187 matches
-
puterea legislativă și judiciară, iar Senatul, care rămânea o emanație a patriciatului, se reînnoia prin cooptarea celor care ocupaseră în trecut funcții publice. În Evul Mediu, redescoperirea filosofiei politice clasice, în special a celei aristocratice, dar și apariția primelor teorii contractualiste au dus la afirmarea principiului legitimității populare, alături de tradiționala idee a originii puterii divine. Sub efectul ideilor lui Toma d’Aquino, influențat de scrierile lui Aristotel, capătă formă principiul unui contract originar, prin care membrii societății se supuneau Principelui. Astfel
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/andrei_toader_1475328936.html [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
însăși natura rațională”. Așadar, dreptul natural, care face posibilă viața în comunitate, are, la Grotius, o substanță rațională, conformă naturii sociale a omului, iar nu revelată, ceea ce, s-a observat, face posibilă înțelegea îmbinării armonioase a doctrinei dreptului cu teoria contractualistă privind apariția statului. Totuși, dreptul natural, ca drept subiectiv nu poate exista în afara dreptului obiectiv, înțeles ca fiind „coordonarea libertății sub formă imperativă” , întrucât „adevărata libertate începe numai atunci când posibilitatea naturală de acțiune e însoțită de garanție, de existența respectului
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Despre_drepturile_omului_si_p_stelian_gombos_1363934549.html [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]
-
care, așa cum veți înțelege pe parcurs, s-a eliminat elementul esențial despre care vom vorbi ulterior. Aceste modele ar fi: - Modelul tradițional, potrivit căruia familia este o asociere cu caracter privat, alcătuită din bărbat, femeie și copiii lor naturali. - Modelul contractualist, în care căsătoaria este un parteneriat încheiat în conformitate cu voința părților, adică soții, care pot decide între ei felul în care să se realizeze relațiile personale și financiare, atât în timpul căsătoriei cât și în caz de divorț. Statul nu are amestec
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1478476823.html [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeiază pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Modelul contractualist Punctul de pornire este individul autonom, stăpân pe sine și legat de ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat conform voinței părților. Soții pot decide între ei modul de administrare a relațiilor personale și financiare în timpul căsătoriei și
Familie () [Corola-website/Science/308591_a_309920]
-
al creșterii copiilor potrivit virtuților materne mai sus pomenite. Gândirea și practica maternă pot să fie îmbrățișate (și adesea sunt) și de către bărbați. Practica maternă are prea puțin a face cu experiențele și de aceea și cu eticile de tip contractualist (V. Held, 1993), iar dacă bărbații contribuie la apariția unei vieți, ei trebuie să participe și la menținerea și dezvoltarea acesteia. Mass. anonimă, București: Ed.Șansa. Ed.Alternative. New York: Routledge. Affection, Boston: Beacon Press. California. New York: Norton. (eds.), Ethics. A
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
al creșterii copiilor potrivit virtuților materne mai sus pomenite. Gândirea și practica maternă pot să fie îmbrățișate (și adesea sunt) și de către bărbați. Practica maternă are prea puțin a face cu experiențele și de aceea și cu eticile de tip contractualist (V. Held, 1993), iar dacă bărbații contribuie la apariția unei vieți, ei trebuie să participe și la menținerea și dezvoltarea acesteia. New York: Norton. (eds.), Ethics. A Feminist Reader, Oxford: Blackwell. Mihaela Miroiu 1. Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom
Etici materne () [Corola-website/Science/325280_a_326609]
-
dreptății trebuie să fie întocmai această structură de bază a societății care să se configureze conform unor principii, și, în mod ideal, unei concepții omogene și singulare asupra dreptății. Teoria rawlsiană a dreptății poate fi alăturată cu facilitate unei posterități contractualiste, scopul declarat al acesteia fiind acela de a înfățișa o „concepție a dreptății care generalizează și duce la un grad înalt de abstractizare teoria bine cunoscută a contractului social, așa cum o găsim la Locke, Rousseau și Kant”4. Și, înscriindu
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
fiind acela de a înfățișa o „concepție a dreptății care generalizează și duce la un grad înalt de abstractizare teoria bine cunoscută a contractului social, așa cum o găsim la Locke, Rousseau și Kant”4. Și, înscriindu-se în această tradiție contractualistă, teoria dreptății ca fairness propune stabilirea unor principii ale dreptății, pe care persoane libere și raționale, într-o poziție originară, direct echivalentă stării naturale contractualiste, le-ar alege fără ezitare. Aceste principii vizează structura de bază a societății, urmând să
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
așa cum o găsim la Locke, Rousseau și Kant”4. Și, înscriindu-se în această tradiție contractualistă, teoria dreptății ca fairness propune stabilirea unor principii ale dreptății, pe care persoane libere și raționale, într-o poziție originară, direct echivalentă stării naturale contractualiste, le-ar alege fără ezitare. Aceste principii vizează structura de bază a societății, urmând să reglementeze toate acordurile ulterioare, toate tipurile de cooperare socială în care se poate intra, și formele de guvernământ ce pot fi stabilite. Astfel, Rawls enumeră
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
sociale, felul cum ea afectează viața de acasă, de pe stradă, ce înțelesuri politice au cultura populară și practicile cotidiene. În teoriile politice clasice, societatea „ideală” a fost concepută anti-femei și anti feminist. Tentativele spre o societate ideală, mai ales cele contractualiste, au ignorat mereu lipsa de putere contractuală egală a femeilor. Contractualismul în varianta sa modernă a exclus femeile definindu-le altfel decât ca pe subiecții contractului (bărbații capi de familie). Aceștia din urmă erau considerați: raționali, autonomi, actori publici. Femeile
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
conceptului trebuie căutată la Emile Durkheim care a vorbit despre două forme de solidaritate socială, una mecanică, relativă la comunitatea tradițională, și alta organică, relativă la societățile moderne caracterizate prin diviziunea complexă a muncii sociale. Spre deosebire de teoriile liberale utilitariste și contractualiste care defineau societatea prin agregarea rațională a intereselor individuale, teoria lui Durkheim pune la temelia societății relațiile sociale. " Interesul este lucrul cel mai puțin constant de pe lume"1, spune Durkheim, referindu-se la Adam Smith care reducea diviziunea muncii la
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
funcționalistă între teoria durkheimiană a consensului și teoria weberiană a acțiunii, anulând divergența lor fundamentală referitoare la elementele normative 8. O consecință a acestei sinteze este tratarea problemei solidarității fără elemente de dreptate. Respingând, asemenea lui Durkheim, explicațiile utilitariste și contractualiste ale coeziunii sociale 9, Parsons lasă nedeterminată problema conținutului normativ: pentru el, normele sunt tipuri de norme, iar valorile sunt tipuri de valori. Funcționalismul manifestă o preferință exacerbată pentru unitate, coeziune și menținerea ordinii, aspecte pe care Parsons crede a
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
dreptății nu ar trebui să fie dezvoltată independent de o teorie generală a societății. Modelul de societate care corespunde cel mai bine teoriei "contractului unic" a lui Rawls este "socialismul de stat" și nu societatea plurală occidentală. Dacă adoptăm ideea contractualistă, atunci trebuie să plecăm de la realitatea socială. Societatea este constituită printr-o pluralitate de contracte care dau naștere la numeroase corporații intermediare între individ și stat (începând cu familia), în care indivizii au "investit". Libertatea și securitatea sunt asigurate de
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
generațiilor viitoare, al spațiului ecologic și al extinderii noțiunii de comunitate (inclusiv) la sistemul ecologic 30. În timp ce primele două extinderi sunt în acord cu teoria lui Rawls, a treia este o dezvoltare care încearcă să depășească limitările impuse de teoria contractualistă liberală și să valideze regulile dreptății dincolo de comunitatea umană. Grija față de generațiile viitoare este abordarea cea mai disputată în cadrul dreptății ecologice. Motivul de nedumerire este legat de subiectul drepturilor [cui revin drepturile?] care decurg din obligațiile [oamenilor] de a respecta
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fundamental al suveranității este puterea; în raport cu ea, dreptatea este un termen mai slab, fiind ulterioară instituirii unui raport legitim de forțe. Dreptatea este modalitatea puterii de a se face discurs și, prin urmare, de a-și da un chip uman. Contractualiștii moderni au camuflat acest lucru în tehnologia politică, dar procesiunea puterii în cadrul mecanismului contractual lasă să se vadă că norma dreptății normalizează în vederea coeziunii. Când statul național s-a constituit prin dizlocarea vechilor comunități tradiționale (etnice, religioase, lingvistice, regionale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
adică la o strategie a puterii, așa că Marx a răsturnat problema și a redus dreptatea la legitimitatea de output, adică la o altă strategie a puterii. El a crezut că solidaritatea este o problemă de calcul, așa cum au crezut și contractualiștii liberali, iar guvernarea este o treabă de spontaneitate naturală, așa cum a crezut Adam Smith. Pentru Marx, este suficient ca muncitorii să devină conștienți de interesul lor, ca să participle la revoluție și este suficient ca ei să câștige puterea pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Klibansky (ed.), Philosophy in the Mid-Century: A Survey, La Nuova Italia Editrice, Firenze, 1967, p. 194. 8 Ilie Pârvu, Introducere în epistemologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 46. 9 Ibidem, p. 47. 10 Rawls consideră definitorii pentru tradiția contractualistă lucrările Al doilea tratat despre cârmuire, de John Locke; Contractul social, de Jean-Jacques Rousseau și scrierile despre etică ale lui Immanuel Kant, începând cu Întemeierea metafizicii moravurilor (vezi Rawls, A Theory of Justice, p. 11, n. 4). 11 Prin sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
consens prin coincidență de păreri”. Ce Înțelege Însă Rawls prin „consens prin coincidență de păreri”? El face distincție Între un asemenea consens și un simplu modus vivendi: În vreme ce acesta din urmă ar fi un compromis oportunist Între doctrine opuse (viziunea contractualistă susținută de urmașii de astăzi ai lui Hobbes reduce, Într-adevăr, convenția socială la un acord Între inamici potențiali sau Între cei care iau parte la un schimb comercial), Rawls estimează că nu poate exista un consens veritabil decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
socialului și astfel la amenințarea cu dispariția tuturor. Prin urmare, este nevoie ca libertatea din starea de natură să fie restrânsă astfel încât viața alături de ceilalți să fie posibilă. Libertatea fiecăruia trebuie să fie limitată, făcându-se astfel loc libertății celorlalți. Contractualiștii au imaginat povestea contractului social, prin care fiecare individ renunță, în favoarea autorității publice (a Statului), la o parte a prerogativelor din starea de natură, primind în schimb garanții pentru exercitarea celor pe care le păstrează. Am văzut că este necesar
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
de asigurare socială. Ceea ce este de dorit este ca beneficiile să fie suficiente pentru a acoperi toate nevoile umane de bază (inclusiv cele de sănătate). Așa cum s-a putut observa, Brody a legitimat dreptul suficientist la sănătate dintr-o perspectivă contractualistă. El nu este, însă, singurul suficientist care a procedat astfel. Un argument contractualist în favoarea suficientismului în distribuția serviciilor medicale a fost oferit și de David Gauthier. Pentru Gauthier, principiile dreptății sociale sunt cele la care ar ajunge în urma negocierilor indivizii
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
pentru a acoperi toate nevoile umane de bază (inclusiv cele de sănătate). Așa cum s-a putut observa, Brody a legitimat dreptul suficientist la sănătate dintr-o perspectivă contractualistă. El nu este, însă, singurul suficientist care a procedat astfel. Un argument contractualist în favoarea suficientismului în distribuția serviciilor medicale a fost oferit și de David Gauthier. Pentru Gauthier, principiile dreptății sociale sunt cele la care ar ajunge în urma negocierilor indivizii aflați în situația ipotetică de a încerca să structureze interacțiunea și cooperarea socială
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
testabilitate și falsificabilitate (Popper), ci include și dezvoltări mai recente din antropologia culturală, teoriile interpretative și teoriile sociale postmoderne. În felul acesta autorul izbutește să pună în lumină o serie de dimensiuni de mare forță analitică ale raționalității: raționalismul modern contractualist ca sursă și temei ale cunoașterii, raționalismul ca "stil intelectual", raționalismul și "cunoașterea împărtășită" de grup, precum și replica postmodernă în domeniile geopoliticii, evoluției limbajelor noilor media, sau a reflecției asupra riscurilor în societatea actuală care "a învățat să învețe" din
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
treptată a rolului statului-națiune și pe fluidizarea frontierelor. În plan geopolitic, restructurarea izomodernă presupune disoluția frontierei clasice prin apariția unor spații inedite de interferență, convergență sau divergență. La un alt nivel, societatea postindustrială tinde să recupereze setul axiologic al marilor contractualiști, reprezentanți ai modernității timpurii, fenomen care conduce și la redefinirea viziunii de ansamblu asupra conflictualității umane. Acest fenomen de restructurare a comprehensiunii în epoca postindustrială se manifestă în plan societal prin reformularea setului de drepturi civile revendicate prin contractualismul clasic
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de ansamblu asupra conflictualității umane. Acest fenomen de restructurare a comprehensiunii în epoca postindustrială se manifestă în plan societal prin reformularea setului de drepturi civile revendicate prin contractualismul clasic, sub forma conceptuală actuală a "corectitudinii politice". Paradigma conflictului și paradigma contractualistă, specifice Iluminismului, sunt astfel recuperate pe alte paliere, aparținând izomodernității. Nu în ultimul rând, noile mijloace de comunicare interpersonală dau naștere unor forme inedite ale structurării societale, printre care cea mai relevantă se constituie în conturarea unui nou limbaj, cel
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
acumularea de capital. Tema diviziunii muncii sociale în contextul epocii moderne este reluată de Émile Durkheim (1893/2001), care se apleacă asupra cauzelor evoluției în ideea unei mai mari diferențieri a funcțiilor sociale. Contestând explicația considerată "artificială" dată de teoriile contractualiste, Durkheim propune o teorie a funcționării sociale întemeiată pe conceptele de normă și sancțiune. Ceea ce determină o societate să rămână funcțională este reprezentat de împărtășirea obiceiurilor și valorilor acesteia. Schimbările sociale specifice modernității se bazează pe dezvoltarea diviziunii sociale a
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]