202 matches
-
sinuoase, / Asupra obtuzității grele a bronzului, / Asupra nodozității incomode și recalcitrantei așchieri a lemnului. Pentru că hotărârile se iau și la alt nivel (Cer) ș...ț Părți ale unui contract de mântuire-s crâmpeiele lumii" (subl. mea). Incluzîndu-se ca artist și contemplator, Neagu este creatorul unui gen de lirică postmodernă care cultivă paradoxul (definit de Andrei Codrescu) dispariției exteriorului. Trăim în lumi paralele, virtuale și, prin asta, potențial viitoare, de unde cunoașterea devine imposibil de transmis ("Cu ochii larg deschiși II"). Fiind un
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
știe, maneaua este o specie indigen-orientală și probabil pentru occidentali extensia terminologică respectivă nu-i relevantă. Pentru noi cei de acasă, din vadul autohton în care supraviețuim, este. Manelizarea incumbă dominația derizoriului, a îndoielnicului, a zegrasului artistic, în fața cărora unii contemplatori se înclină, se extaziază. Nu fac trimitere aplicată la manelizarea domeniului sonor, pe care o depistăm zilnic, ci la manelizarea integrală petrecută la nivel intelectual, politic, social, la nivelul interrelaționării uzuale dintre persoane. Asistăm la căderea în insignifiant, în grotesc
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
aceasta conformă cu o orientare sau alta, pare o chestiune secundară, chiar depășită. Doresc în final, să subliniez că latura favorabilă pe care o deslușesc în interiorul postmodernismului evocat se regăsește în trasarea unor punți reale între compozitor și ascultător, astfel încât contemplatorul să fie recapacitat pentru fenomenul muzical, pentru creația nouă, în condițiile unei oferte deschise, incitante, integrabile și compatibile, dacă vreți, cu patrimoniul său mental, sufletesc, cu dispoziția implicării în aventura sonoră. Este un drum pe care au mers încă din
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
lătrat de câini/ în nucii lipsiți de răcoare// nu mai am pe nimeni/ care să mă părăsească”. Corespunzător temelor pe care le enunță și le abordează, poetul se travestește adoptând două măști impersonale. Astfel, într-un peisaj urban, introduce, drept contemplator, un ins „abătut”, „hipnotizat de lume și de relele ei”. Pe de altă parte, într-un monolog autoironic, se portretizează ca fost amant, vreme de patru sute de ani, al reginei virgine, Elisabeta I, dar ajuns acum, la bătrânețe, după ce și-
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
lui Ioan Es. Pop, de pildă, sau cu revolta outspaken a-mai-tânărului Marius Ionuș. Metafora din Călăuza e pe cât de originală, pe atât de debusolantă. Plastică și extrem de imaginativă, încearcă decuparea din contingent a unor spații viciate de psihismul abisal al contemplatorului. Poezia e act soteriologic, e o terapie pentru ființa infestată de miasmele Infernului. Și totuși, pe alocuri, imaginile sunt neașteptat de simple (fără a fi însă lipsite de încărcătură semnificantă): "Încercam să pictez ruinele/ nepăsării tale/ (...) luna în cămașa de
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
scrie un autor cunoscut exclusiv ca poet, eseist și traducător. Cum reușește să înainteze prin "noroiul greu al prozei" un spirit obișnuit cu diafanitățile literaturii, comparat de criticii literari cu Paul Valéry și T.S. Eliot? Se poate transforma oare un contemplator al ideilor într-un observator al vieții de fiecare zi? Nu, nu se poate transforma. Ne aducem aminte că proza lui Eminescu este cel mult un noroi de diamante, că Arghezi, la rândul lui, face din proză o comedie divină
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
în anecdotele cărții niște episoade pitorești menite amuzamentului, ci preambulul unor sensuri pretențioase. În această privință, cartea lui Panu e providențială pentru surprinderea tiparului spiritual al Junimii, cu condiția să ieși din logica bagatelei și să intri în pielea unui contemplator de întîmplări grave. Tot ce se întîmplă în cartea lui Panu e îndeosebi serios, în ciuda bramburelii voioase ce se desprinde din paginile ei. Fără predispoziția spre lectură sobră, Amintirile lui Panu nu par a fi decît niște povești hazoase despre
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
proprie, ele pulsează. Totul este gândit pe mai multe straturi sonore. Avem impresia mai multor planuri, ca în artele plastice. Titlul “Cheia visurilor” derivă dintr-o serie de tablouri ale pictorului suprarealist belgian René Magritte. Pictorul caută să trezească în contemplator asociații, prin atribuirea unor denumiri false obiectelor expuse (de exemplu un pantof de damă devine o “lună”). Acestea ar apărea ca într-un vis, care nu se aseamănă însă cu cel din somn, pentru că este un vis “intenționat”. Violeta Dinescu
Cheia visurilor? ? CD cu lucr?ri ale Violetei Dinescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/83126_a_84451]
-
umple golurile și să denunțe insuficiența realității deja instituite. Singura realitate pe care mizează este cea interioară, adică forța inepuizabilă a imaginației de a sugera noi întrebări, ca alternativă la răspunsurile suficiente și previzibile de tot felul. Dintr-un observator, contemplator și celebrator al lumii constituite, așa cum este localizat pictorul de către percepția comună, Trifu devine un combatant, un polemist, în sensul originar al cuvîntului, pentru care limbajul este doar un pretext, imaginea și forma sînt simple vehicule, în vreme ce miza este morală
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
să pomenesc o formulă pusă recent în fruntea unui text miezos despre Pierro della Francesca: „Loc clar”, sînt vorbele găsite de un pictor și exeget sagace, Jean-Paul Marcheschi, pentru a rezuma sintetic imensa forță intelectuală pe care o atinge acest contemplator neîntrecut, cînd înaintează, majestuos și lent, prin vuietul veacurilor.
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
unor vizionari, ale căror momente de iluminare sunt energizate de trăirea profundă, cu spiritul și inima, a actului de instituirea a unei neorealități ideale; pe de altă parte, transa acestor trăiri devine inițiatică, produce atât la creator cât și la contemplator, acel fior (Schauder) eliberator goethean, acel "fulger sacru" hölderlinian, care ne "explodează" moarte și înviere în cel mai fascinant Dincolo; de fapt, cea mai densă și orbitoare Plenitudine. Tempt me no more; for I Have known the lightning's hour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reduceri semnificative de preț. Astfel: Suma minimă (RON) Suma maximă (RON) Reducere (%) 0 20 5 20 50 10 50 100 15 100 150 20 150 200 25 200 30 În aceeași colecție au mai apărut • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de pildă, neted Al. Paleologu, văzând-o ca "o esență de mare teatru". Nu-l putem însă considera un postmodern avant la lettre, care, mizând pe deconstrucție, să reabiliteze genurile și realizările estetice minore. Alexandru Paleologu are fibră de moralist, contemplator cu stil al umanității canonice, al caracterelor și expresiilor artistice. Portretul făcut lui André Maurois, pe acest contur, e un foarte bun autoportret: "Portretele istorice ale lui Maurois sunt evocări în care imaginația nu se hazardează fără de răspundere; autorul lor
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
o oră înainte de închiderea ediției ziarului, reușește să formuleze câte o idee demnă de interes. Cărțile sale - Vântul sau țipătul altuia, 1992, Eu și iadul, 1993, Simbol sau vedenie, 1995, Aripile arhanghelului Mihail, 1996, Apocalips amânat, 1997, Cer iertare, 1997, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, 1997, Ultima biserică, 1997, Muntele viu, 1998, Ritualul nopții, 1998, Veninul metafizic, 1998, Morminte străvezii, 1999, Ultimul om, 1999, Domnul clipei, 2000, Pasărea orbilor, 2001, Drumul spre piatră, 2002, A doua zi după
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Acolada atlantică, Ștefan Avădanei Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Ceasul lui Făt-Frumos, Emil Lungeanu Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Datoria împlinită, Mihai Pricop Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
obiectul contemplat pentru a-l "gusta" efectiv, iar pe de altă parte, detașarea necesară unui act critic veritabil, ce găsește calea de mijloc între subiectiv și obiectiv (inseparabile în analiza estetică), criticul fiind și pentru Sebastian, cum spunea Croce, un contemplator de expresii și, în același timp, un om care raționează, iar opera o viață deschisă participării, nu un obiect. Alexandru George - observa: "Sebastian nu scrie "cu pasiune" [...], ci "cu suflet", lăsând impresia că de cele mai multe ori dă de la el ceva
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
în circumstanțele unei absențe intelectuale, dar apropiindu-se iarăși de idealul nimfei acerebrale cînd lucrurile i se par a scăpa de sub control, respingînd intelectul feminin cu veleități posesive. Don Juanul nordic, care a fost Blaga, s-a dorit doar un contemplator al „ideii" de iubire în sens platonic. O „idee" totuși, iar nu o realitate, pe care biografia sa n-ar putea-o reflecta decît în intermitența unor reflexe.
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
dreptate: „Până la acea dată (de când începuse să conteze literar H.P.-B., n.n.) literatura noastră furnizase - cu rare și prea puțin semnificative excepții - doar reprezentări masculine ale feminității (...) venise vremea ca femeia să devină ea însăși din obiect al contemplației subiect contemplator, oferind propria versiune literară (nu literaturizantă !) a feminității”. Separat de Hortensia Papadat-Bengescu, opt prozatoare interbelice (Ticu Archip, Sanda Movilă, Henriette Yvonne Stahl, Lucia Demetrius, Anișoara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian ) constituie în cartea Biancăi Burța-Cernat obiectul unor „studii
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
destinat să le preexiste, să le scoată din neant, la dictarea divinității. Iată de ce un excurs de aparență centrifugală, pe orbite apte să producă alienare, nu scapă nicicînd, la Pietro Citati, din strînsoarea fertilă a determinărilor care îl adîncesc pe contemplator în sine, în condiția lui irefragabilă. Apetența exotică se rezolvă nu în pitoresc, ci în stimul către o autenticitate responsabilă, lucid asumată. Cînd, bunăoară, traiectoria lui modernă se rotește în vîrtejul unei opere de prolifică amintire, pletoasă precum o cometă
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
spectator cult, care urmează să aprecieze performanța estetică, autenticitatea mimesisului, fibra caragialiană a portretizării mitocanului. Umorul - care ține în parte de situație, în parte de limbaj și care poate atrage în grade variabile atît pe consumatorul interesat cît și pe contemplatorul estet - este liantul ambiguu al acestei duble adresări. Ambiguitatea umorului produce de obicei reacții diferite: am constatat (din mesaje și comentarii de pe internet) că stilul mitocănesc al personajelor și "incorectitudinea politică" a situațiilor trezesc aprecieri entuziaste, dar și indignare (păstrînd
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
găsi. Actul de configurare este descoperire. În măsura în care realizez, eu descopăr. Eu scot formă la iveala-în lumea lui Acela. Opera creată e un lucru printre alte lucruri, ea poate să fie experimentata și descrisă că o sumă de proprietăți. Dar pentru contemplatorul care o primește, ea poate să se întrupeze de nenumărate ori.” http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/07/27/eu-si-tu-martin-buber/ Referință Bibliografica: ,,Eu și tu”- Martin Buber / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 999, Anul III, 25 septembrie 2013
,,EU ŞI TU”- MARTIN BUBER de DALELINA JOHN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360972_a_362301]
-
a Sfântului Duh, reflectând și oglindind, într-un oarecare fel, Frumusețea Divinității. Deci, ca o concluzie finală, voi susține că Ortodoxia are cea mai înaltă și cuprinzătoare viziune a frumuseții: frumosul artistic îl ajută atât pe autor, cât și pe contemplatorul său să înainteze, să progreseze către Dumnezeu, participând astfel la întărirea efortului omenesc în urcușul său duhovnicesc în virtute, până la mântuire. În acest fel, manifestarea frumuseții se înscrie într-un ciclu complet, rotund: Frumusețea dumnezeiască iradiază și naște frumusețea omului
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
lucruri, iar mai pe urmă va străluci din rugul Sfintei Fecioare". Deci, ca o concluzie, voi susține că Ortodoxia are cea mai înaltă și cuprinzătoare viziune a frumuseții: frumosul artistic, de pildă, îl ajută atât pe autor, cât și pe contemplatorul său să înainteze, să progreseze către Dumnezeu, participând astfel la întărirea efortului omenesc în urcușul său duhovnicesc în virtute, până la mântuire. În acest fel, manifestarea frumuseții se înscrie într-un ciclu complet, rotund: Frumusețea dumnezeiască iradiază și naște frumusețea omului
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
sau la forme geometrice ce le-au ales și le-au investit cu calități mistice, în forța și calitațile cărora se manifestă calea reîntoarcerii din viața terestră în natura superioară care le-a creat. Perceperea mesajului acelui symbol de un contemplator cade în autoritatea gradului său de conștiință, de evoluția lui spirituală. Prin prisma aceasta se statornicește că trebuie să admitem că nu există numai o singură interpretare, ori exclusiv una corectă. Filozofia învățăturii universale vorbește despre șapte trepte ale conștiinței
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
cu atâta sârg de cartea sadoveniană. Nu însă în măsura în care să depășesc condiția de cititor comun al operei celui care a scris „mai mult decât putem noi citi”, cu harul „celui mai mare istorisitor de întâmplări” și al celui mai mare contemplator și zugrav, prin Cuvânt, al Creației. Post scriptum: Întreprinderea de mai sus e un modest omagiu adus, de ziua nașterii (5 noiembrie 1880), marelui prozator de către cititorul comun pe care îl reprezint. Cu bucurie, dar și cu o anume tristețe
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]