56 matches
-
Schleiermacher etc. Era necesar să se purifice atmosfera științifică de miasmele unei frazeologii în care cuvinte abstracte lipsite de cuprins și neînsemnînd aproape nimic pretindeau a rezolva problemele universului. Însă tocmai această critică meritoasă a frazeologiei deșerte a descoperit și contradicțiunea constantă între ideile noastre și formele civilizației, ne-au descoperit necesitatea de a trăi în mijlocul unor instituțiuni ce ni se par mincinoase și ne-a făcut pesimiști. În acest conflict pierdem adeseori bucuria de a trăi și dorința de a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o cultură si o tecnică specială, atunci e deschisă calea întru esecuțiunea artei la arbitrariul cel mai brutal. Natura îndrăznește, putem zice, d-a se {EminescuOpXIV 234} manifesta atuncea în forma sa necurățită încă de spirit, fără d-a simți contradicțiunea între aparițiunea și menirea sa. Cu cât valorează într-o arte mai mult deja dispozițiunea subiectivă fără laboarea tecnicei și fără o formare denăuntru pentru arte a subiectului, așadar cu cât mai puțin face o arte de condițiune necesară a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înalță peste cele văzute și esperiate în arte, ci se mărginește între ele În unii cari aduc de măsură cu sine memoria cea mare a vremilor de mai nainte sau cari poartă culmea în fantazia lor poetică învie într-adevăr contradicțiunea dintre cele geleistet și pretențiunile absolute, însă colectivitatea își va lua măsura sa numai după cele ce i se oferă în prezent. O pauză lungă în gustarea a ce e escelent într-o speție a artei dramatice se-nțelege că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această pierdere de sine însăși, pentru de-a se împăca și a se restitui curățită. Așadar pentru că unitatea nemijlocită a femeiei nu are neci trebuința, neci posibilitatea unei asemenea rupturi, pentru că nu are a pătrunde până la o așa adâncime a contradicțiunei ca natura bărbătească (de bărbat), de aceea e de-acasă încă și mai intensivă întru-a simți, și mai poetică întru espresiunea simțirei sale. O actriță în care trăiește întreaga conținoare a simțirei femeiești și pe care natura a predispus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintare individual, care nu s-a topit în concepțiunea și reprezintarea caracterului, prin urmare n-a fost cucerit de ea. În manieră așadar totdeuna personalitatea se face observabilă pe contul caracterului ce e a se reprezintă și ne prezintă întotdeuna contradicțiunea amîndor părților. Cine concepe și esecută un caracter cu originalitate ni dă un întreg în sine individualizat, care poartă în el însuși legea vieței sale și care poate fi înțeles numai din el însuși. Critica are așadar a se transpune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Deja-n viața de toate zilele e jenant de-a asculta un fond spiritual în forma neamăsu rată a unui dialect; numai forma ușoară a conversațiunei, față cu care nu facem pretențiunile stricte ale artei, ne ridică repede asupra acestei contradicțiuni. Ba se poate chiar ca, în gura unei amabile ființe femeiești, dialectul ce-l auzim pronunțîndu-se deodată cu-o naivitate grațioasă și într-o petrecere veselă și plină de-nțeles să esercite asupră-ne un farmec oarecare, însă numai de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ia, de aceea pentru că din gura unei fete frumoase chiar o prostie-ți place s-o auzi, mai ales când acea prostie nu e stupiditate ci zisă numai din naivitate. Aicea așadar nu ne lasă alta să venim la simțământul contradicțiunei dintre pronunție și pretențiunile culturei ideale decât intuițiunea element atrăgător prin stranietatea si naivitatea sa. Din contra, daca un bărbat ia cuvântul pe timp mai îndelung, și se face centrul discuțiunei dintre oameni culți, atuncea coloritul dialectului face deja o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mult purtător al unui fond spiritual și organ al unei colectivități un om imprimat cu defectul dialectului (ca predictor bisericesc sau ca orator politic) cu-atît mai zgârietor o să influințeze asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
predictor bisericesc sau ca orator politic) cu-atît mai zgârietor o să influințeze asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va să zică nu sunt puse în referințele corecte și adevărate cu lungimele prototipe, cari lungimi sunt propriile purtătoare a noțiunei cuvântului. A doua, declamatiunea trăgănată strică nexul intern al cugetărilor, discompunîndu-ne elementele, enumerîndu-le oarecum. Prin asta însă simțirea noastră vine în contradicțiune cu declamațiunea. [... ] Ea aleargă înaintea vorbitorului, îi anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
0 arte mai mare e de trebuință unde o asemenea întretăiare nu e favorizată de nimica și stă în mijlocul vorbirei or a versului. Și cu toate acestea o lege mai naltă ordonă în multe cazuri de-a respira chiar în contradicțiune cu sensul logic, pentru de-a lasă să vină la deplina ei valoare intuițiunea aleasă anume de cătră poet și care-ar cere deplina greutate a tonului. Din aceste observațiuni [se] reflectă însemnătatea respirațiunei ca membru în tehnica elementului retoric
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a face sensibil și intuitiv pentru auditor semnul, în sine indiferent, al vorbei, nu are însă de-a ridica elementul neorganic al zgomotului asupra elementului organic al tonului articulat. Întru reproducerea sunetelor nearticulate prin cele articulate rămâne totdeuna o contradicțiune, pentru că cele dintâi nu pot niciodată să se consume cu desăvârșire în cele din urmă; și de-aceea, pe acest stadiu primitiv, accentul simbolic întru esprimarea unor asemenea cuvinte are de-a eleva mai mult elementul articulat, adică mai mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne-am putea deda cu totul coprinsului spiritual a celor vorbite, căci acesta ar fi subordonat unei ondolațiuni mișcată cu o uniformă regularitate. Recitatorul ne reduce astfel pe un stadiu inferior și produce prin asta în noi un simțământ supărător, contradicțiunea că vedem simpla formă a ritmului prefăcută în esențialul declamațiunii. Cine ni discompune în declamațiunea sa versul în elementele sale, și aceasta o face orișicine care-i impune auditorului ondolațiunile sale ritmice, acela strică cu necesitate orce efect artistic și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
da trăsurilor feței o astfel de espresiune încît în ea să se oglindească cea mai intimă mișcare a vieții individului. Capul lui Hamlet trebuie să arate o structură deși nobilă însă sombră prin acea neîntreruptă gândire asupra sa însuși și contradicțiunea cea adânc simțită dintre natura lui și destinațiunea lui - din trăsurile lui trebuie să privească un chin ce-l consumă. Chiar în Hamlet, când tace, trebuie să stea dinainte-ne un om ideal, însă înfrînt în sine, a cărui perversă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toată apelarea lui la esactitatea istorică, ar găsi desigur o opozițiune foarte vehementă în bunul-simț al actriței. Și actrița ar fi pe deplin în drept, căci espresiunea unei simțiri adevărat tragice, și de-aceea totdeuna general omenești, ar fi în contradicțiunea cea mai flagrantă cu nenatura acestui costum. Estremul celălalt în alegerea costumelor acelora ce nu mai au valoare în timpul modern constituie o altă direcțiune. Acest estrem nimicește toți timpii și toate epocele, le aruncă, cum am zice, pe toate într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate câte aparțin mișcărei de viață și lumei acelor figuri. {EminescuOpXIV 346} Un costum neantic la figurile de mai sus le-ar rumpe deodată din iluziunea acelui timp anumit, și spectatorul ar trebui să se orienteze înlăturînd mai întîi acea contradicțiune. Pe lângă aceasta mai adăogim idealitatea acelui costum însuși, care, reducîndu-se la amândouă spețiile de haine, a acelor îmbrăcate și a celor flotante, ceea ce favorizează așa de mult mișcarea liberă a corpului încît toate atitudinele și gesturile condiționate de afectul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
actrițe la o totală ștergere a distincțiunilor dintre pozițiunea socială a individelor, indicate în roluri. Mania de-a se împodobi și de-a străluci prin găteală seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce o haină e în contradicțiune cu relațiunile proprii ale unei persoane din piesă, efectul acestei calimități asupra întregului e foarte jenant. O podoabă necompatibilă cu pozițiunea individuală, o coafură, un giuvaer, o garnitură scumpă pe care individul ni le-arată pe conta rolei sale sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
esteriorul și interiorul ei, personalitatea și arătarea ei sensibilă. În artă însă ideea pătrunde până pe suprafața materiei și o ia în serviciul ei (pentru) întru manifestarea spiritului. Această înfrîngere a esistenței pe care ea o arată în viața reală, aceasta contradicțiune a arătărei sensibile a omului și ființa sa spirituală, arătare care corespunde așa de rar cu caracterul, aceste lipse a pământești naturi omenești, arta le anulează pe toate și împacă astfel antitezele. De-aceea pretențiunea ce o facem artistului ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu lasă a se naște închipuirea unui mijloc de realizare deosebit de idee. Vedem părerea cea frumoasă apărută cu totul în suprafață, fără de-a ne aduce aminte că între intuițiunile artistului și între materia trebuitoare realizării lor ar esista vreo contradicțiune. Căci mijlocul a devenit aicea {EminescuOpXIV 350} numai un semn care relevează ideea. Însă artistu 1 dramatic, acela transformează o personalitate dată într-o alta, el nu crează totodată și stofa și coprinsul, de-aceea el nu poate imprima în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
EminescuOpXIV 352} ni arată întotdeuna acea speție de spirit pe care ne-o putem închipui orșicînd dusă de aripele celui mai nobil entuziasm politic or religios. Asta însă nu decide decât asupra tonului fundamental. Hamlet, cu conștiința cea adâncă despre contradicțiunea dintre personalitatea și misiunea sa, e supus unei tristețe adânci, ceea ce dă tonului său fundamental numai o modificațiune oarecare, pe când din vorbirea lui Posa cel umflat de cugetări mari trebuie să strălucească focul unui om dumnezeiesc. După cum se vede și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemenea judecată; și de aceea o judecată poate fi falsă sau nefondată, (deși) chiar daca îndealtfel ar fi liberă de orice contrazicere înlăuntrul ei. Principiul că nici unui lucru nu i se poate atribui un predicat care-i contrazice se numește principiul contradicțiunii și este un criteriu general, deși numai negativ, a oricărui adevăr; de aceea însă se și ține numai de logică, pentru că tratează cunoștințele ca cunoștințe în genere, abstracție făcând de la cuprinsul lor: el zice numai că contrazicerea le nimicește și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a alunga neadevăr sau eroare (întru cât acestea se întemeiază pe contradicție), ci totodată și pentru a cunoaște adevărul. Căci daca judecata e analitică, fie negativă fie afirmativă, atunci adevărul ei trebuie să se cunoască de-a pururea după principiul contradicțiunii. Căci contrariul (Widerspiel) de la celea ce sânt cuprinse deja și le cugetăm în noțiunea unui obiect se va nega de-a pururi în mod consecvent; 154v noțiunea însăși se va afirma însă cu necesitate despre obiect, pentru că contrariul ei ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
le cugetăm în noțiunea unui obiect se va nega de-a pururi în mod consecvent; 154v noțiunea însăși se va afirma însă cu necesitate despre obiect, pentru că contrariul ei ar contrazice obiectului. De aceea trebuie să și admitem că principiul contradicțiunii este principiul general și cu totul suficient al cunoștinței analitice, dar mai departe încă nu mai are valoare și utilitate ca criteriu suficient al adevărului. Căci împrejurarea că nici o cunoștință nu-i poate contrazice fără a se nimici pe sine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
B dupăolaltă. De ex.: un om care-i tânăr nu poate fi totodată și bătrân, dar tot același poate fi într-o vreme tânăr, iar într-alta non tânăr, adică bătrân. Dar, ca un principiu numai logic ce este, principiul contradicțiunii nu trebuie să-și mărginească enunțurile sale numai asupra unor raporturi de timp; deci o asemenea formulă e contrarie intenției sale. Neînțelegerea vine 155v de acolo că dezlipim mai întîi un predicat al lucrului de noțiunea sa și apoi unim
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prea bine să fie cu vremea foarte învățat. De voi zice însă: Nici un neînvățat nu-i învățat", atunci principiul e analitic, pentru că nota sau atribuția neînvățăturii face parte constitutivă din noțiunea subiectului și atunci teza negativă rezultă nemijlocit din principiul contradicțiunii, fără ca să trebuiască adăogită condiția "în aceeași vreme". Deci aceasta e cauza pentru care am schimbat mai sus astfel formula principiului încît se exprimă prin ea în mod lămurit natura unui principiu analitic. A DOUA TĂIERE A SISTEMULUI PRINCIPIILOR INTELIGENȚEI
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]