29 matches
-
bine le cunoștea Eminescu. El avea și o voce frumoasă, cânta multe cântece românești populare. Avea un bariton frumos. Veronica, prietena lui de suflet, avea o voce foarte joasă, chiar mai joasă ca a sa, fiindcă era nu mezzo, ci contralto. Îmi închipui, atât de micuță, cu o voce atât de joasă. Tot ce îmi cade în mâini de Eminescu, mă aprinde din ce în ce mai profund. În toate poeziile lui Eminescu este muzică, pur și simplu este ele sunt redate prin cuvinte, toate
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră by http://balabanesti.net/2015/09/01/eugen-doga-la-new-york-se-numeste-limba-romana-acasa-limba-noastra/ [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
la particularitatea specifică a glasului acestei mari artiste a lumii, anume aceea de a stăpâni cu ușurință absolut toate registrele vocale feminine, plecând de la ceea ce definește muzical palierul sopranic și ajungând până la rarisimele sunete ale neobișnuit de gravei voci de contralto (aceasta din urmă destul de puțin întâlnită în sfera interpretării lirice feminine de orișiunde), omul de cultură FLORICA CRISTOFOREANU a cucerit în timp, prin sonoritatea caldă a timbrului său, nu o singură lume distinctă, ci mai multe asemenea lumi ale segmentului
IN MEMORIAM 125 DE ANI DE LA NAŞTERE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_repere_singulare_ale_ar_magdalena_albu_1344184495.html [Corola-blog/BlogPost/354958_a_356287]
-
și instrumental al simfoniilor lui Bruckner. Soliști vocali și coruri apar în multe din simfoniile sale: Simfonia a 2-a conține un final care este un imn monumental al ""Învierii"", în a 3-a, în șase părți, intervine o solistă "contralto" și un cor femenin, în a 8-a se intonează tema religioasă ""Veni Creator Spiritus"", a 9-a se termină cu un "adagio" care durează o jumătate de oră, iar a 10-a - rămasă neterminată - cuprinde doar un "adagio" în
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
devenit cunoscută în întreaga lume ca fiind „interpreta ideală” a muzicii lui Mikis Theodorakis și jucând, în același timp, un rol important în mișcarea de renaștere a muzicii grecești. Este considerată expresia cea mai autentică pentru piesele muzicale grecești. Voce contralto bogată, cu gamă mare și de calitate melodică, cuplată cu expresie dramatică excelentă - acestea sunt principalele caracteristici ale artei sale.
Maria Farantouri () [Corola-website/Science/326651_a_327980]
-
iunie 1994 la Opera Națională din Timișoara. Spectacolul a fost regizat de Marina Emandi Tiron, având scenografia realizată de Dumitru Popescu și coregrafia de Ștefan Gheorghe. Distribuția operei era următoarea: Simona Suhai (Domnișoara Christina, balerină/recitatoare), Elena Gaja (Doamna Moscu, contralto), Diana Matei (Diana Papp) (Simina, soprană), Costică Gâdea (Egor, bariton), Vasile Tcaciuc (Nazarie, bas), Alexandru Serac (Doctorul, tenor). Opera lui Șerban Nichifor este structurată în două acte, actul I având cinci scene, iar actul II trei scene. Există zece inserții
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
iar autorii scenografiei și coregrafiei au fost Francisco Nieva și respectiv Pedro Berdäyes. Distribuția operei era următoarea: Victoria Livengood (Christina, soprană), Francesc Garrigosa (Egor, tenor), Francisc Bas (Radu, tenor), Pilar Jurado (Simina, soprană), Louis Otez (Nazarie, bariton), Sylvie Sullé (Sanda, contralto), Maria José Suarez (d-na Moscu, mezzosoprană). Opera lui Luis de Pablo este structurată în trei acte; fiecare act începe cu o introducere, iar scenele sunt separate între ele prin intermedii. Punctul de plecare al compozitorului l-a constituit întrepătrunderea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
și compozitorul italian Adolfo Fumagalli. În 1877 a debutat ca solistă cu tenorul Armando di Gondi în "Maria di Rohan" de Gaetano Donizetti la Teatrul Municipal din Cuneo. În mod gradual, timbrul vocii sale s-a transformat, trecând de la gamma "contralto" la cea de "mezzosoprană". In următorii doi ani interpretează diverse roluri de mezzosoprană în Alessandria, Livorno, Pisa, Chieti și la Opera din București. În 1879 debutează la "Teatro dal Verme" în rolul Mariei din "La Fille du Regiment" ("Fiica regimentului
Elena Teodorini () [Corola-website/Science/306765_a_308094]
-
(1 iunie 1881, Timișoara - 19 mai 1963 Van Nuys, California, SUA) a fost o cântăreață de operă, mai întâi contralto apoi soprană americană, de origine germană din Banat,(pe atunci în Austro-Ungaria). Tatăl ei, Ludwig Matzenauer, a fost dirijor, iar mama - cântăreață de operă. A studiat la Graz, Berlin și Munchen. A debutat în 1901 la Strassburg (Strasbourg) în 1901
Margarethe Matzenauer () [Corola-website/Science/309936_a_311265]
-
Weber. Și-a câștigat reputația la început pe scenele europene -Strassburg (1901-1904), Opera din Munchen1914-1911, întâi ca alto dramatic și mezzosoprană. Apoi a trecut cu succes și la roluri de soprană dramatică, distingându-se printr-un ambitus larg -de la contralto până la soprano dramatic acut. A fost apreciată în roluri ca Azucena ,Carmen, Mignon, Waltraute, Erda și Ortrud. Din 1911 a intrat la Opera Metropolitan (MET} din New York și a devenit una din stelele acestei instituții până în anii 1930. A debutat
Margarethe Matzenauer () [Corola-website/Science/309936_a_311265]
-
ovaționa pe compozitor. Toți l-au aclamat și l-au lăudat. La final au pornit cinci salve de zgomote cauzate de faptul că mulțimea tropăia de cinci ori. Toată sala răsună de aplauze și urale. Toți ridicau mâinile și aplaudau. Contralto-ul Caroline Unger i-a spus și i-a arătat lui Beethoven mulțimea, întrucât Beethoven doar vedea gesturile publicului. Prima ediție germană a fost tipărită de Söhne B. Schott (Mainz), în 1826. Breitkopf & Härtel ediție datând de la 1864 a fost
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
Dance. Este laureată a Globului de Aur și a fost nominalizată și la Premiul Oscar, pentru melodia de pe coloana sonoră a filmului Gladiatorul din 2000, pe care a scris-o în colaborare cu compozitorul Hans Zimmer. Puternica sa voce de "contralto dramatic" este recunoscută cu ușurință. Din părinți irlandezi emigrați în Australia, s-a născut la 12 aprilie 1961, la Melbourne și a crescut la "Prahan", la periferia orașului Melbourne, printre comunitățile grecești, turcești, italiene și arabe, care îi vor influența
Lisa Gerrard () [Corola-website/Science/313588_a_314917]
-
în 1952 iar a patra ediție în 1970, ambele de Universal Edition. În 1899 a fost publicat un aranjament pentru pian la patru mâini al simfoniei de către Bruno Walter. Simfonia este compusă pentru orchestră, cor mixt, doi soliști (soprană și contralto), orgă și un ansamblu de alămuri și percuție amplasat în afara scenei. Utilizarea de două gonguri, unul acut și unul grav, este neobișnuită; la sfârșitul ultimei părți sunt lovite separat în alternanță. ""Cel mai mare contingent de coarde posibil"" Simfonia este
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
interes romantic pentru Holmes în lucrările derivate după textele cu Sherlock Holmes ale lui Conan Doyle. Conform povestirii "Scandal în Boemia", s-a născut în 1858 în New Jersey. Ea a urmat o carieră de cântăreață de operă, ca o contralto, activând pe scena casei de operă La Scala din Milano (Italia) și o perioadă ca primadonă a Operei Imperiale din Varșovia (Polonia), indicând faptul că ea era o cântăreață extraordinară (în realitate, nu exista o operă imperială la Varșovia). În timp ce
Irene Adler () [Corola-website/Science/324363_a_325692]
-
ca fiind inspirat vag din poemul lui Edgar Allan Poe. În 1989 compozitorul danez Poul Ruders a scris o piesă muzicală intitulată „The City în the Șea” (ulterior lansată pe un CD de Bridge Records, New York) pentru Symphony Orchestră and Contralto, prin utilizarea deplină a textului lui Poe. Compoziția este, de asemenea, disponibilă într-o versiune pentru 11 instrumente (2013).
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
disciplină strictă pentru a ajunge să strălucească la adevărata valoare". Trivella a fost de acord să o pregătească complet pe Callas, renunțând la taxe, dar îndată după începerea lecțiilor formale și vocale, Trivella a inteles ca Maria nu era o contralto, așa cum a fost prezentată, ci o soprana dramatică. În consecință, au început să lucreze la extinderea razei vocale și la subțierea timbrului. Trivella și-a amintit de Callas că "o studentă model. Fanatica, fără compromisuri, dedicată studiului trup și suflet
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
vocii de tenor (contratenor). După aproape un veac, în 1859, compozitorul francez Hector Berlioz realizează o a treia versiune a operei, din contopirea celor mai valoroase părți și elemente ale versiunilor precedente. Rolul Orfeu este aici interpretat de voce de contralto. Premiera versiunii lui Berlioz a avut loc la Paris, în noiembrie 1859 și s-a bucurat de un extraordinar succes, fiind urmată de alte 138 de reluări. Această din urmă versiune, semnată de Berlioz, a constituit cadrul de lucru al
Viva Gluck! [Corola-journal/Journalistic/83923_a_85248]
-
chip. Dar să ne gândim mai bine la aspectele problemei... Majoritatea femeilor din Încăpere izbucniră. Vocea care străpunse vacarmul Îi aparținea lui Fliss, care-și cultiva imaginea masculină până Într-atât Încât vorbea pe un ton chiar mai gros decât contralto-ul lui Lou. Atunci când era Îmbrăcată, Fliss părea scundă și Îndesată, dar asta era parțial din cauza hainelor pe care le purta: costume bărbătești second-hand sau cămăși În carouri și blugi. N-o ajutau deloc, făcând-o să pară chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi obligat să se poarte cu mănuși. Avea nevoie de informații despre propria lui persoană și de tot ce îi era necesar să știe despre Venus. Și le va avea. În timp ce se apropia de vilă, Gosseyn auzi vocea de contralto a unei femei. Se opri în spatele unor tufișuri de mărăcini, la vreo trei metri de verandă, și aruncă o ochiadă prudentă. Pe treptele verandei era așezat un bărbat blond, ocupat să noteze ceva într-un blocnotes. Femeia îi vorbea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
așa cum animalele râvnesc după pradă. Îmbătați de propriile lor glasuri, acum urlau în gura mare, din nou și din nou, eu vocea mustos baritonală a lui Gilbert, cea de tenor pseudo-napolitan a lui Titus și cea de puternic dar aspru contralto a Rosinei. Am zbierat: — Încetați! Încetați! Încetați cu larma asta asurzitoare! Dar continuară să-mi cânte în față, ațintindu-mă cu ochii lor strălucitori, umezi de râs, și mișcându-și brațele în ritmul melodiei; până când, în cele din urmă, osteniră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
echilibra efectul vocilor cavernoase de bași și baritoni virili, dirijorul improvizat și-a adus și băieții în echipă. Pe Alexandr și pe Nikolai i-a pus să cînte pe post de soprane, iar lui Anton i-a atribuit rolul de contralto. Se așezau pe lăzi de săpun în jurul unei mese, Pavel Egorovici lua vioara și cu toții înălțau slavă lui Dumnezeu. ș...ț "Cîntările bisericești îi întăresc pe copii. Și eu am cîntat de mic. Nu e niciodată păcat să te ostenești
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
caractere, în niciuna nu se încarnează mai bine ca în Leonsia Carbajosa, fată solidă, planturoasă-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin întunecimile mistice, voce contralto, cu dotă regulată. Avito și-a pus ochii pe ea, pentru că acestea îi spun ceva; dar Leonsia, înafară de viitoare mamă a viitorului geniu, nu răspunde mai mult decât cu gura, și asta doar când este întrebată. Decis să o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
din portretul din ulei, o vârstă agitată, douăzeci și șapte, douăzeci și opt de ani, în plină agresiune a sângelui. Degetele mâinii, scoase din mănușă, îi tremurau nervos. - Trebuie să-mi dai o mână de ajutor, zise Sultana cu un glas de contralto în surdină. E-ngrozitor, numai tu poți să mă scapi. Ioanide nu clipi la tutuire și păstră o atitudine blândă, nici paternă, nici complice. - Sunt oricând gata să-ți dau un sfat bun. - Ce sfat? ripostă fata disprețuitor. Vreau să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca la mongole, aducea puțin cu tată-său, a cărui barbă tăiată cu foarfecele în jurul maxilarelor masive și-o amintea Ioanide. În general, Ioana avea ceva planturos și leneș și o mare capacitate de tăcere ardentă. Vocea-i era de contralto, făcuse studii la Conservator și chiar cântase la Operă, bustul îi era excepțional de atletic, cu sâni ca de piatră și spărgând bluza, fără a se revărsa. Aci părea focoasă și tăcut spirituală, aci somnolentă. Din această cauză era poreclită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cândva șotron, să găsească loc de stat pe trepte. O referire plină de umor la trecut era tot ce-i trebuia. Isabelle putea face lucruri remarcabile În societate pornind de la o singură idee. Mai Întâi o repeta, fermecată, Într-un contralto entuziasmat și cu o umbră de accent sudist; pe urmă o ținea la distanță și-i surâdea cu zâmbetul ei neîntrecut; apoi o oferea În diferite variante, jucând cu ea un fel de de-a prinselea mental - toate În forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de tineri care o considerau „o copilă drăguță, vrednică de ținut sub observație“. Dar Isabelle le Înșira numele cu o veselie falsă, care l-ar fi descumpănit și pe un nobil vienez. Atât de mare este puterea vocilor tinere, de contralto, pe sofale care se lasă sub greutatea omului. El a Întrebat-o dacă-l credea Înfumurat. Ea a răspuns că era o diferență Între Înfumurare și siguranță de sine. Adora siguranța de sine la bărbați. — Froggy Îți este prieten bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]