9 matches
-
cu un zâmbet ușor, iar părul lui este mai scurt. Prin forma sa și desenul broderiei, modelul bicornului este asemănător cu cel purtat de generalii Imperiului. Tabloul nedatat este semnat "L.DAVID". De menționat că aici Napoleon se vede în contraplonjeu, pe când în celelalte versiuni apare în perspectivă frontală. Lovitura de stat a lui Bonaparte de la 18 și 19 Brumar anul VIII având loc în contextul deosebit de dificil al războaielor celei de-a doua coaliții (1799-1800), Bonaparte trebuia înainte de toate să
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
el mută accentul „de la comicul de tip parodic, speculativ, la poezia dramatică a comuniunii binelui într-o geografie determinată irevocabil de substratul istoric al personajelor”. Criticul face o recenzie elogioasă, reliefând profesionalismul regizorului, imaginile „de o frumusețe dramatică implicită” și contraplonjeurile tânărului operator Marian Stanciu, partiturile compozitorului Adrian Enescu, decorurile concepute de Călin Papură sau costumele realizate de Irina Katz (menționându-se ca exemplu dubla funcționalitate a costumului purtat de personajul interpretat de Jean Constantin). Interpretările actorilor sunt elogiate și ele
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]
-
dublă a execuției lui Antonescu, mai întâi din documentarul de arhivă "„absolut devastator ca impact emoțional”" cu care începe filmul și apoi prin reconstituirea cu actori, din momentul în care mareșalul își rostește testamentul politic în sala tribunalului, "„filmat în contraplonjeu și proiectat pe fresca unui Iisus angelicat”". Conducătorul Statului este prezentat ca un om politic vizionar, care se prezintă demn în fața lui Hitler, umanizat până la ridicol (mareșalul culege flori în curtea închisorii pentru soția sa). "Începutul adevărului" îl prezintă în
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
chiuvetă era mult prea mică și el calcula cam ce implicații psihologice ar putea să aibă chestia asta, faptul că acea chiuvetă nu are niște dimensiuni corespunzătoare, că sunt chiuvete pentru diverse tipuri umane, iar să te privești din plonjeu, contraplonjeu, nu-i totuna. Asta are niște implicații de care trebuie să ții cont. O să vă mai povestesc io despre Nae Stabiliment. Știe să găsească o semnificație în orice sfârâiac de fapt. Odată i-a sărit dintr-un ciocan, sau șmol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acest lucru nu a fost urmarea unui capriciu al suveranului (sau al camarilei sale, așa cum lasă să se înțeleagă filmul). Oglinda consideră însă oportun să zăbovească asupra procesului Mareșalului. când Antonescu își rostește testamentul politic în sala tribunalului, filmat în contraplonjeu și proiectat pe fresca unui Iisus angelicat, devine clar pentru oricine că Oglinda este de fapt un monument ridicat Mareșalului. Această dezvăluire era, de altfel, anticipată de documentarul absolut devastator ca impact emoțional cu care se deschide filmul : după ce vezi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
amestecul planurilor este îndeobște snobat de regizorii pursânge, care vor să dea impresia că facerea unui film este așa, o inspirație de moment... Or, ei ar trebui să știe mai bine ! La modul ideal, nici un plan, nici un travelling, nici un plonjeu/contraplonjeu nu ar trebui să fie fructul hazardului, ci rezultatul unor decizii îndelung deliberate. Dar, pentru un Hitchcock destăinuindu-i lui Truffaut arcanele meseriei sale într-o carte (tot) de convorbiri o carte-monument, absolut esențială pentru înțelegerea nu doar a cinematografului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu poate însemna altceva decât formalism, alterare individualistă și estetizantă a realității, sancționabilă chiar și cu pușcăria. De formalism s- au făcut vinovați marii regizori sovietici ai anilor ’20, iar regizorii români vor regăsi din când în când grosplanuri sau contraplonjeuri cu sentimentul amăgitor că înfăptuiesc un act de disidență politică. Consecințele acestei îngrădiri a expresiei artistice se văd în aproape toate filmele deceniului 6, începând cu Răsună valea (1950). Prim- planurile, ca să nu mai vorbim de gros-planuri, sunt extrem de rare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Gheorghe Fischer și George Cornea în Viața nu iartă, Mircea Săucan și operatorul Costea Ionescu-Tonciu fac un adevărat „balet” de imagine pe marginea scenariului propagandistic. Prim-planuri insistente, ca defulare după precedentul deceniu trăit de cinemaul românesc în plan mediu, contraplonjeuri, compoziții afișat picturale ale cadrului, „deraieri” poetizante ale aparatului de filmat, cadre statice până la hieratism, muzica cultă a lui Anatol Vieru, totul „de-amorul artei”, „poze”, unele frumoase, care nu fac priză cu narațiunea. Împrumuturile din Pământ (A. Dovjenko, 1930
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în vreme ce Gelu rămâne atașat de Petru. Sfârșit. Pe această canava modestă, Săucan desfășoară o lungă serie de exerciții de imagine, firește, cu concursul operatorului Gh. Viorel Todan : filmări contre- jour la malul mării, stop-cadre, imagini în negativ, ralantiuri, plonjeuri și contraplonjeuri. Cadrele sunt lungi, filmul e static și rece, aproape hieratic uneori, pe regizor nu par să- l intereseze cu adevărat personajele, nu ni le apropie deloc, ele rămân doar pretexte pentru viziunile sale plastice, de multe ori oamenii vorbesc fără
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]