebuie să se fi considerat în și mai mare siguranță când la 27 iulie 70 avocatul său, faimosul orator Hortensius, a fost ales consul pentru următorul an. La Roma cei doi consuli, pentru toate magistraturile funcționa principiul colegialității, aveau puterile pe care azi le au cumulate un președinte de stat și un prim ministru. La comunicarea rezultatului alegerilor Hortensius l-a îmbrățișat public pe Verres și, convins că va repurta victoria, a
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
I.S.O. - că, în paralel cu funcția de cercetători, sînt și universitari. Că vin la Institut "doar cînd au timp", că există în colectiv un "clientelism științific"(!). Singurul personaj pozitiv al articolului era o doamnă, Rodica Pop, "adevărată orientalistă" și consul onorific al Mongoliei care, în ciuda acestei "recunoașteri internaționale" și a numeroase reclamații la Comisia de Cultură din Primărie și la Curtea de Conturi, n-a reușit încă să-i ia locul lui Radu Bercea. "Investigația" lui Tiberiu Lovin (care, evident
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
fost diplomat de carieră, începând din 1920. S-a perindat pe la legațiile din Istanbul (1921), Atena (1922), Ankara (1928), Helsinki și Riga (1930-1936), Praga (1937), Berna (1939), Ambasada României la Vatican (1940). Cele mai înalte ranguri le deține în timpul războiului: consul general al României la Istanbul în 1942 și ministru plenipotențiar, însărcinat cu afaceri ad-interim pe lângă guvernul Italiei în 1944. Știa prea bine, ca diplomat cu experiență, în 1945-1946, când e rechemat în țară, că Europa de Est era sortită dezastrului, pentru a
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
vreunui accident... Ceea ce poate să-ți pară lugubru. Cert este, iarăși, că soarta a vrut ca Victoria aceasta amputată, în a cărei înaintare vertiginoasă Umanitatea se recunoaște, să fie și să rămână o ciungă. Exhumată la 1863 de Charles Champoiseur, consul francez la Adrianopole, Femeia-strigăt, Femeia-comunicat, numai pene, aripi și elan, întrecând ideea oricărei specii gigantice de vultur, vestește victoria navală a lui Demetrios întâiul, în anul 463, î. e. n., cu peste două mii de ani în urmă. După tamtamul primitiv al tobelor
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
în fapt instituțiile și magistraturile tradiționale, golindu-le de conținut: consulatul, de pildă, din cea mai importantă magistratură executivă a devenit un simplu titlu onorific: și, pentru a da satisfacție la cât mai mulți din partizanii săi, Caesar a creat consuli suffecți, adică supleanți, al căror număr era nelimitat. El însuși și-a spus dictator. Trebuie însă amintit că în Roma republicană dictatura era o magistratură extraordinară, dar constituțională. În situații de criză gravă Senatul alegea un dictator care era înzestrat
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
de răzvrătirea femeilor, credem că e mai mult inventată de Titus Livius decât refăcută după memoria colectivă. De unde legea le cerea femeilor să treacă pragul casei numai în momente excepționale, ele ieșiseră acum pe străzi, acostându-i fără jenă pe consuli, cu rugămintea de a fi lăsate să se bucure, ca altădată, de podoabe, în condițiile în care Republica e în stare prosperă. Însă cel mai neînduplecat în fața insistenței lor era severul, legendarul frenator al corupției, censorul Porcius Cato, profund antipatic
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
podoabele i-o dau femeii dornice să placă: „Femeile doresc ca podoabele lor să depindă mai degrabă de buna voastră plăcere decât de legi”, le spune el senatorilor. Îndrăznea cineva să nu fie de acord? Perorația teoretic hiperbolică a rigidului consul a fost astfel înfrântă de argumentația sentimentală mai aderentă la realitatea cunoscută și de aceea mai convingătoare, a tribunului plebei. Dar, cu un umor bine stăpânit, Titus Livius n-a nesocotit nici persuasiunea femeilor care asaltau casele tribunilor, atrăgându-i
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
aventurile lui Asterix și Obelix, fără să fie, prin asta, mai puțin serios. Personajele, fie că e vorba de un copil (Cicero) care-și anunță strălucita carieră viitoare de orator ținîndu-și discursul în forul unde pătrunsese pe ascuns, fie de consuli și generali după orele de program, cînd își permit "extravaganțe", sînt mucalite și, în general, bonome, chiar dacă arde Roma...Seamănă, schimbînd ce e de schimbat, cu zeii romanilor, coborîți în for, nestatornici și fustangii, imprevizibili și veseli. Știu, oamenii aceștia
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
Mirea, pictor academist bine cunoscut și prețuit în consecință. Dar pînă să ajungă la Mirea, care se ocupa cu elevii mai mari de la pictură, tînărul Ressu, aflat acum doar în faza incipientă care presupunea studiul desenului, lucra efectiv cu fostul consul al României la Odessa - și, prin urmare, acreditat în pictura de marine -, Eugen Voinescu. După doar doi ani, plictisit dar și în dificultate financiară, tînărul student părăsește Bucureștiul și pleacă la Iași unde, între timp, i se mutase și familia
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]