24 matches
-
clipa bucuriei mari, pierzi înfloriri, pierzi oameni rari, cu sufletul plin de lumini... cu răutatea-n piept, tu, pieri... notă: CONTRE-JOUR s.n. 1. (Franțuzism) Metodă de iluminare, constând din luminarea obiectelor sau a personajelor din partea opusă celui care le privește; contralumină. 2. (Fot.) Fotografie făcută cu această metodă de pozare. [Pron. contr-júr / < fr. contre-jour]. Sursa: DN (1986) Referință Bibliografică: contre-jur / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 477, Anul II, 21 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne
CONTRE-JUR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Contre_jur_anne_marie_bejliu_1335046972.html [Corola-blog/BlogPost/357602_a_358931]
-
Seria reunește atît lucrări de proză, eseistică, publicistică, teorie și critică literară deja consacrate, cât și volume inedite, rămase în manuscris în arhiva sa. Ea este deschisă de romanul de debut, Acte originale/Copii legalizate (variațiuni pe o temă în contralumină), urmat de volumul de proză și eseuri Mecanica fluidului, romanul Compunere cu paralele inegale și o ediție revizuită a volumelor de publicistică Cu garda deschisă și Reducerea la scară sub titlul Scriitorul și Puterea sau despre puterea scriitorului. Acestora li
Volume incitante: dragoste, spionaj, memorii și istorie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105787_a_107079]
-
botezată moneda României, iar după căderea Uniunii Sovietice și bancnota Republicii Moldova a luat același nume. Leva bulgară și leka albaneză au exact aceeași etimologie. 1. Filigran umbrit, reprezentînd portretul lui Ștefan cel Mare orientat spre centru, vizibil la privirea în contralumină.<br> 2. Firul de siguranță metalizat încorporat între portretul lui Ștefan cel Mare și ghioșul central, vizibil la privirea în contralumină.<br> 3. Elementul de suprapunere față-verso: la privirea bancnotei în contralumină conturul exterior al imaginilor soarelui de pe fața bancnotei
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
exact aceeași etimologie. 1. Filigran umbrit, reprezentînd portretul lui Ștefan cel Mare orientat spre centru, vizibil la privirea în contralumină.<br> 2. Firul de siguranță metalizat încorporat între portretul lui Ștefan cel Mare și ghioșul central, vizibil la privirea în contralumină.<br> 3. Elementul de suprapunere față-verso: la privirea bancnotei în contralumină conturul exterior al imaginilor soarelui de pe fața bancnotei și semilunii de pe verso trebuie să coincida, la fel și cercul soarelui cu cercul în care este înscrisă semiluna. La suprapunere
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
Mare orientat spre centru, vizibil la privirea în contralumină.<br> 2. Firul de siguranță metalizat încorporat între portretul lui Ștefan cel Mare și ghioșul central, vizibil la privirea în contralumină.<br> 3. Elementul de suprapunere față-verso: la privirea bancnotei în contralumină conturul exterior al imaginilor soarelui de pe fața bancnotei și semilunii de pe verso trebuie să coincida, la fel și cercul soarelui cu cercul în care este înscrisă semiluna. La suprapunere litera „V” de pe fața bancnotei și imaginea Columnei lui Traian și
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
vizual gestul și toate mișcările mimice; în consecință, gesticulația are o mai mare libertate de exprimare, fiind mai puțin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată; în condiții nefavorabile comunicării vizuale (timp de noapte, emițătorul aflat la distanță mare sau în contralumină), nu se poate realiza dialogul gestual, în timp ce comunicarea verbală se poate desfășura nestingherită; același volum de informație poate fi vehiculat în aproximativ același volum de timp conversațional, cu ambele forme de limbaj. Totuși execuția gesturilor necesită, în medie, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
străvezie, mai mult un pavilion cu lavițele pe margine, numărul 645, cîmp, o clipă darul munților, pe sector infim de orizont, oi și capre pe miriște, teren arat, ocean de pămînt, în pilda lui s-a făcut peste tot netezime, contralumină cînd se ridică un avion de linie, pe aici pe undeva a capturat bunicul meu americanii, săriseră din avionul lovit, într-a doua socoteală mondială, pe socrul lui l-a găsit moartea în tranșee, explozie, capul care privea, retezat! în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
răspunde de sus, apasă în carnea epopeii CFR, disproporționată în veșnicii stimuli ai normalității, moartea singura ieșire, autorul timpul regăsit între poncifele lui, CFR-ul era numai mod de operare, îți amintești? scenografia șir de banchete pe jumătatea sălii în contralumină, aliniate spătare de plastic, patru odată, unul dat mai pe spate, cinci țigani romi rromi, cine le-a zis romei bizantini! hainele civile, femeia parțial color, baticul pe țigănește, fusta îl întrece, de la crețuri la pliuri de draperie, mobilul alo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cutia de medicamente, ții minte, jucai o întreagă comedie cu prilejul marii așteptări a sălii de așteptare a gării Bacău, formulări la metru pătrat! anii socotiți, ca și cînd de la mîntuire ar fi ani! lumina nu se dă pe oameni, contralumină față de mai toți călătorii, copii mulți, vrabia ciugulește de pe jos, a intrat pe geam, pași tîrșîiți, adu genții lăsate singure pîine, salam și o sticluță de coniac, bătrînul încovrigat, alarmele de telefon mobil se confirmă una pe alta. Ora 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
auzit pași apropiindu-se de ușă, iar orificiul vizorului se deschise Într-o lacrimă de lumină. Am zîmbit. Am ascultat cum cheia de rotea În broască și am tras adînc aer În piept. 38 — Daniel, șopti ea, cu zîmbetul În contralumină. Fumul albastru al țigării Îi Învăluia chipul. Buzele Îi străluceau stacojii, umede, sîngerînd urme pe filtrul pe care-l ținea Între arătător și inelar. Există oameni de care-ți amintești și oameni pe care Îi visezi. Pentru mine, Nuria Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
examinez liturghierul. Biletul lui Fermín alunecă În aer, rotindu-se ca un fluture. L-am prins din zbor. Mesajul era scris pe o foiță de țigară, aproape transparentă, cu o caligrafie măruntă, pe care a trebuit s-o țin În contralumină ca s-o pot descifra. Prietene Daniel, Să nu crezi nici un cuvînt din ceea ce spun ziarele despre asasinarea Nuriei Monfort. Ca Întotdeauna, sînt numai minciuni. Eu sînt sănătos, sînt În siguranță și m-am ascuns Într-un loc secret. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
între patru ochi. Nimeni n-a avut cum să-i spună că zilele ei erau numărate. Directoarea îi spune să ia loc de cealaltă parte a mesei mari de lemn. În biroul ei cu fereastra înaltă. Directoarea e așezată în contralumină, pe fundalul mașinilor din parcare. Îi face semn Corei să se aplece mai aproape. — Mi-a fost greu, spune directoarea, să decid dacă întreaga echipă a înnebunit, sau dacă tu ai... reacționat exagerat. Nimeni n-a simțit strângerea ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul ascuns În contralumina felinarelor. Rămase acolo preț de aproape un minut, fumînd cu nepăsare, cu privirea fixată Într-a mea. Apoi, cînd se auziră clopotele catedralei bătînd miezul nopții, figura schiță o ușoară Încuviințare din cap, un salut Înapoia căruia am intuit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a spus el. Părea foarte Îngrijorată. A lăsat mesaj s-o suni, la orice oră. — N-am de gînd s-o mai văd pe Clara sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceșcută și am înghițit. Era o cafea bună, dar îmi simțeam gura încleiată de oboseală, de proasta dispoziție, așa că mi-a rămas pe limbă un gust amar. Femeia s-a așezat lângă mine pe divan, puțin mai departe. Stătea în contralumină, bretonul rar nu reușea să-i ascundă fruntea prea proeminentă în comparație cu restul feței strânsă într-o strâmbătură fixată în adâncitura dintre nas și buzele mărite cu ruj. I-am privit mâna cu care ținea ceșcuța. În jurul unghiilor scurte, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Lună mare, plină, roșietică. Grințu Întoarce de câteva ori capul ca s-o privească. Se gândește dacă astfel de cadre ar putea fi trase pe peliculă prin procesul numit „noapte americană“. Din locul În care a ajuns poate vedea În contralumină (În puțina lumină a lunii, desigur) turnul din zidul de apărare al mânăstirii (rămas nedărâmat de vitregia vremurilor) și turla bisericii. A doua zi de dimineață (29 ianuarie) am fost trezită de niște plânsete. Plângea o călugăriță. Îi era teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
necesar pentru a o duce la bun sfârșit. Gândindu-se la toate acestea, și-a trecut, Îngrijorat, buricele degetelor peste evantaiul crăpăturilor minuscule ce se Întindeau peste partea cea mai finisată a frescei, pestre tușele negre și roșii care alcătuiau contralumina asimetrică, poliedrică, a zidurilor cetății vechi ce ardea În depărtare - Bosco, Goya și doctorul Atl, printre alții: mâinile omului, naturii și destinului topite În magma unui singur orizont. Fisurile nu vor servi la nimic. Nu erau primele. Structura consolidată a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe Faulques. Și a continuat s-o facă. La urmă, a pus paharul pe masă și a mai aruncat o lungă privire În jur. - Bizar loc. Dar nu văd amintiri de pe vremuri. Faulques a arătat pictura: cetatea de umbre, În contralumină peste focul aidoma unui vulcan, reflezele metalice ale armelor moderne, gloata oțelită ce trecea prin breșa unui zid, chipurile de femei și copii, spânzurații care atârnau din copaci ca ciorchinii, navele ce se Îndepărtau În zarea cenușie. - Astea-s amintirile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
soare și ploaie, Faulques nu putea zări marea, dar izbutea să distingă În depărtare licăririle farului de la Capul Rău și auzea vuietul mării jos, pe stânci, la picioarele crăpăturii spre care se Înclinau siluetele pinilor, aidoma unor sinucigași nehotărâți În contralumina lunii galbene În descreștere. Ținea În mâini paharul cu coniac, pe care Îl umpluse iar după ce musafirul plecase fără să-și ia rămas-bun; plecarea lui părea o pauză neînsemnată, o mică amânare tehnică a chestiunii complexe din mâinile lor - Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
chituise zidul circular al turnului de veghe, una dintre crăpăturile cele mai mari progresase cu alți câțiva centimetri În ultimele săptămâni. Și afecta deja una dintre zonele pictate ale frescei, Între negrul fumăraiei și orașul care ardea pe deal În contralumini geometrice, pe fundalul unor vâlvătăi, care Îi reușise foarte mulțumitor pictorului de război - acesta era rodul unei vieți de fotografiat incendii - prin aplicarea de roșu englezesc În zona exterioară și de roșu de cadmiu cu un pic de galben În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
așa cum era. La urma urmelor, era parte din pictură, ca toate celelalte. Ca Veneția, ca șiragul de perle al lui Olvido, ca el Însuși. Ca Ivo Markovic, care În acel moment, fără să-l fi auzit venind, se profila În contralumină chiar În ușa turnului. 9. - Am și intrat? Stătea În picioare În fața picturii murale, iar fumul țigării care Îi atârna Între buze Îl făcea să mijească ochii dincolo de lentilele ochelarilor. Era proaspăt bărbierit și purta o cămașă curată, cu mânecile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o făcuse la Jarayeb, În sudul Libanului, după un bombardament israelian, dar Faulques nu aflase decât mult mai târziu, după ce se totul se sfârșise, când Îi făcea ordine În lucruri, ca să le trimită familiei. Era o fotografie alb-negru, cu o contralumină frumoasă din zorii zilei, care lungea umbrele Într-o parte a imaginii, Îl Încadra pe Faulques și lumina În cealaltă parte figura lui Olvido, fragmentând-o de trei ori În oglinda spartă. Un fragment Îi reflecta chipul În spatele aparatului de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care se Întindea spre largul mării, spre sud-vest. Părea, a gândit Faulques, și nu era Întâia oară, o acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la mijlocul după-amiezii, când soarele Începea să scapete, lăsând În contralumină, eșalonate În diverse planuri și tonuri, care mergeau de la cenușiu negricios la gri luminos, succesivele neregularități ale țărmului, pe măsură ce acestea Înapoiau planurile spațiului. - Oare cât poate cântări lumina? a Întrebat croatul pe neașteptate. Faulques a meditat puțin. Apoi a dat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
te apropii de culoarea sângelui, a noroiului lipicios de sub ghete, de cărămizile făcute praf, de geamurile care, căzute pe jos ca un covor, reflectau incendiile din apropiere, de orizonturile cu sonde de petrol În flăcări, de orașele care izbucneau În contralumini negre pe fundalul unor tablouri imposibile, al căror realism era totuși la limită. Era, În rezumat, umbra vulcanului, ori, mai curând, a obiectelor luminate de el; proiecția povârnișurilor lui opuse, decupate, conturate cu strălucirea În racursiu a craterului ce punea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]