9 matches
-
și timpane. Începând cu ultimele simfonii de J. Haydn, în orchestră sunt cerute trompete și clarinet (care nu este utilizat într-un număr mare de simfonii de W.A. Mozart). Sub influența operei lirice, se adaugă mai târziu cornul englez, contrafagotul, suflătorii de alamă cu ambitus mai grav decât cornul francez (trombonul, tuba) și harpa. Acestora se adaugă vocea umană, așa cum a fost ea consemnată mai întâi în Simfonia a IX-a de L. van Beethoven. Pentru comparație, urmăriți instrumentația unor
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
melodia brusc modulează în Do major, luminând atmosfera. Până aici exista o ridicare treptată, de aici urmează declinul. Orchestrația lucrării conține pe lângă cvartetul de coarde, patru flaute (două piccolo), două oboaie, corn englez, trei clarinete, patru fagoturi (printre care două contrafagoturi), patru corni, patru trompete, patru tromboane, tubă, timpan, tobă mare, tam-tam, cinele, xilofon, trianglu, două harfe, celestă și orgă.
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
coarde ciupite (cu excepția harpei) și intră în orchestră clarinetul și timpanul. BEETHOVEN: La timpan se adaugă alte percuții: toba mare, triunghiul, talgerele. La alămuri se adaugă trombonul (Simf. 5, 6, 9). Alămurile sunt mai bine valorificate. Alte inovații: cornul englez, contrafagotul, flautul piccolo. În secolul XIX orchestra simfonică ajunge la dimensiuni gigantice. Hector BERLIOZ - un adevărat virtuoz al orchestrei - renovează orchestrația. În Requiem el folosește 16 tromboane și 18 contrabași; în general orchestra lui BERLIOZ numără în jur de 150 de
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
1912. Un concert într-o singură parte, este cel mai scurt din cele cinci concerte pentru pian finalizate ale sale, având o durată de doar 15 minute. Concertul este orchestrat pentru piculină, 2 flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, contrafagot, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă în Re bemol major. Secțiunea
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
o parte din orchestrație poate fi presupusă după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele și contrabasuri. Orchestrația păstrată nu specifică un corn englez sau clarinet bas, tobă mare, talgere sau trianglu
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
Concertul pentru vioară în Re major, Op. 35 în 1945. Lucrarea este scrisă pentru orchestră foarte mare. În afară de vioară solo, concertul necesită două flauturi (plus piculină), două oboaie (plus corn englez), două clarinete, un clarinet bas, doi fagoți (plus un contrafagot), patru corni, două trompete, trombon, harpă, coarde plus percuție care cuprinde timpan, tobă bas, cinele, gong, clopote tubulare, glockenspiel, vibrafon, xilofon și celestă. Ca și majoritatea concertelor, lucrarea este structurată în trei părți: O interpretare tipică a concertului durează aproximativ
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
formă să conica. Oboiul este prevăzut cu un sistem complex de clape pentru acoperirea cromatică a întinderii sale. Ambușura cu ancie dublă îl aduce printre cei mai dificili suflători (instrumente de suflat) de lemn din orchestră simfonica (alături de fagot și contrafagot). Construcția conica îi acordă un sunet mai puternic amplificat decât în cazul altor suflători de lemn; totuși, un bun control asupra ambușurii poate remedia acest inconvenient. Oboiul se folosește ca instrument care dă tonul în orchestră simfonica, toate celelalte instrumente
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
de Paul Constantinescu. Pe motive din satul Fundul Moldovei, Câmpulung (Bucovina) culese în monografia Domnului Profesor Dimitrie Gusti. Pe verso: Orchestra: piccola (schimbă cu flaut 3), 2 flaute, 2 oboe, corn eng., 2 clarinete Sib, clarinet bass Sib, 2 fagoți, contrafagot, 4 corni Fa, 2 trompete Do, 3 tromboni, tuba, timpani, baterie (toba mică, tamburina, piatti, triunghiu, gran cassa), celesta, pian, violina I, violina II, viole, violoncel, contrabas. Ultima pagină a manuscrisului este ușor pătată iar la sfârșitul lucrării, apare pe
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
Simfoniei a V-a datează din 1795, când Beethoven a notat, printre altele, și o temă foarte apropiată celei de la începutul scherzo-ului simfoniei. Lucrarea este scrisă pentru grupul coardelor, picolă, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, un contrafagot, doi corni, două trompete, timpani și trei tromboni; aceștia din urmă intervin, ca și picola, numai la final. Mărirea numărului instrumentelor de suflat, în special al celor de alamă, corespunde necesității redării cât mai convingătoare a ideii de victorie, slăvită
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]