137 matches
-
esența artei ar fi ceva imprecis, iar opera ar avea „un duh inanalizabil”, S. consideră că sarcina criticului este „să deslușească într-o poezie sau într-un roman concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrător cu care să consune”. Mai exact, să surprindă unicitatea operei, fiind invocate în acest sens formulări consacrate: Du Bos („sonoritatea fundamentală”), Bergson („durata vie”), Gabriel Marcel („atenția la unic”), Camil Petrescu („substanțialitatea”). Critic de formație maioresciană, el vede în militantismul estetic o formă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
formă „socializată”, „instituționalizată”, „simbolică”, „manifestă” de comunicare; simbolismul trecerii „dalbului de pribeag” se configurează „axial”, „vertical”, „criptic”, „convergent”, „divergent”, „opac”. Se pune în mișcare un aparat complet și o strategie de gîndire bine puse la punct pentru ca acești termeni să consune precis, fără echivoc. Dacă discursul științific este bine întocmit, crește șansa ca limbajul tradiției să fie receptat pe aceeași lungime de undă cu strămoșii. Dar nu trebuie să ne facem totdeauna iluzii. De regulă, instrumentalul terminologic se deprinde cu rîvnă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trucurile trompe l’oeil ale modernității - conturat totuși, din voință proprie, în galeria teatrului de idei; și mai exact, în nișa teatrului cu mesaj explicit. S. proiectează piese cu mesaj, dorindu-le însă la antipodul acelora în care acest mesaj consună perfect cu cel al directivelor oficiale. Optează, în consecință, pentru o echilibrare între ponderea adevărurilor figurate și cea a scriiturii care le învăluie metaforic pentru a le dezvălui revelator. Dar aceasta îl apropie prea mult de ecuația textuală a moderniștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
indiferentă, când nu își bate joc, precum marea, cu un „hohot clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
de la médecine, p. 618. Mai mult, astrologii i-au privit pe medici și aici cu suspiciune, inventând un proverb concludent: „Dacă astrologul face o greșeală, cerul o descoperă; dacă un medic o face, pământul o acoperă” (ibidem, p. 618). Ceea ce consună, În fond, cu calificarea de profet mincinos pe care o primește În 1935 acel Hakim din Merv de la Borges (În Istoria universală a infamiei). 14. Aceeași situație se Întâlnește În Persia Încă cu câteva secole mai Înainte: astrologii „publică almanahuri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
majoră. Regăsim în lucrările acestor apologeți o descriere sistematică a principiilor teologice, filosofice și științifice ale teologiei fundamentale. Soluțiile pe care aceștia le propun chestiunilor fundamentale ale apologeticii (problema Divinității, a originii lumii, a omului, a religiei, a nemuririi sufletului) consună cu tradiția Ortodoxiei. Principiile și metodele științifice împrumutate din teologia occidentală sunt completate și cizelate în spiritul ortodox. Teologia acestor reprezentanți poate fi percepută ca "eclectică", sub aspectul formei și al prezentării, dar, prin excelență, ortodoxă, sub aspectul conținutului și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de acțiune prin cadrul de ficțiune al obiectului lui. Obiectul estetic mă interesează pentru propriile lui calități, pe care nu încerc să le reformez sau să le transform într-o parte din mine, să mii le însușesc sau să le consuni. Experiența estetică este o formă de contemplare, o atenție caldă acordată calităților și structurilor calitative. ( Unul dintre dușmanii ei este practicismul ; celălalt este obișnuința, care acționează în direcția stabilită de practicism. Opera literară este un obiect estetic capabil să genereze
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cu frumoasa din fereastră pe timp de seară, cu lăutari și cu voinici chipeși, el aduce in tablou nu o realitate văzută, eventual biografică, ci una de spectacol, posibil doar în mediul imaginar in care stelele, pârâiașul, păsările de noapte, consună.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 80) Domokos Demeter 1900 - ? Pictor, sculptor Născut în anul 1900 în satul Inlăceni, com. Atid, jud. Harghita. Studii: Agricultor Debut artistic - 1969 Bibliografie și reprezentare grafică: Artă plastică de
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
s-a bucurat de destule comentarii acuzatoare și interpretări care distorsionează grav ideile lui. Forfecari de meserie au decupat fragmente convenabile pentru a-și justifica opțiunile politice de moment. Susținătorii interesați (bine plătiți) ai independenței R.M. au pescuit sintagmele care consună cu opțiunea lor, iar naționaliștii primitivi au fost șocați să constate că despre Eminescu se poate vorbi și fără patimă partizană... De aceea am găsit oportun să retipărim în paginile Contrafortului textul integral al interviului, rezervându-ne posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pentru motivul că ar putea să fie în favoarea scriitorului respectiv.”2 În consens cu majoritatea comentatorilor, Valeriu Cristea apreciază stilul criticului: „Omul de știință asigură termenilor o mișcare strict logică și o perfectă proprietate, omul de litere le face să consune.”3 Extrem de exigent cu Vladimir Streinu, Ion Rotaru 4 îl socotește „nu atât înzestrat cu aptitudini de critic, cât un erudit fin în textologie și istorie literară, în stilistică și în probleme de literatură comparată”5, „un impresionist în fond
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cu caracter exemplar pot constitui mană cerească pentru semenii mai tineri (Educația la superlativ, Ora de dirigenție). Totodată în câmpul semantic al evocării verbul a învăța - conjugat la modul specific uman al credinței epistemic pozitive că ești om, devenind om - consună cu verbul a învieța, a fi cu viață exemplară, cu caracter, condiție pentru a învia fie și prin urmași, a fi mereu cu proaspăt plus și puls ca în copilărie. De ce face V. Fetescu apel la evocare? Pentru a repune
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Luni; b) generație de creație distinctă; c) un anume moment poetic, și anume cel postbelic, caracterizat printr-o «rescriere» în altă cheie a modelelor (tipurilor) poeziei interbelice. [...] d) nu în ultimul rând, un anume mod de a face proza care consună cu cel al lui Barth sau Pynchon. Aici chiar că pot spune liniștit că Mircea Horia Simionescu e un postmodern [...]. Cum sunt postmoderni și Paul Georgescu, Ștefan Agopian sau Ioan Groșan (din Caravana cinematografică și Școala ludică, dar nu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
cu melancolii de vârstă și expresia sentimentului de profundă legătură cu gliile, de unde încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va lăsa să-i cadă aripile nicicând”. În schimb, Ecourile (1976) vădesc lectura unui Arghezi „târziu”, Memorial - 1907 consunând cu versurile maestrului până la pastișă: „Sosesc din timpuri, oarecum mai vechi / cu geamătul mulțimii în urechi / Când cei pierind de linguri prea uscate / Au fost serviți cu plumbi pe săturate”. De o cu totul altă factură sunt poemele din Parafă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
însușirii regulilor scrierii pentru articole științifice. 19 Era vorba însă de un începător în arta dezermetizării comportamentale. Un alt informant este cu mult mai nuanțat când, mergând la esențial ("gradul de periculozitate"), scria en guise de conclusion 20, pentru a consuna cu mediul francofon următoarele: Datele de până acum nu permit să se afirme că ar desfășura o activitate dușmănoasă concretă (pare mai curând doritor de izolare și neangajare), dar "terenul" pe care-l oferă se pretează la așa ceva. Chestiunile materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
maternității bazate pe presupoziția că fătul percepe sunetele din mediu și le dă o semnificație în termeni de "bien-être" -sunt în fapt și ele un procedeu de aducere în lume prin (plonjarea în)cuvânt care (dincolo de superstițiile generate de știință) consună cu ceea ce a făcut acel "unceș" (Iacob), care l-a chemat la viață pe viitorul "hermeneut de zile grele" de la Bahlui printr-o in-vocație. Inserarea acelui moment într-o tradiție de prestigiu vine pentru a da un temei fascinației pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nemistuit al lui Moise (Exodul 3, 2), Cel care „mergea înaintea taberei fiilor lui Israel” (Exodul 14). În sfârșit, mărturia lui Ioan este deplină: el vorbește despre „cele pe care le-a văzut” (I, 1, 1-3). Această încredințare oferită cititorului consună cu afirmația făcută în prima epistolă ioaneică: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții - Și Viața s-a arătat și am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
man nicht, s. 25, s. 43), dar se lasă, totodată, „vrerii noastre” (läst sich wie man wie, s. 21). Un memento mori amintind de același apostol Pavel (s. 35: Der Tod ists beste Ding/„Moartea e cel mai bun lucru” consună perfect cu exclamația din epistola către filipeni șFilipeni 1, 21ț: „Pentru mine Hristos e viață, iar moartea un câștig”) exprimă nostalgia contemplativului pentru isihie (die Ruh, s. 38, substantiv tradus de I. Pârvulescu prin pace). În spectrul regăsirii de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
posibilitatea de a o domina și de a o așeza în construcții pe cât de impresionante, pe atât de riguroase, C. a refăcut, prin studii, prin monografiile specializate și prin marile sinteze, tabloul unei spiritualități - în ipostaza ei literară - ce a consunat cu alcătuirile europene. Nicolae Cartojan era filolog autentic nu numai prin obiectul și metoda cercetărilor sale, ci și prin acribia împinsă până la ultimele limite [...]. Căuta, răscolea și revenea mereu, spre a se convinge că a spus tot ce se poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
bisericească ale lui Dionisie (Pseudo-) Areopagitul<footnote Pr. Prof. Ene Braniște, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii de Nicolae Cabasila, Bu-curești, 1948, p. 12. footnote>.Euharistia este și izvorul și punctul culminant al cunoașterii di vino-umane, cum subliniază Sfântul Irineu al Lyonului: „Învățăturanoastră consună cu Euharistia, iar Euharistia o confirmă”. La rândul său, Sfântul Maxim scrie despre Sfânta Euharistie ca și cunoașterea lui Dumnezeu prin participare, că „cine a aflat taina Învierii, aflăscopul pentru care Dumnezeu a zidit toate”.La aducerea jertfei Sfintei Euharistii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de plecare în condiția socială a poetului, dar și în observarea unor diferențe sociale supărătoare, însă fără notele protestatare din modelele pe care uneori le urma. Volumele publicate după 1960 - Treptele anilor (1962), Versuri (1964), Ulcioare de piatră (1969) ș.a. - consună cu tonul „stenic”, „optimist” al epocii. Chiar dacă acum scrie o poezie ocazională, festivistă, declarativă, L. nu abandonează câteva dimensiuni la care se raportează: natura, istoria, vitalismul românesc. Traducător remarcat încă din deceniul al patrulea, L. transpune în românește din poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
în fund, și nimeni nu-i poate atinge./ Ei sunt indestructibili” (Neamul românesc, 30 martie 1940 ; cf. N. Iorga, Ultimele, Craiova 1978, p. 90). Altă dată, cu mulți ani ̀ înainte, Iorga scrisese într-un articol ocazional această frază, care consună cu textul citat mai sus : „...dacă oamenii pot părăsi dreptatea ce suferă și o pot uita chiar în locul ei de zăcere, ei nu sunt așa de mișei încât să nu alerge după dreptatea care se încinge pentru luptă și sare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
arată limpede că apariția lui Isus nu are drept unic scop consolarea ucenicei și „ratificarea”, dacă putem spune așa, a Învierii, ci ea presupune un „mai departe” În registru misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, Întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul Întregii activități publice a lui Isus: de ucenică fidelă până la capăt, martor al răstignirii și al punerii În mormânt, Însoțitoare nelipsită de la nici unul din momentele cheie ale theodramei cristice. Cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o problematică mai profundă. În pofida unei expresivități stilistice aparte, lipsa de profunzime, stereotipia personajelor și accentul moralizator scad adesea valoarea acestor scrieri. În volumele de nuvele Necunoscuta (1928) și Casa cu gratii (1944), nu îndeajuns de omogene, notațiile de atmosferă consună cu gesturile tipice ale unor personaje feminine puternice. Această lume a misterului nedeslușit, colorată de farmecul inocenței, pretinde ca investigația să se servească de mijloacele introspecției sau de viziunea unui martor. Ceva mai reușită, dar subminată de melodramatism, Casa cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
alt rezultat constă insă în mărirea decalajului între comprehensiunea și sistemul teoretic al criticului și rapida modificare a valorilor literare obiective. Este adevărat că Sainte-Beuve nu 1-a înțeles pe Baudelaire, dar, în linii mari, gustul și opiniile sale literare consunau cu ale epocii. Operele novatoare ale contemporaneității sunt primite cu entuziasm sau cu obiecții însemnate, opiniile criticilor fiind aproape regulat împărțite, dar faptul îngrijorător este că orice încercare de teoretizare rămâne, evident, în urma schimbărilor din beletristică. Câteva exemple tot pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
de mult timp printre comentatorii fenomenului literar românesc „la zi”. Aceasta datorită faptului că până la data debutului alcătuise câteva ediții nu doar cu acribie filologică, ci și cu participare afectivă, semnase prefețe, postfețe, studii despre opera unor autori cu care „consuna”, afinitățile funcționând în mod evident (Delavrancea, Calistrat Hogaș, Perpessicius, Eusebiu Camilar). Dar titlul de referință din bibliografia lui C. îl reprezintă Dosarul Bacovia, o masivă exegeză, proiectată în trei volume, dintre care a apărut numai primul, în 1999, Eseuri despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]