3,537 matches
-
încercat să descopere măcar soluții parțiale, pe cartiere. Fiindcă un cartier din București e cît un oraș măricel din țară. Se știe care sînt cartierele din București unde ploile torențiale provoacă mici diluvii în timpul verii. Toate aceste inundații au fost contemplate de primarii Capitalei ca făcînd parte din soarta orașului. Dacă vreunul dintre edilii șefi ai Bucureștiului ar fi cunoscut istoria acestui oraș, ar fi știut că pînă la regularizarea cursului Dîmboviței, acest rîușor se revarsă, amărînd periodic viața băștinașilor. Cînd
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
și dau din gură/ până ce umilesc umplutura din spatele cărnii", ,în spatele a o sută de pleoape mai verzi decât fierea/ ochiul cel limpede făcând primele mișcări. scormonind./ cu multă răceală trecând prin nesfârșitele încăperi ale capului"... În ,bunele dimineți", personajul se contemplă în luciul unei cești, la ora cafelei sau a ceaiului burghez, surprinzându-se în plină și ireversibilă metamorfoză. Înlăuntrul e prepoziția predilectă, legând sintactic și semantic trupul de o prezență străină, kafkiană, o monstruozitate fără nume și chip, tocmai pentru că
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
misura del tempo che ravvolge îl Creațo, perché l'uomo ne sia partecipe come dimensione di colui-creato, come acqua che sgorga dalla fonte di Cristo, vită assoluta, primo e sidereo moto della stessa vită în cui îl mistero dell'uomo contemplă îl suo scopo e la sua ragion d'essere. L'anima stessa trova perciò la consapevolezza del ritorno celeste soltanto conoscendo e amando Dio: la Stein ci dice chiaramente che l'anima acquisisce possesso e intensità della sua dimensione creată
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ed era sorto, quella vicenda umană e quell'evento uomo passano al consumatum est del Figlio, în cui l'uomo ritrova la sua salvezza per la sua nuova Creazione. Ancoră: quel Dono è esattamente Gesù, Figlio di Dio, îl quale contemplă la sua Passione e la sua Morte come corroborata e ribadita Creazione che al momento della sua salita al Calvario, Cristo riforma e ricrea quel mondo e quell'uomo voluto con un soffio dal Padre e a cui îl Padre
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
liftului. Poate că alții nu-mi datorează nimic, dacă-și permit să iasă pe strada că adunați că de pe Dâmbovița, dar eu îmi datorez atâta lucru: o imagine plăcută la întâlnirea cu mine însumi. Recunosc, unul dintre motivele pentru care contemplu frecvent bătaia vântului prin buzunare în a doua parte a lunii este că arunc foarte mulți bani pe țoale. N-am o toaletă foarte aglomerată, pentru că mă plictisesc repede și le fac cadou pe cele pe care nu le mai
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
alese cu stil, se aliază în crearea unor imagini de o picturalitate compusă cu ochi de specialist. Detaliul banal, dilatat la maxim, devine eveniment. Să fie dorința salvării efemerului mai mult decît un gest gratuit? Autoarea își descrie exercițiul: "A contempla cu detașare, și în același timp a te implica în vîltoarea acțiunii ca și cum acea scenă ar dispărea mîine. Acest spectacol vibrant, care se schimbă în fiecare clipă, ascunzîndu-ne la fiecare pas surpriza unor desfătări unice." Ca recenzent, îmi asum în
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
alții deasupra genunchiului, sau sub genunchi, sau la jumatatea gambei. Cei care au avut destul material ca să ajungă pînă la gleznă au pantalonii evazați, de parcă le-a greșit cineva cusătura. Totul atîrnă pe muritorii nespus de ciudați pe care ii contemplă uluit parizianul nostru sau, dimpotrivă, totul este peste măsură de strimt și de îngust, părînd lipit cu clei de piele, de căpătat ori făcut din sărăcie, lăsînd la vedere diferite părți intime ale trupului, burice și umeri, dar mai ales
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
gioarsă de partid. Spre disperarea securiștilor din "centrală", el face, însă, o strălucită carieră pe cont propriu. în ciuda "strâmbelor" și a disprețului puterii, Mihai Răzvan Ungureanu a ajuns numărul doi al Pactului de Stabilitate. De la biroul său vienez, va putea contempla în deplină liniște șușele intra-familiale în care "diplomații de carieră" ai Bucureștiului se dovedesc imbatabili. în cel fel de "carieră" s-au specializat aceștia, ar fi instructiv de aflat. Probabil în cariera de piatră... O singură notă bună: în
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
recunosc bulevardul suind măreț până la Arcul de Triumf. Nu-l mai recunoscusem,... de nimic altceva, decât de copaci! De aproape treizeci de ani, de când nu am mai fost pe-aici, arborii scunzi de odinioară, ce îngăduiau arterei centrale să fie contemplată în toată vasta, fascinanta ei desfășurare, între timp crescând, îngustează brusc totul, mai înalți acum de trei ori și stufoși, sugrumând perspectiva. Spațialitatea de altădată liberă,... s-a dus. Țin minte, noaptea mai ales, când, pe bulevardul nemărginit străbătut de
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
Citez: "Sângele negru părea a țâșni din trupul său palid, cum țâșnesc scânteile dintr-o fuzeie urcând la cer, și, din această neagră explozie, omul păru să se înalțe plutind în memoria lor... Oricare ar fi locurile de unde ei vor contempla dezastrele vechi și speranțele noi... ei nu vor uita niciodată aceasta... Iar el va rămâne în vecii vecilor, acolo, visător, liniștit, constant, fără a păli niciodată, fără a mai amenința pe cineva, ci rămânând mereu senin, mereu triumfător... Și iarăși
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
Ta deasupra de cer s-a ridicat. 2. Neprihănite glasuri Te laudă În cor Și fac pe cei potrivnici si-nversunati să tacă. Astupi astfel și gură și inima opaca A insului cu suflet viclean, răzbunător. 3. Cand bolta o contemplu, eterica-Ti lucrare, Nocturnul cer cu aștri de foc Împodobit, 4. Îmi zic : Ce este omul, la el de Te-ai gândit? Ce-i el, să-l iei În seamă, să-l ai În cercetare ? 5. Aproape că pe Îngeri
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
omului, îl lasă aproape întreg, mai singur parecă..." Repetând, cuvintele-cheie: albă și moartă, Ina închipuie scenariul inspirației poetice, îl întoarce pe toate fețele, prin reveniri succesive: "În acel (moment), în luminile acelea se petrece acea moarte, pe care omul o contemplă, o constată; turburările lui sunt de aci, de pe pământ, nu poate evada decât o secundă (?) din ramul unui geam scund, cu sticla murdară, privește și spune cu simplicitate: "părea că printre nouri..." E ceva care în acel ceas se petrece
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
pământ, nu poate evada decât o secundă (?) din ramul unui geam scund, cu sticla murdară, privește și spune cu simplicitate: "părea că printre nouri..." E ceva care în acel ceas se petrece undeva în lumi pe care un minut le contemplă. Fiecare cuvânt simplu dezbrăcat de orice simțire... numai albă... De ce atât de albă?" Și, mai departe, constatarea că: "O propoziție oarecare, directă, simplă poate fi cel mai minunat vers". Așadar, închipuirea Inei cheamă firesc imaginea poetului prins în chingile inspirației
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
drept "antidemocratică": ca la funcțiile publice să nu aibă acces decât cei care posedă o avere de peste cinci sute de mii de dolari. Nu-mi dau seama cum i-o fi trecut prin cap d-lui Voicu această idee. Probabil contemplând căsoaiele cu turnulețe de pe la Strehaia sau din Banat. Chestiunea e că acei cinci sute de mii de dolari sunt, în România, o sumă de domeniul fantasticului. Ori poate dl Voicu îi vede drept viitor guvernanți ai României pe extratereștri? Dacă
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
a prezenței sale, o expresivitate care pentru naturi mai palide e iritantă. Care vă sînt eventualele rezerve legate de Omul recent? N-am citit pînă acuma nici o carte, în afară de Biblie, care să nu-mi provoace și rezerve. Nu trebuie să contemplăm Omul recent al lui Patapievici ca pe o lucrare infailibilă, fără breșă, căreia nu i se poate opune nimic, care este acoperită sută la sută în fiecare dintre frazele ei. Ca să dau un exemplu: istoricul de artă din mine (fostul
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
la plesneală, a Regelui Sexului zis și Bombasticul, căței zgribuliți și bancnote străvechi, la fel de inutile ca și cele contemporane. Nicăieri societatea românească nu este mai convingătoare decît în acest concentrat, în acest knorr ambalat precar, dar în care îți poți contempla, cu multă fidelitate, și aspirațiile juvenile, și spaimele de singurătate, și nevoia patetică de comunicare și de socializare, și visul îmbogățirii prin providențiala ignoranță a celorlalți, și stările suspecte de oboseală și de crepuscul. Avînd în vedere toate acestea, propun
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
fragilul castel de carți al Arogantului să fie luat de vânt. Iar când Iliescu și-a adus în sala Parlamentului jilțul prezidențial, ca să vadă tot prostul cine e stăpânul ăstei țări, obrazul năstăsiot a luat indescriptibila culoare a pământului plouat. Contemplându-i chipul, presa a vorbit despre apariția în lumea picto-politicii a noi nuanțe ale negrului. Năstase a pus nasul în piept, acceptând fără crâcnire aspra corecție a mai-marelui națiunii. Nu mai vrea nici anticipate, nici remaniere, nici demisie. Umilit, a
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
mi s-a spus, deși eu îl consideram o comoară. Ne-am așezat cu toții la masa din sufragerie să dăm declarații și să completăm formulare, apoi ni s-au luat amprentele, în vederea deschiderii unui dosar. Vecinii veniți în pelerinaj au contemplat ușa spartă și au dat și ei declarații că n-au auzit nimic și nu bănuiesc pe nimeni. Fiindcă nici noi nu știam cine poate fi bănuit, dosarul a devenit A.N. (adică, autori necunoscuți). Concluziile Șefului au fost că
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
încearcă să o mimeze, construcții din carton, unde oamenii îmbracă straie ciudate, vorbesc despre dragoste, se agită nefiresc, de parcă ar fi trași pe sfori, râd între ei, cântă, dansează și emit torente de vorbe, așteaptând de la cei veniți să-i contemple expresia unei satisfacții ordonate. Această schizofrenie a reflectării a determinat, probabil, și replica directoarei de la Odeon, Dorina Lazăr adresată autorului Ștefan Caraman: "așa mizerie de text n-am mai citit de multă vreme". Și nu e decât de admirat instinctul
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
existe și nedogmatici care nu ajung la concluzii ci aduc cîte ceva din vibrația vie și uimirea lor angoasată față de lume [...] Fac parte din acele ființe melancolice care acceptă incompletitudinea, care sînt fermecate de nostalgia ei [...] Știu că voi muri contemplînd acest Ultim Regat ale cărui viziuni le exprim cum pot. Acesta e Lumea, sau poate acesta sînt eu: un timp cu numai două dimensiuni care se opun și se sfîșie, un timp mereu dorit, mereu pierdut"" RENAUDOT Nominalizat și el
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
totdeauna în fantastic, lăsând excipitul poveștii apoteotic. Miturile exploatate artistic sunt mai ales cele acvatice, amintind de Voiculescu. Natura, elementele se alcătuiesc simbiotic alături de om: "Stăpân peste un ținut dezolant, în aer vârfurile sălciilor plângătoare deveniseră geamanduri de avertizare, Anton contempla apele de dedesubt, trunchiurile gârbovite, sprijinite de cioturi cavernoase, mlaștinile puturoase, în smârcurile tulburate. Încercând să-i agațe de undiță, peștii se sufocau în aer. Ajuns acolo, piciorul teafăr, întreg, rămânea nefolositor, suspendat, în vreme ce celălalt, altoit în trunchiul de salcie
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
aduc unul altuia ca pe ofrande revelațiile, cei care au gustat în doze aproape mortale cinismele altora și au degerat de pofta copilărească de a imita răul acestora aglomerat pe pagină și aiurindu-l consecvent pe cititor, cei care și-au contemplat gol-plinul scrisului propriu la soroacele hărăzite câte unui salt senzațional și s-au îngrozit, totuși, de neasemănare, s-ar prea putea ca nici debutul lor editorial să nu poată fi separat, ci tot împreună, o carte semnată de doi șoticari
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
Lucia Ioan se aseamănă, psihologic și comportamental, cu Alexandru Tipoia. Între ei este, însă, atît o deosebire de manifestare temperamentală, cît și una de acoperire geografică: în timp ce Tipoia privește arta europeană și sintetizează totul într-un spirit cartezian, Lucia Ioan contemplă peisajul artistic românesc și formulează într-un limbaj dezlănțuit și imprevizibil. O face însă cu o forță enormă și cu o candoare de artist care nici nu spune totul dintr-o dată și nici nu se lasă descoperit doar dintr-o
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
ca efect, până la urmă, o separare vizibilă a apelor. Înclin să-i dau dreptate "scriitorincului" Dan C. Mihăilescu: până la urmă, e bine că această separare s-a produs; e un merit al "Observatorului cultural" că există și, existând, îl putem contempla în toată splendoarea lui. Știi de cine îmi pare rău, sincer? De unii dintre tinerii talentați care scriu acolo, și care, prin aceasta, au de suferit. În sensul că o parte din ostilitatea sau indiferența scârbită a multora față de dl
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe ea însăși, redobîndind ceva din prestigiul credinței suspectate. Melancolice, golurile poartă vibrația plinurilor abhorate: "O observație mai spinoasă e aceea că jurnalul duce la paroxism problema oricărei literaturi: a ști dacă ce scrii merită să fie scris. În perspectiva
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]