24 matches
-
periodic astfel încât actualizarea unuia condiționează indispensabil potențializarea celuilalt. Se înlocuiește astfel principiul de bază al logicii clasice cu postulatul logicii dinamice a contradictoriului. Dacă p • non-p era expresia unei inconsistențe în logica clasică, Lupașcu nuanțează legile acestei logici prin intermediul conjuncțiilor contradicționale de bază: e ∙ ē; ē ∙ e; e ∙ ē. În această expresie, A semnifică actualizarea, P potențializarea iar T o stare nici actuală, nici potențială - T ≡ ~A~P. Starea a treia justifică faptul că elementele e și ē pentru-a trece
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
câțiva pași doar de transmodernism. Calicantus: Scene din viața lui Cristal (2005), o tulburătoare "biografie interioară", funcționează ca un pandant al eseisticii sale, exprimând una și aceeași personalitate ce aspiră spre puritate și transparență cu depășirea decisă a naturii sale contradicționale între duritatea fizică (a cristalului) și reflecția polimorfă eterogenizantă tocmai prin ceea ce autoarea însăși numește "diferența ontologică". Nu e greu de înțeles că Svetlana Paleologu-Matta și Theodor Codreanu aparțin aceleiași familii de spirite ce se opune postmodernismului și neopragmatismului amenințând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Calea este spre universal prin național. Tentativa de înăbușire a manifestării identității naționale prin multiculturalismul de import realizat de celebra, de acum, generație '80, este, pentru autor, o intenție de mankurtizare a culturii române. În asemenea condiții, "transmodernismul, cu tensiunea contradicțională recuperatoare de armonie, este menit a reda omului contemporan inocența pierdută și parodiată de antropocentrismul postmodernist" (p. 223). "Aisberg", Brașov Cluj-Napoca Baia Mare, 2006 [aisberg.8k.ro]12. Amalia VOICU Transmodernismul sau viitorul recent al postmodernismului Pentru a respecta inițial viziunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de memorare, cu trei feluri de imagini și cu tot atâtea feluri de conceptualizare, cu trei tipuri de adevăr, cu trei tipuri de științe, cu trei metodologii conceptuale și tehnice, cu trei tipuri de orto-deducții, cu trei feluri de silogisme <<contradicționale>> și cu trei feluri de <<recurență contradicțională>> etc., etc.302". Am reprodus și această lungă frază nu doar pentru a ilustra imaginea gândirii triadice. Ea contrastează flagrant cu zgârcenia verbală a logicianului-exeget Petru Ioan. Nu numai că sintetizează viziunea sistemic-dinamică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și cu tot atâtea feluri de conceptualizare, cu trei tipuri de adevăr, cu trei tipuri de științe, cu trei metodologii conceptuale și tehnice, cu trei tipuri de orto-deducții, cu trei feluri de silogisme <<contradicționale>> și cu trei feluri de <<recurență contradicțională>> etc., etc.302". Am reprodus și această lungă frază nu doar pentru a ilustra imaginea gândirii triadice. Ea contrastează flagrant cu zgârcenia verbală a logicianului-exeget Petru Ioan. Nu numai că sintetizează viziunea sistemic-dinamică a lui Ștefan Lupașcu, dar sugerează concreșterea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să contrazică ideologia postmodernă a falselor "toleranțe", care, după cum vedem azi în lume, produce nu armonie globală, ci, dimpotrivă, necurmate nenorociri, semnificând eminescianul eșec al antitezelor, sursa generatoare de rău în istorie. Orice asemenea eșec non-contradicțional înseamnă cădere din logica contradicțională a stării T în una dintre extremele omogenizante ale celorlalte două materii, în contra rostului firii. În plan etic, cele trei materii au corespondent trei lumi: a lui Satan, cu actualizare nemărginită spre moarte, a lui anti-Satan, lumea diversităților agresive (dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe o cale "eminesciană", simțind că rostul artei nu e golirea de sacru (cum pretinde poetica postmodernistă a "concretului"), ci dimpotrivă: Gânditorul rostește ființa. Poetul numește sacrul"334. Iar "diferența ontologică" prefigurează nu atât diferența lui Jacques Derrida, cât ființa contradicțională lupasciană: Diferența ontologică este nu-ul dintre ființare și ființă"335. S-ar putea spune că diferența ontologică este contradicția fundamentală a ființei care-i "salvarea eternității"336. Pentru ființa ca Dasein, Eminescu o numește contradicțiune adâncă: "Omul conține în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
eternă află în om putere numai mărginită. Din această contradicțiune a puterei mărginite și a destinațiunii nemărginite, rezultă ceea ce numim viață omenească. Viața e lupta, prin care omul traduce destinațiunea sa, intențiunile sale în lumea naturei"337. Transmodernismul, cu tensiunea contradicțională recuperatoare de armonie, este menit a reda omului contemporan inocența pierdută și parodiată de antropocentrismul postmodernist. Totul copilului se deschide către zona de non-rezistență a sacrului, care este comună Subiectului și Obiectului"338. Omul postmodern a ajuns să se identifice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sens: unul venit chiar dinspre conceptele regenerate ale ultimilor ani nichitastănescieni, când el simțea că devenise suficient de matur pentru a anunța o nouă paradigmă poetică, legată chiar de cuvântul ruptură, dar și o "ruptură" în sensul introducerii unei atitudini contradicționale între perfecțiunea omogenizantă a formelor poetice și imperfecțiunea eterogenizantă sugerată de celebra Lecție despre cub și de titlul atât de puțin înțeles în epocă Operele imperfecte. Distingeam, la un moment dat, vreo cinci etape în evoluția concepției despre poezie a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a lui C. D. Zeletin e un inefabil joc al antitezelor. Andaluzia, care dă titlul celui de al doilea volum, e cetatea transparenței, nicicum un tărâm exotic, ca în călătoriile romanticilor sau ale simboliștilor. În limbaj lupascian, călătoria zeletiniană este contradicțională: "Când împânzire / și când reducere, / pururi sosire, / pururi ducere" (Andaluzia). Sau în alt poem: "O, pentru ce atâta mângâiere, / ce crește-n oare-n toate câte scad?" (Elegie la casa din pădure). Din Desăvârșirea capătă reticul...: Tot ce închei se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transparența oglinzilor pure. Îți trebuie "văz orb", adică "ochi mulți" pentru transparență, puritatea sprijinindu-se pe impuritatea "delincventă": "Heruvimi cu ochii mulți / și cu suflet transparent, / când privești și când asculți, / simți un tremur delincvent!" (Ochi mulți). Și jocul diferenței contradicționale în ființa-ca-ființare continuă: "Viețile pier, viața rămâne, / câtă absență, câtă prezență! / Lespezi naive, oarbe bătrâne, / toate acopăr o transparență" (Cimitir pe zare). Transparența însăși se poate sparge ca o oglindă de René Magritte (v. Cheia câmpurilor), dar în fulgi albi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe un drum alimentat de orori și de rătăciri. S-a opus, în acel moment, printr-un ethos transdisciplinar, chiar dacă nu și în termenii conceptualizanți ai transmodernismului. Intuiția lor se găsea deja în luminișul eminescian și în Lichtung-ul heideggerian. Situația contradicțională transmodernă a ontologiei fundamentale este surprinsă astfel: "Heidegger nu este deci un creștin, respingând dogmatismul teologic (dar poate că tocmai de aceea este un creștin!, n. n.). Și totuși gândirea sa are intonații religioase". Ființa "se dă" omului prin Lichtung "și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dat un prieten medic, Iura. Deși mineralul prin excelență, în stare pură, rezultat a mii de ani de presiune telurică, cristalul aparține mai multor niveluri de Realitate (în sensul celor trei materii ale lui Ștefan Lupașcu), sugerând o puternică natură contradicțională. Înglobează, altfel spus, o subtilă "diferență ontologică". Svetlana Paleologu-Matta invocă definiția transdisciplinară a ființei umane a lui Nietzsche, cea în spiritul antitezelor eminesciene: "Omul cel mai mare dintre noi (...) este acela care prezintă în el, în modul cel mai viguros
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a ființei umane a lui Nietzsche, cea în spiritul antitezelor eminesciene: "Omul cel mai mare dintre noi (...) este acela care prezintă în el, în modul cel mai viguros, caracterul contradictoriu al existenței". (Voința de putere). Cristalul sugerează o dublă stare contradicțională a echilibrului în luminișul Ființei: între duritatea fizică omogenizantă și reflexia polimorfă, eterogenizantă, căci cristalul crește după principiul biologic al "lanțului lui Markov", împăcând, altfel zis, primele două stări ale materiei: macrofizică și biologică, transportându-ne într-o zonă de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
într-o zonă de transparență. În această primă ipostază, numele o flatează pe Cristal, căci iubea "tot ce-i pur, tranșant de pur, transparent, luminos..."410. Dar Iura Julmons are o teorie a cristalului mult mai complexă. Al doilea nivel contradicțional e între cristalul ca materie și cristalul ca antimaterie. Un dialog între M. (un neurochirurg) și F. (iubitor de filosofie) relevă că starea de antimaterie a cristalului implică un "amestec de corp și spirit", altfel spus "cristale necompactate"411, prezente
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fie suficiente lor înșile într-o independență și deci o non-contradicție riguroasă ca în orice logică, clasică sau de altă natură, care se întemeiază pe atotputernicia principiului non-contradicției"482. În expresie simbolică, acest postulat se transcrie sub forma următoarelor "implicații contradicționale de bază"483: eA ēP ; ēT eT unde indicii A, P și T ai simbolurilor e și ē semnifică actualizarea, potențializarea, respectiv starea nici actuală nici potențială (sau semiactuală și semipotențială) a unui termen față de termenul antitetic. Formula clasică a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
A, P și T ai simbolurilor e și ē semnifică actualizarea, potențializarea, respectiv starea nici actuală nici potențială (sau semiactuală și semipotențială) a unui termen față de termenul antitetic. Formula clasică a noncontradicției, exprimabilă prin (e . ē), este înlocuită cu "conjuncțiile contradicționale de bază": eA . ēP ; ēA . eP ; eT . ēT pe care Lupașcu le mai numește și "dualități elementare contradicționale" sau "cuante logice", acestea fiind funcții ale raportului dintre actualizare și potențializare 484. Deși pare să ne întoarcă pe căi ocolite la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau semiactuală și semipotențială) a unui termen față de termenul antitetic. Formula clasică a noncontradicției, exprimabilă prin (e . ē), este înlocuită cu "conjuncțiile contradicționale de bază": eA . ēP ; ēA . eP ; eT . ēT pe care Lupașcu le mai numește și "dualități elementare contradicționale" sau "cuante logice", acestea fiind funcții ale raportului dintre actualizare și potențializare 484. Deși pare să ne întoarcă pe căi ocolite la principiul clasic al noncontradicției (nu se poate să fie actual și e și non-e), cuplul actualizare-potențializare ne plasează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
stării T" Logica dinamică a contradictoriului guvernează, în opinia lui Ștefan Lupașcu, întreaga organizare a lumii. De aceea, devine o grilă de lectură aproape universală, având aplicații multiple. Prima aplicație, în ordinea importanței, este cea ontologică. Astfel, cele trei relații contradicționale elementare stau la baza sistematizării energiei ce compune universul. Pentru a obține această sistematizare, Lupașcu reduce varietatea forțelor la antagonismul dintre forțele omogenizante și cele eterogenizante, care se manifestă peste tot la nivelul energiei. Plecând de aici, el dezvăluie 499
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
control". Aceste trei materii epuizează spațiul logic (în această logică dinamică a contradictoriului) al posibilităților de sistematizare a energiei în universul nostru. În baza acestui sistem conceptual format din cele două cupluri antinomice (actualizare-potențializare; omogenitate-eterogenitate) și a celor trei relații contradicționale ce stau la baza logicii energiei, nu sunt posibile decât trei și numai trei sistematizări energetice, din jocul lor configurându-se acest univers pe care îl cunoaștem. Pe acest model, Ștefan Lupașcu își aplică logica în mai toate domeniile științelor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trebuie... să existe elemente în același timp identice și diverse și, cu cît contradicția dintre identitate și diversitate va fi mai echilibrată, cu atît mai simultane vor fi, constituind tocmai această noțiune de ansamblu...". Spațiul apare astfel ca o conjuncție contradicțională, în vreme ce timpul apare ca o disjuncție contradicțională : spațiul și timpul sunt legate de o relație de contradicție. Potrivit formulării lui Lupasco "... va exista întotdeauna spațiu în timp și timp în spațiu..."38. Actualizarea și potențializarea nu mai au loc în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
identice și diverse și, cu cît contradicția dintre identitate și diversitate va fi mai echilibrată, cu atît mai simultane vor fi, constituind tocmai această noțiune de ansamblu...". Spațiul apare astfel ca o conjuncție contradicțională, în vreme ce timpul apare ca o disjuncție contradicțională : spațiul și timpul sunt legate de o relație de contradicție. Potrivit formulării lui Lupasco "... va exista întotdeauna spațiu în timp și timp în spațiu..."38. Actualizarea și potențializarea nu mai au loc în spațiu-timp, ci spațiul-timp este generat de contradicția
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
face referire la trei principii lupasciene actualizarea A, potențializarea P și terțul inclus T subiacente "principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați: actualizarea lui e este asociată cu potențializarea lui non-e, actualizarea lui non-e este asociată cu potențializarea lui e, iar terțul inclus al lui e este, în același timp, terțul inclus al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o carte care pregătește psihologia unei adevărate libertăți a rațiunii". El observă cu finețe: "A juca, deci, modifică jocul adversarului. A socoti modifică socoteala. A observa modifică obiectul observației. Și, am putea spune, pentru a traduce caracterul profund al intuiției contradicționale a domnului Lupasco: verificarea suscită ceea ce va contrazice adevărul. Îndată ce înțelegem caracterul operator al cunoașterii, ne dăm seama că orice operație de cunoaștere, determinînd for-mele cunoașterii pregătește contradicția activă care propune un fel de anti-formă experienței. Dl. Lupasco va face
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]