39 matches
-
simplicity” sau „New complexity”, de partea tributară tradiției și consensului „nostalgic” situându-se titulaturi precum „Neo-romantism”, „Neo-baroc” sau - mai general - ca definiție a sistemului de organizare sonoră - ,„Neo-tonal”. Această optică asupra evoluției fenomenului stilistic scoate în evidență flexibilitatea, relativitatea și contextualitatea accepțiunilor variabile pe care stilul le adoptă ca forme de adaptare la schimbările majore care au loc în contextul cultural european (până în sfârșitul secolului al XIX-lea), intercontinental (de la începutul secolului XX) sau global (ultimile decenii ale secolului XX - începutul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cînd există filosofie în România. Și cînd, la lectură, constați astfel de goluri deconcertante parcă îți vine să pui la îndoială întregul demers. Dar, mă grăbesc să adaug, că dl. Brădățan nu analizează texte (opere) ci e atras exclusiv de contextualitatea lor, de climat și de caracteristicile generale care se degajă din evoluția filosofiei românești în veacul nostru. Și aici, recunosc, tînărul nostru autor izbutește să le găsească cum se cuvine, punînd diagnostice valabile la un ton și o modalitate potrivite
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
vreme de nevoință, iubirea despre care îmi vorbești se va maturiza, iubirea îți va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol în cer.) Vei iubi, Petre, dincolo de însemnările inimii. Nu ești singurul care se îndrăgostește de chipul blând. Și eu am fost ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o oralitate neaoșă și înșelător incoerentă. În complexitatea ei, piesa e totuși de o uimitoare coerență.” Lectura, înțelegerea consecutivă îi apar ca infinite, incomplete, fatalmente eronate. Nici puterea de a-l reproduce nu obiectivează înțelegerea textului într-o (re)lectură. Contextualitatea apare pusă înaintea textualității. Lectura (activă, nesupusă, chiar tiranică) este așezată înaintea scrisului. Textul ajunge tratat ca pretext și post-text. Sensul lecturii, nu al scrisului, ajunge deturnat într-un fel complex și complicat, con/pre/posttextual, poate chiar extratextual... Nedumeririle
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
internaționale.8 Cu numai câteva decenii în urmă, relațiile internaționale erau analizate prin paradigma westphaliană și, ca atare, negocierea diplomatică era cea care încerca să regleze conexiunile intereselor comune și conflictuale ale statelor. Termenul de negocieri internaționale desemna mai degrabă contextualitatea internațională și mai puțin implicarea în procese internaționale.9 O altă direcție de studiu și practicare a negocierilor internaționale a fost prelungirea celei menționate și insista preponderent pe mediul internațional de negociere. Fie că era vorba de aspecte politice sau
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
intensă, negocierile internaționale/globale au sporit rapid în număr, acestea devenind pentru mulți oameni și organizații mai degrabă norme decât activități "exotice"11, negocierea însăși fiind considerată un proces social care se derulează într-un context mult mai larg. Astfel, contextualitatea include, în acest caz, atât mediul internațional (pluralismul politic și legal, economia internațională, birocrația și guvernele străine, situația/starea actorilor, ideologia, cultura) adică acele "forțe în mediu" care nu se află sub controlul părților și care ar putea influența negocierea
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
subliniind faptul că Negociatorul Șef are atribuția de a prelua datele adecvate ale pregătirii aderării și a le prezenta în poziții potrivite obiectivelor momentane și de perspectivă ale statului candidat. Pornind de la proeminența informației și veridicitatea acesteia, dar și de la contextualitatea internă și externă, Negociatorul Șef conduce negocierile conform strategiei și tacticilor stabilite. În timp ce negociatorii Uniunii Europene așteaptă ca pozițiile statului candidat să demonstreze capacitatea unei conformări cât mai complete și rapide cu acquis-ul, Negociatorul Șef al statului candidat caută formulele
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
reunire de texte reale preexistente, neliterare (de la scrisori ori însemnări private până la citate consistente din scrieri de diferite facturi: vechi cronici turcești, alte documente medievale, Cronica Banatului scrisă de Nicolae Stoica de Hațeg ș.a.). Literaturitatea ansamblului e asigurată de selecția, contextualitatea și „montajul” textelor. Clopotul scufundat (1988) e tot un roman, neconvențional, în parte eseu și în parte jurnal comentat, cu substrat autobiografic, foarte diferit însă, prin structurare și scriitură, de „memoriile” ori „autobiografiile literare” canonice. În anii ’90, C. publică
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
structură socială dată este sau nu o instituție.” (Offe, 1996, p. 200) Printre cei care consideră că instituționalizarea ține de o anumită caracteristică, există unii care consideră că ea trebuie asociată fie cu legitimitatea, fie cu organizațiile formale, fie cu contextualitatea. Or, chiar dacă legitimitatea poate fi o consecință a instituționalizării sau poate contribui la instituționalizare, există și elemente ilegitime care devin instituționalizate: crima organizată, corupția politică, frauda etc. Există și o a treia categorie de definiții, care diferențiază instituțiile asociindu-le
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dezvoltare socială apare condiționată de configurația socio-istorică a societății românești și de zestrea teoretică ce a stat la baza evaluărilor lor (Zamfir, 1999). Moștenirea lor se concretizează în elaborarea de modele ale dezvoltării sociale caracterizate prin comprehensiune, diversitate, caracter problematic, contextualitate, relevanță istorică și contemporană. Prezentăm, în cele ce urmează, câteva dintre cele mai prestigioase modele ale dezvoltării sociale, dezbătute în istoria centenară a sociologiei românești (1848-1948): dezvoltarea socială ca proces de modernizare, cu câteva variante tipice; dezvoltarea socială ca suport
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ale organizației etc.); orientarea spre clienți (CF - atenția față de clienți, față de calitate). Se observă că unii autori diferențiază, într-o manieră sau alta, două categorii de competențe, caracterizate de o relație de complementaritate: a) competențe manageriale generice, existente indiferent de contextualitatea managementului; b) competențe manageriale specifice, a căror notă particulară este conferită de detaliile extrem de concrete ale situației în care își desfășoară managerul activitatea. Alți autori consideră că un management de nivel inferior se deosebește fundamental de managementul liniei de mijloc
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
complet În modernitate Într-o cultură civică nu i se poate da un răspuns afirmativ cu valabilitate generală care să Întrunească validitatea experiențelor europene. Ideea că o cultură poate fi exclusiv civică, fără a avea o fundamentare etnică sau o contextualitate etnică definitorie, Îmi apare ca o proiecție utopică. Chiar dacă efectele globalității (și nu ale globalizării) culturale trebuie reevaluate continuu, consider că o percepție culturală de extracție etnică va dăinui, chiar datorită mijlocului de comunicare dat de limba națională. Aceasta va
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru definirea modernității, implicit pentru afirmarea unui model cultural care să aibă Însemnele „localității”, deci și ale unui proces de localizare pe care modernitatea ca tranziție Îl Învederează. Problema proprietății este probabil mai specială decât cea a constrângerii religioase În contextualitatea istorică și socială a României. Nu este greu de observat că pentru o perioadă Îndelungată proprietatea a fost una tribală 1, iar În timpul epocii staliniste a fost vorba de „un vacuum de proprietate”2. Între aceste două limite, proprietatea individuală
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
făcut Înainte. Întrebarea despre normalitate se Îndreaptă asupra consistenței schimbărilor. Dacă acestea ating limita unei siguranțe sociale, schimbările sunt acceptate ca „normale”; În felul acesta normalitatea poate instala un dinamism necesar al schimbării. Normalitatea nu poate fi privită din afara unei contextualități istorice, lipsită de influențe, constrângeri, adversități conflictuale. Tranziția de azi spre un model al societății democratice este văzută ca un loc al normalității, dar nu aceasta era viziunea lumii În timpul Războiului Rece. Normalitatea nu trebuie văzută, cred, lipsită de tensiuni
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
retușurile impuse de perspectiva istorică) va consta tocmai în fundamentarea istorico-literară a judecății estetice, în refuzul oricărei metafizici estetizante, în efortul de comprehensiune a totalității unei creații, nu în laboratorul steril și abstract al metodelor de ultimă oră, ci în contextualitatea ei. Sunt respinse cu egală vigoare atât absolutizarea valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul” și „proletcultismul” imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
printr-o „critică din trecut”, care îmbogățește conținutul empiric al teoriilor actuale prin extinderea faptelor relevante pentru generalizările teoretice. Spațiul istoriei sociologiei românești oferă diagnoze semnificative asupra stării societății românești și strategii de dezvoltare socială caracterizate prin diversitate, caracter problematic, contextualitate, relevanță istorică și contemporană. Cum apare societatea românească din perioada 1848-1948 în diagnozele și proiectele de dezvoltare ale sociologilor? Percepția sociologilor asupra societății apare condiționată de configurația socioistorică a societății românești și de zestrea teoretică care a stat la baza
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
marital, educația, etnia/rasa și afilierea religioasă. Este de subliniat Însă cu tărie că, pe lângă faptul că În analizele Întreprinse se analizează corelațiile statistice dintre aceste variabile (și altele), meritul remarcabil este acela că se ține seama de procesualitatea și contextualitatea sexualității, focalizându-se asupra perspectivelor de ,,curs al vieții”, ,,efect de cohortă”, ,,vizibilitate socială” a unor caracteristici de statut sau de relații dintre parteneri. De pildă, mariajul este o relație de lungă durată și vizibilă, sexualitatea este explicită și aprobată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și interpretul acestora. De fapt majoritatea cercetărilor recente din sfera științelor omului (estetica receptării a lui Hans Robert Jauss, gramatica textului la Van Dijk și Robert de Beaugrande, teoria acțiunii ca praxiologie) au readus în actualitate conceptele de intenționalitate și contextualitate (evacuate de structuralism), precum și natura acțională a discursului. În măsura în care etapa structurală a semioticii a fost depășită prin ancorarea în istorie, subiectivitate și acțiune, putem afirma cu certitudine că investigarea activității de semnificare a omului, altfel spus a diverselor sale limbaje
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dar o configurație cu atât mai interesantă cu cât aceste întâlniri sunt privite din perspectiva unei serii de capodopere ale literaturii universale. Pornind de la un tip legitim de problematizare (Parodie romanescă vs. roman parodic), Livia Iacob nu omite să precizeze contextualitatea în care se plasează o asemenea temă, statutul unui asemenea tip de cercetare în literatura de specialitate de la noi, precum și toate implicațiile ce privesc tratarea unei "literaturi a secundarului", aplicată pe un gen suveran, acel Moloh care avea să înghită
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
refolosește ceea ce modernismul supusese acțiunilor de negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult pe Livia Iacob, devotată nu atât inventarierii unor teorii formaliste, structuraliste, postmoderne, cât incitantei întâlniri dintre roman și parodie care, în contextualitatea postmodernă, are ca rezultat transformarea parodicului într-o formă de organizare a secvențelor textuale. Fără a-și fi propus o abordare exhaustivă în Parodia literară: șapte rescrieri romanești, autoarea reține atenția, nu în ultimul rând, prin calitățile de fin și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
concretă, rezonează cu o alta, primordială, mit-istorică, semi-fabuloasă, rețea de trăsături heraldice; instalat în cânt, mai exact în imn, rapsodul trece de la palpabil, de la ceea ce "se vede" la miraje, la un imaginar simpatetic. Practic, Imnele Moldovei (1980) denotă raporturi de contextualitate cu imnele destinate celorlalte spații istorice -, perspectivă în virtutea căreia Ștefan-Voievod nu e numai al Moldovei, Brâncoveanu nu numai al Țării Românești iar Horia nu doar al Transilvaniei. Însă rapsodul, însoțitor al lui Zamolxis și pelerin la Roma, umblând prin hrisoave
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lucru. În articolul sus-menționat, autorul Semanticii interpretative explică modul în care se manifestă intertextualitatea: Fie că este vorba despre contextualizare sau recontextualizare, în orice caz, practica apropierii unor texte generează sens, de o manieră inevitabilă, dacă nu compulsivă, în virtutea principiului contextualității: două semne sau două fragmente ale aceluiași text, puse alături, își oferă elemente de semnificație (seme) reciproc. Principiul contextualității fundamentează principiul intertextualității: două fragmente din texte diferite, indiferent cât de reduse ar fi, ca dimensiune, selectează reciproc, în momentul în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
contextualizare sau recontextualizare, în orice caz, practica apropierii unor texte generează sens, de o manieră inevitabilă, dacă nu compulsivă, în virtutea principiului contextualității: două semne sau două fragmente ale aceluiași text, puse alături, își oferă elemente de semnificație (seme) reciproc. Principiul contextualității fundamentează principiul intertextualității: două fragmente din texte diferite, indiferent cât de reduse ar fi, ca dimensiune, selectează reciproc, în momentul în care sunt puse alături, elemente de semnificație (seme). Acest schimb le determină sensul, prin actualizare sau prin propagarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
experiența, cât și cu acțiunea. 6. Consideră viața de zi cu zi drept un complex activ de reacții la sistemele abstracte, care implică atât apropierea, cât și pierderea. PM MR 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind împiedicată de primatul contextualității și dispersării. 8. Definește postmodernitatea ca sfârșit al epistemologiei/al individului/al eticii. 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind atât posibilă, cât și necesară, la nivel global, cât și local. 8. Definește postmodernitatea ca pe un proces de transformări
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lipsa de putere pe care indivizii o resimt în fața tendințelor globalizatoare. 6. Consideră procesul "golirii" de sens a vieții de zi cu zi ca un rezultat al intruziunii sistemelor abstracte. 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind împiedicată de primatul contextualității și dispersării. 8. Definește postmodernitatea ca sfârșit al epistemologiei / al individului / al eticii. 1. Identifică dezvoltările instituționale care creează un sentiment al fragmentării și al dispersiei. 2. Consideră modernitatea târzie drept un set de circumstanțe în care dispersia este legată
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]