8,749 matches
-
unei realități de dincolo de orice vizibil și de orice pătimire; mereu presimțită și mereu inaccesibilă, însă mereu prezentă în eternitatea ei." Rămîne să te-ntrebi pentru ce sînt, oglinzile însele, precum legenda ce le-o face Petru Creția, atît de contradictorii. De ce chiar apele cu-atîtea estuare se liniștesc deodată, într-un cofraj unde se schimbă, din clipă-n clipă, tablou după tablou. Și liniștite fiind, nu încetează să atragă. De ce, dacă e știut că nici o reflectare nu-i cu nimic mai
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
moral, care este prezența umană; chipul, forma sa, acțiunile și comportamentul său, măreția și dispearea sa, într-un cuvînt, Omul în toate dimensiunile lui. Într-un secol marcat de cele mai radicale descoperiri științifice și tehnice, zdruncinat de cele mai contradictorii ideologii, filosofii și doctrine estetice, în care arta și-a negat cu aceeași vehemență moștenirea, prezentul și viitorul, în care forma industrială a declarat un război fățiș celei simbolice, Baba s-a încăpățînat să rămînă, după propria sa mărturisire, în
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
unul credibil? Există apoi un moment Cassirer, unul Huizinga, un moment Panofsky. Un alt capitol dezvoltă înțelesurile vechiul radical grecesc per și vorbește despre simbolismul limitei în artele plastice. Gabriel Liiceanu inventariază patru sfere semantice ale vechiului radical, în aparență contradictorii, și propune termenul de peratologie pentru a desemna ,aura metafizică" a acestui semantism contradictoriu. Va descoperi cititorul în carte o interesantă descifrare a sculpturii lui Brâncuși, făcută din această perspectivă. Ultimele două capitole sînt dedicate momentului Nietzsche și momentului Heidegger
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
capitol dezvoltă înțelesurile vechiul radical grecesc per și vorbește despre simbolismul limitei în artele plastice. Gabriel Liiceanu inventariază patru sfere semantice ale vechiului radical, în aparență contradictorii, și propune termenul de peratologie pentru a desemna ,aura metafizică" a acestui semantism contradictoriu. Va descoperi cititorul în carte o interesantă descifrare a sculpturii lui Brâncuși, făcută din această perspectivă. Ultimele două capitole sînt dedicate momentului Nietzsche și momentului Heidegger. Sînt părțile cele mai ample ale volumului, analiza cunoaște aici nuanțări și precizări de
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
acesteia și rolul pe care Ideea (rațiunea) i-l atribuie în ecuația spiritului universal 34, acesta din urmă reprezentând reconcilierea umanității cu ea însăși, cu instituțiile și ideile sale, proces în care natura este la rândul sau integrată că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe, intelectul comite o greșeală fundamentală distingând între gândire, pe de o parte, respectiv realitate, pe de cealaltă parte, nesesizând contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cu absolutul, înțeles drept echilibru dinamic, ființând intru spirit, între individ și societate, între particular și general, subiect și obiect - luându-și propria subiectivitate drept scop ultim 41. Intelectul contrazice deci rațiunea. Dar pentru că " Toate lucrurile sunt în ele însele contradictorii" și "Contradicția este (...) rădăcina oricărei mișcări și vieți; numai întrucât ceva posedă în el însuși o contradicție, acest ceva se mișcă, are impulsuri și activitate"42 - este sarcina rațiunii să traverseze intelectul, să îl ia în posesie, păstrând și totodată
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
exterior.Natura proprie a lui, închizând în sine contradicția simplității și a diferenței, și fiind de aceea fără odihnă, mâna conceptul să se realizeze, să dezvolte diferența ce se află în el însuși numai în mod ideal - adica în formă contradictorie a lipsei de diferența - într-o diferența reală; și prin această suprimare a simplității sale, depășită că o lipsă și o unilateralitate, să se desăvârșească în chip real, devenind întregul - a cărui posibilitate el doar o conținea la început"57
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
depășită că o lipsă și o unilateralitate, să se desăvârșească în chip real, devenind întregul - a cărui posibilitate el doar o conținea la început"57. Celebra dialectica stăpân-sclav, dialectica însemnând pentru Hegel, așa cum urmează să vedem, o succesiune de momente contradictorii care nu au sens și realitate neapărat în prezent, cât mai degrabă în viitor, ca posibilitate realizată, dezvoltată de acesta în Fenomenologia Spiritului și constând în nevoia de recunoaștere a fiecărei ființe umane, nevoie care nu se poate împlini decât
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
așa poate încorpora realitatea concretă, spirituală, nu pe cea existentă temporar, aparentă și superficială - sub forma spiritului, a totalității libere și conștiente de sine. Realul și raționalul sunt puse deci ca unic proces al afirmării spiritului, ca laturi distincte și contradictorii ale acestuia, dar nu ca laturi independente. Hegel dezavuează ideea kantiana de "lucru în sine", considerând-o o abstracție nefondată, un produs al gândirii înseși care nu are nicio acoperire în realitate 76. Mai grav, lucrul în sine îi sugerează
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ci doar convinsă de conținutul de adevăr pe care-l poți afla, daca nu minimalizezi semnificația unui gest, a unei inflexiuni a tonului din voce, a unei scurte tăceri/pauze premergătoare rostirii cuvântului, a privirii ce-l acompaniază -evitanta/directă-, contradictorii sau complementare mesajului exprimat verbal. Cuvintele capătă astfel greutate sau sunt infirmate. Limbajul non-verbal este cel cu ajutorul căruia “cernem” oamenii, impartindu-i în sinceri/autentici sau fals-ipocriti (ia că cel mai simplu exemplu politicienii, care, au cam același conținut în
Sunt un căscat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82713_a_84038]
-
doar, supărat, cu un șablon (termen care începe să-mi placă): „fiecare popor are conducătorii pe care ii merită”, așa cum a spus cineva mai demult. În fine... Închei cu observația că sunt conștient de așa-zisa regulă a discuției în contradictoriu: la sfarsit toate părțile implicate în discuție vor rămâne cu părerea că au dreptate și că ceilalți se înșeală. Notă: am preferat sintagma “nu-știu-ce” pentru a evita aglomerarea textului cu tot felul de amănunte. Erată: “fără a incerca sa provoc
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
de a face un copil, dar acum cred că 85% din salariu, în limita a 1000 de euro (trei salarii medii) va schimba situația în bine. Chiar că nu te mai înțeleg. Cele trei exemple pe care le dai sunt contradictorii. Adică unora să NU le dăm, că așa zic eu, Dragoș Bucurenci, că e bine. Altora DA, să le dăm, că așa e mai bine. Asculta aici la mine o vorbă românească: cum o dai tot prost iese !!! Nu am
Politica redusă la absurd by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82782_a_84107]
-
în condițiile în care el crede în beneficiul de a fi student, l-a susținut de multe ori. D-aia zic că ceea ce-a zis cu alte ocazii vs. starea pe care mi-o lasă postul asta sunt profund contradictorii. Cât despre referate, nu prea mă aștept să comenteze aici cineva care, de obicei, si le ia gata fabricate. Așa că știu că și voi le/le-ați muncit. Săracu’ de tine... Ce suferințe! Ce martir! P.S. Apropo, cum mai stă
Primii zece ani sunt grei… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82775_a_84100]
-
poți să ieși din ele? just askin’ Am citit articolul mai demult în revistă... și l`am recitit de nenumărate ori aici, cu toate k trăiesc cu impresia că mai există o parte la sfârșit. Una bună. îmi trezește sentimente contradictorii totuși... prima dată mi`a plăcut pentru lucrurile adevărate ce sunt formulate în el. a doua oară m`a enervat la culme pentru că am realizat că oricât aș încerca nu pot să fiu ambele lucruri în același timp... chiar dak
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
tudor... îți vine să suni la 112 și să chemi șalvari de la psihiatrie și ceva cămăși de forță... hei, vadim oricum nu face efortul să priceapă, este deja clădit până în vârf, are acoperișul complet, nu-l atinge nimic nou sau contradictoriu. nu trebuie relaționat cu el, o să moară în pace odată cu electoratul lui furios. furia nu e rea în sine, dar calea lui e proastă. Unele comentarii sunt deja hilare. De exemplu Florian, Sorinake lasă niște comentarii la vederea cărora mi-
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
pe tablă de șah, că fiecare are bubele lui din trecut și din prezent, ca toți sunt mânjiți, unii mai mult, alții mai putin, ca toți se pupă pe holuri după ce se înjură. e o constatare după multe emisiuni “în contradictoriu”. sunt multe lucruri care nu sunt spuse și care răbufnesc. “eu nu te atac pe tine, deci nici tu nu mă atacă pe mine. în momentul în care scoți colții, scot și eu ghearele. o mană o spală pe alta
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
către Povestitor, tot ca să păcălească o soartă potrivnică, îl joacă alt crai care își schimbă numele: Pantazi. Și totuși Pașadia păstrează portretul acesta balcanic cu venerație, singură amintire pe care nu vrea să o ardă în foc. Gesturi simultane, profund contradictorii. E, dintre toate, definiția cea mai "reușită" a Balcanilor, scăpată de clișeizare, deși Europa a folosit-o de la bun început: balcanicii, întotdeauna contradictorii. Rămîne Pașadia apuseanul demn în port și vorbire? Cu siguranță, da. Confruntarea textului cu textul ne-a
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
balcanic cu venerație, singură amintire pe care nu vrea să o ardă în foc. Gesturi simultane, profund contradictorii. E, dintre toate, definiția cea mai "reușită" a Balcanilor, scăpată de clișeizare, deși Europa a folosit-o de la bun început: balcanicii, întotdeauna contradictorii. Rămîne Pașadia apuseanul demn în port și vorbire? Cu siguranță, da. Confruntarea textului cu textul ne-a adus de unde am pornit. între un balcanism blamat, dar savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea Crailor de Curtea-Veche nu
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
până în 1989 ține mai mult de o motivație interioară, sentimentală, explicabilă numai până la un punct. Fiind și prozatoare, Maria-Luiza Cristescu vorbește despre autoimputare, deși simte prea bine că ceva nu e în regulă. De aceea avertismentul ei este incoerent și contradictoriu, uneori irelevant. Autoarea nu poate vorbi onest despre literatura contemporană tocmai pentru că are grija permanentaă de a nu lăsa să se vadă hibele pe care le știe prea bine. Și acest lucru este cu atât mai evident cu cât spiritul
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
Realitatea virtuală "autentică" e pe cale de a deveni comercială. Jocurile interactive în lumea preferată de fiecare vor lua locul celor actuale. Vom avea atunci Marea Iluzie în forma ei completă. Drogurile vor deveni îngeri. O altă lume absurdă, doar aparent contradictorie, este cea a producătorilor de viruși, respectiv de antiviruși. Competiția lor turbată este menită să ne mențină în legătură permanentă cu producătorii de soft și să introducă fiorul rezonanțelor exotice, numele virușilor fiind întotdeauna șocant. Există presupunerea că născătorii de
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
și Academiei i-o refuzau spre rușinea lor". în "Istoria literaturii române contemporane", E. Lovinescu scria despre debutul critic al lui Șerban Cioculescu: "Despre debutul lui Șerban Cioculescu... nu se poate spune că ar fi fost fericit; spirit polemic și contradictoriu prin însăși structura lui, el nu va avea îndreptățirea autorității vîrstei și, deci, a experienței, și nici a talentului... Din fericire, dl Cioculescu s-a recules sau e în proces de reculegere; spiritul polemic i-a rămas, firește, dar depășind
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
poeticii lui Baudelaire, care i-au fost revelate prin intermediul lui Edgar Poe: "Ea impune intelectualizara creației, chiar dacă poema își trage seva din subconștient sau oniric. Totuși această intelectualizare merge împotriva tiraniei rațiunii, stăpîna absolută a epocii clasiciste. Deși afirmația pare contradictorie, ea corespunde realității. Într-adevăr, inteligența artistică se împacă perfect cu sugerarea stărilor subliminare ale conștiinței, explorate de Poe și de lirica modernă". Cu o remarcabilă larghețe, Șerban Cioculescu punctează metamorfoza poeziei care, dintr-un discours al conștiinței rațiocinante, exploatînd
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
face o observație foarte interesantă, referitoare la alunecarea spre post-suprarealism (și implicit, spre postmodernism), a discursului poetic al lui Gellu Naum. În această zonă, "susul și josul, viața și moartea, realul și imaginarul încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu", iar comedia literaturii cadrează, la un alt nivel, de adîncime, cu viziunea poetului asupra lumii, ca uriașă farsă existențială, în care "nimic nu pare a fi cu adevărat durabil, solid articulat, miracolul conviețuind cu derizoriul, banalul cu insolitul." Chiar dacă, la
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
cît de accesul la modul de viață și la spiritualitatea Vienei. Pentru Cornel Ungureanu, Mitteleuropa nu mai este spațiul blestemat din propaganda comunistă, dar nici cel idilic din scrierile nostalgicilor mai vechi sau mai noi. Este un spațiu cu rațiune contradictorie, care cuprinde Viena culturală, dar și Auschwitz-ul. Un teritoriu al tuturor posibilităților și interpretărilor pentru că, spune Cornel Ungureanu: La sfîrșitul anului 1913, puteau fi zăriți în celebra Café Central din Viena, așezați la mese diferite, înconjurați de prieteni sau de
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
Neagu, dar am scos din pagină una despre culegerea de articole a Ilenei Mălăncioiu. Motivele țin de politica revistei și nicidecum de cenzură. Cea mai bună dovadă o constituie faptul că am publicat de-a lungul timpului opinii felurite și contradictorii, deseori în dezacord cu ale noastre, ca redactori. Problema nu e, așadar, de îngrădire a libertății de exprimare și nu mă interesează dacă autorii vechi încep să aibă dificultăți cu noii critici. Pînă la un punct, e normal să se
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]