137 matches
-
distinctive melodic styles, etc., and both are fusions of various stylistic traditions)”. footnote>. Judecând după structura cărții lui Bukofzer, nu îl putem reprezenta pe Bach decât doar în calitatea lui de „geamăn” al unui alt german, Georg Friedrich Händel, ceea ce consună și cu descrierea acestei relații de „îngemănare” prin „poliglotismul” lor stilistic, așa cum o face Brigitte François-Sappey: „Rămâne traseul gemenilor germani. Poliglot în arta, precum și în existența lui, Haendel amestecă preludii și fugi à l’allemande, dansuri à la française, arii
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Gândirea lui Schnittke, însă, procedează la inserția organică a citatului, reformulând semnificația idiosincratică a citatului stilistic în termeni de funcție tematică. Un termen generic pentru întreaga concepție polistilistică a lui Alfred Schnittke este cuvântul recuperare, însă oricât de mult ar consuna acesta cu o tendință majoră a postmodernismului în general, semnificația termenului se situează în opoziție cu detașarea neimplicată a atitudinii recuperative postmoderne și se prezintă drept o recuperare implicată, printr-o asumare organică a trecutului. Dacă Luciano Berio prezintă un
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cu caracter exemplar pot constitui mană cerească pentru semenii mai tineri (Educația la superlativ, Ora de dirigenție). Totodată în câmpul semantic al evocării verbul a învăța - conjugat la modul specific uman al credinței epistemic pozitive că ești om, devenind om - consună cu verbul a învieța, a fi cu viață exemplară, cu caracter, condiție pentru a învia fie și prin urmași, a fi mereu cu proaspăt plus și puls ca în copilărie. De ce face V. Fetescu apel la evocare? Pentru a repune
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
al unei educații“, cu subtile trimiteri la psihanaliza „tatălui castrator“, cu sincerități uneori crude, incomode dezvăluiri de sine și captivante aliaje de boemă dionisiacă pe canava apolinică (pe care le avea, bine camuflate, și aulicul goetheean Tudor Vianu, cel care consuna la tumultuoasele frenezii barbiene și care, ajuns în India, nota cu fervoare în Jurnal că „în biblioteca universitară din Bombay zboară rândunele...“!). După ce voi recupera handicapul bibliografic, promit să revin. Urmează seara de 16 septembrie crt., când am văzut filmul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
clarobscur ale surorilor. Negrul aproape că pierise în beznă, lăsîndu-și doar ochii rotunzi și dinții să mai lucească în aerul tot mai stins al odăii. Fecioara și Sf. Gheorghe, arhanghelii și pozele cu tătica în primul război, ștergarele de borangic consunau ciudat cu substanța poveștii, căci toate credințele pământului adăposteau ochiuri fierbinți de magie, cum și orice grozăvie vrăjitorească își găsea până la urmă calea în unicul și înfricoșatul zeu, olarul, țesătorul sau inginerul genetic sau savantul nebun sau rabinul ce ne-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mamei, apăreau ca niște magice, succesive reîncarnări, la fel de străine ființei de după zidul plin de ferestre ca animalele din bestiarii sau ca umanoizii care, se zice, ar trăi în alte lumi, în suspensia coloidală a stelelor. Îmi amintesc o dimineață înghețată, consunând cu străvechile, legendarele, pierdutele în O tempore zori purpurii ce ne-ntîmpi-nau, pe mine și pe mama, în drumul nostru spre creșă, și a căror engramă a pătruns atât de neașteptat în poemele mele: ah, mamă, cât de des te visez
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Să mai zic totuși ceva: că, în ultimii ani, am început să aduc nițel cu Nicolae Manolescu. Practic, mai toate ideile mele în privința 160 literaturii moderne sânt îndatorate studiilor din "Arca lui Noe" și din "Despre poezie". Opțiunile mele politice consună cu cele din "Ochiul magic". Mă pomenesc câteodată, în vreo discuție, că îi imit felul de-a spune "absolut remarcabil", sau "absolut extraordinar", ca și alte expresii specifice lui. Nu i-am fost student, dar nu i-am spus niciodată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îmflată până la sunet și formează o scală ce urcă și coboară. Și consonantul nu-l poți pronunța decât acompaniat de o suflare de aer; însă nașterea consonantului {EminescuOpXIV 293} e condiționată esențial în aceea cumcă la răsunetul columnei de aer (consună) glăsuiesc organele diferite. Consonantele așadar se nasc abia atuncea în adevăr când sufletul se dezbate din diferitele organe ale vorbirei, după cari organe ele se și deosibesc în litere labiali, dentali (limbali) și palatinali. De-aceea consonantul e marcat mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-și pre aceasta valabilitatea obiectivă a sintezei lor. Deci, fiindcă esperiența ca sinteză empirică este, întru cât privește posibilitatea ei, singurul soi de cunoștință care înzestrează cu realitate toate celelalte sinteze, de aceea cunoștința apriori e numai întru atâta adevărată (consună adică cu obiectul) întru cât nu conține nimic mai mult decât cele câte sânt neapărat trebuitoare pentru unitatea sintetică a experienței. Cel mai nalt principiu al tuturor judecăților sintetice este așadar următorul: fiecare obiect e supus condițiilor neapărate ale unității
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce definesc teritoriul imaginar circumscris propriei sensibilități. Zborul, dorul, norul, apa, clipa, iubirea, liniștea, moartea, lacrima etc. dezvoltă o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în noapte, în clipă, în cer, pe pământ” (Chemare). Sunt detectabile câteva
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce definesc teritoriul imaginar circumscris propriei sensibilități. Zborul, dorul, norul, apa, clipa, iubirea, liniștea, moartea, lacrima etc. dezvoltă o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în noapte, în clipă, în cer, pe pământ” (Chemare). Sunt detectabile câteva
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ne arată limpede că apariția lui Isus nu are drept unic scop consolarea ucenicei și „ratificarea”, dacă putem spune așa, a învierii, ci presupune un „mai departe” în registru misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul întregii activități publice a lui Isus: de ucenică fidelă până la capăt, martor al răstignirii și al punerii în mormânt, însoțitoare nelipsită de la nici unul dintre momentele-cheie ale theodramei cristice. Cum se explică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1977). Cursurile universitare vor fi încununate de The History of Polish Literature (1969) și Mărturia poeziei (1983). în paralel, transpunerile din alte literaturi au constituit o preocupare de căpetenie pe tot parcursul vieții. Fără îndoială, de cele mai multe ori, operele tălmăcite consunau în timp, orientare literară și structură cu propriile scrieri. A tradus din și în limbile franceză, engleză și polonă, cel mai adesea îndreptându-și atenția spre scriitorii de prima mărime din patrimoniul universal, pentru care a primit în 1973 Premiul
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
lumină coerentă aruncat de această cărticică asupra romanelor și nuvelelor lui Unamuno, în general, și asupra Ceții sale, în special. Deși, potrivit cronologiei exterioare, cartea aceasta e scrisă și publicată la mai bine de un deceniu după apariția Ceții, ea consună cu rimanul din 1914, îl explicitează și e, la rându-i, luminată de el. Alături de două cicluri de poeme (Teresa și Cancionero del destierro), Cum se face un roman este cea mai importantă operă din exil a lui Unamuno. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
discutabilă, firește”. În finalul articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei primitive consună cu elogiul substratului arhaic din filozofia lui Lucian Blaga sau cu antieuropocentrismul concepției asupra fenomenului religios elaborată de Mircea Eliade. Regăsim aici, în forme diferite, aceeași nevoie de a depăși opoziția dintre voința de „universalizare” și cea de „specificitate” proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a cunoscut istoria”. În fine, opinia scenografului italian despre relația dintre tehnică și estetică: „Pentru mine, tehnica precede și determină estetica, și numai în această măsură mă preocupă. Criza poeziei va fi rezolvată numai după ce se va renova mecanica teatrală”, consună din plin cu programul Contimporanului... Futurismul italian nu va avea însă nici o influență asupra teatrului românesc interbelic... Lipsa unei mari tradiții scenice - ca în Italia și Franța - și precaritatea mijloacelor tehnice nu sînt, desigur, singurele explicații. Există în schimb o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Îngerul exterminator" mai are de trăit, conform prognozei medicale, doar trei luni, însă ea, după eșecul încercării de a-și redobândi sănătatea printr-un vindecător miraculos, în Brazilia, păcălește timpul prin întâlniri de dragoste cu un prieten al cărui nume consună parțial cu al taumaturgului, al unui taumaturg care, la nevoie, poate îndeplini și funcția de "înger exterminator". Precum se poate vedea din textele semnalate, sursa generativă a imaginarului este, în proza Roxanei Pavnotescu, refuzul banalului, alungarea lui și a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor corpuri țin de natură, că sunt supuse trecerii și mai ales morții, ca orice formă de viață, oricât de mult ar refuza acest adevăr. Apologia tinereții făcută În Portretul lui Dorian Gray de lordul Henry Wotton În fața frumosului Dorian consună cu filosofia de viață a lui Oscar Wilde și a oricărui dandy de la finele veacului al XIX-lea: Tinerețea este singurul bun de care merită să te bucuri. ș...ț acum nu-ți dai seama. Dar Într-o zi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
majoră. Regăsim în lucrările acestor apologeți o descriere sistematică a principiilor teologice, filosofice și științifice ale teologiei fundamentale. Soluțiile pe care aceștia le propun chestiunilor fundamentale ale apologeticii (problema Divinității, a originii lumii, a omului, a religiei, a nemuririi sufletului) consună cu tradiția Ortodoxiei. Principiile și metodele științifice împrumutate din teologia occidentală sunt completate și cizelate în spiritul ortodox. Teologia acestor reprezentanți poate fi percepută ca "eclectică", sub aspectul formei și al prezentării, dar, prin excelență, ortodoxă, sub aspectul conținutului și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
stă sub registrul banalului, al cotidianului frust sau al biografismului manifestat direct. Totul stă, dimpotrivă, sub semnul decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu moartea, vegheată de o ambiguă Ea și întreruptă de Marele Câine de Veghe; o Apariție în timpul unui ritual
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care este literatura bântuie prin mai toate paginile cărții de debut a lui Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spiritul Timișoarei s-a extins peste tot în țară, cu deosebire acolo unde înfruntarea cu forțele de represiune a fost mai dramatică. Apelul la resurecție e un mesaj ce stă sub semnul urgenței. În "folclorul" născut cu acest prilej, Timișoara consună de aceea cu "Trezește, Doamne, țara!" Cel mai viu colț din țară e azi această piață, discret delimitată, ca o republică a democrației, una din care comunismul a fost expulzat fără drept de apel. Revoluția e în mers, tinerii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trebuie să fie lucidă, rațională, suplă, dar să-ți facă sințită fără menajamente și fără abuz de prudență implacabilitatea". E un îndemn perfect actual, unul ce recomandă ca administratorii să fie "ținuți neîncetat sub amenințarea cenzurii imanente a inteligenței". El consună cu amintita replică a istoricului polon, susceptibilă să întrețină (dacă mai era nevoie) alarma noastră cu privire la funcția socială a criticii. Cronica, XXV, 30 (27 iulie 1990), p. 1 DIALOG SOCIAL Formula aceasta, legitimă în oricare societate democratică, mai continuă a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ne instruiesc în această privință, conturând o întreagă serie de figuri-instituții pe care se sprijină pretutindeni lumea în devenirea ei agitată, nesigură, convulsivă. Ceea ce ne spun azi un G. Dumézil despre lumea veche sau un G. Duby despre umanitatea medievală consună cu o lungă și complexă tradiție, pe seama căreia s-au închipuit și pentru timpurile mai noi tot felul de tipologii. Carlyle identifica la timpul său ipostaze ale eroicului în religie, litere, creație, politică, în ideea de a sugera modele, culmi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
transumaniste. Asociați curentului sunt specialistul în robotică de la Carnagy Mellon University, Hans Moravec, cercetătorul în inteligență artificială de la MIT, Marvin Minsky sau Eric Drexler, unul dintre susținătorii nanotehnologiei. O serie de alte instituții, organizații și site-uri sunt afiliate sau consună cu transumanismul: Cryonics Institute, KurzweilAi.net, Nanodot, Immortality Institute, Biotech: Life Sciences Resource etc. După cum se poate vedea din toate aceste nume și concepte vehiculate, programul „tare” al transumanismului, cu toate că variază în funcție de criteriile și de prioritățile asumate, este în general
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]