532 matches
-
o critică mai mult sau mai putin directă la adresa întocmirilor sociale ale prezentului. Dar cum se realizează această critică? O manieră clasică, din zorii modernității, este aceea în care se imaginează o societate a binelui, dreptății, moralității și fericirii. În contrapondere, există utopii care ne demonstrează cât de urâtă poate fi lumea, dacă în organizarea și conducerea ei ajung să se afirme absurdul, ilogicul, disprețul față de om. Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
interior, care apare uneori desemnat prin termenii de plictis ori spleen, alteori doar difuz în masa textuală ca o ceață a Neantului ce se insinuează pretutindeni. Dar deznădejdea nu e totdeauna absolută. Porțile Neantului, chiar ele, se ornamentează, sugerînd o contrapondere, fie și derivată, a categoriilor productive abhorate, prin intermediul barocului, bizuit pe o dispoziție vitală, stenică. Sînt autori la care mecanismele temperamentale funcționează în direcția unui compromis, "rotunjind" (restaurînd) condiția umană pe ambele ei versante, cel declinant prin criza conștiinței și
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
și pe cele obtuze, conștiințele cinstite ca și pe cele scelerate.(...) Nici inteligența, nici intenția de a face Binele nu ne păzesc de Rău. Singurul baraj în calea fanatismului ucigaș ni-l oferă traiul într-o societate pluralistă în care contraponderea instituțională a altor doctrine și a altor puteri ne împiedica întotdeauna de a merge pînă la capăt în impunerea propriilor credințe".
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
am înțeles de ce Ford este împins într-un exces de caricatură (în monologul geloziei-pandant ridicol la Othello?) fără să fie nevoie, căci textul spune destul. Ștefan Ignat mizează pe vocea sa generoasă, cu timbru consistent pentru a da muzical o contrapondere accentelor de deriziune și reușește să domine scena. În ceea ce îl privește pe Fenton, tenorul Marian Someșan, nouă achiziție a teatrului, poate că va deveni cândva o prezență scenică, deocamdată cântă îngrijit o partitură plină de poezie. În celelalte roluri
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
cenușiu, cu avantajul că uneori culoarea aceasta poate fi frumoasă. Aflată la o altă extremă decît cea îndeobște frecventată, cartea lui Adrian Majuru are importantul merit de a fi prima scriere pe această temă. Creează ea, în felul acesta, o contrapondere? Volumul e alcătuit din nouă capitole ce desfășoară sub forma eseului istoria mahalalelor bucureștene, istorie adunată în mare parte din documente inedite de arhivă, adesea de un farmec surprinzător. Un loc important îl ocupă în carte ilustrația - gravuri și fotografii
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
ar putea fi însușite de alții. În vara anului 2002 Valeriu Stoica a fost nevoit să demisioneze din fruntea PNL, pentru că în partid se crease o atmosferă ostilă proiectului său de a construi o forță politică aptă să devină o contrapondere reală la PSD, în principal prin realizarea unei alianțe între PNL și PD. În toamna anului 2003, acest ambițios proiect politic s-a materializat și a fost amplu mediatizat, chiar dacă principalul său inițiator și susținător nu a apărut nici o secundă
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
de cosmic poate fi învinsă prin comic. Josnicia umană este exaltată pentru a dezamorsa cosmicul amenințător, întrucît ea conține germenele fertilității prin raportare la organele sexuale și la cele ale aparatului digestiv, așadar la reproducere și alimentație. Grotescul reprezintă o contrapondere terestră a spiritului abstractizant, anihilator al vitalității. Realismul grotesc sau, cum îl numește Bahtin, carnavalescul semnifică prin urmare o entitate pozitivă prin împletirea universalului, socialului și corporalului omenesc. Nu așa-zisa satiră alcătuiește sensul de căpetenie al unei viziuni grotești
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Cu cât individul e mai bogat, cu atât citește mai puțin. Milionarul respinge revista obraznic, săracul o primește cerând reducere" ( De ce nu se citește, 1939). Fraza parcă e scrisă în anul 2000 Critica, ce uneori pare excesivă, are și o contrapondere a calităților, care pot fi și ele, unele, discutabile: românii sunt discreți, răbdători, ființe sociabile. Deși nu-i lipsește umorul, românul "e serios, măsurat. Zeflemeaua nu-i place. Așa se explică de ce opera lui Caragiale, spre mirarea multora, nu e
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
arme e atît de împănat vizual că te obligă să te concentrezi și atît de agresiv că te trage de mînecă. De la artificii nu lipsite de intertextualitate, inclusiv la montaj - zborul glonțului (point of view shot) de la începutul lungmetrajului e contraponderea noir a traseului săgeții din Robin Hood - pînă la filtre de culoare, filmul n-are cum să nu-ți amintească de Prietenie absolută. Într-un context aparent mai pașnic, o altă familie, de data aceasta britanică, the Goodfellows, se bate
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
Plus aluzia la Ibsen, nu întîmplătoare. Spun "pivot", pentru că este singura care se adresează direct spectatorului. În paralel, apare și Ismael (Mathieu Amalric, a luat César-ul pentru Cea mai bună interpretare masculină), a cărui odisee printr-un spital psihiatric constituie contraponderea comică a filmului și despre care afli - după ceva timp - că este fostul soț al Norei. Poveștile se desfășoară paralel, cu cei doi intersectîndu-se abia la final. Pelicula, lungă de două ore și jumătate, seamănă cu o panglică dotată cu
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
de profet indignat înscrie astfel un moment de vitalitate al acestei scriituri cucernice, ferind-o de excesul blajinității predicatoare, făcînd-o să sune mai convingător. Dar smerenia lui Ioan Pintea nu-și dezvăluie decît ocazional fața "îndîrjită", prezentîndu-se îndeobște ca o contrapondere a orgoliului auctorial atît de răspîndit, ca o izbăvire în act scriptic. "Smerenia covîrșește păcatele noastre și ne ridică, iar mîndria ne apasă sufletele spre pămînt și ne coboară", glăsuia Sfîntul Ioan Gură de Aur. în paralel cu supunerea datorată
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
dar ele aveau funcție de redempțiune, exact contrariul celei din Tideland. Filmările sînt însă sută la sută Gilliam. Operatorul de imagine Nicola Pecorini surprinde cu atenție extinderea Wonderland-ului din interiorul casei părăsite către lanurile de grîu, iar lumina solară abundentă devine contraponderea atmosferei gotice. Iar ca să vă dați seama cît de accentuată este, gîndiți-vă doar că salvarea fetiței se produce printr-un accident feroviar de proporții. Chiar dacă m-am limitat la a scrie doar despre două, selecția peliculelor merită caracterizată în cel
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
sezon). Ori: „viața răsare timid te întrebi dacă e” (Tablou de iarnă). Ne putem întreba dacă o asemenea criză, o asemenea deplețiune a eului care nu se mai poate sprijini decît pe umbrele irealității, ar putea avea parte de o contrapondere, de o consolare. În măsura în care existența eșuează, în care realul se lasă mistuit de gol, cuvîntul poetic își ia avînt, își arogă libertatea, o libertate solară ce-l echivalează cu sine într-o teurgie estetică: „Prea important Cuvîntul prea izvodit din
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
și auto-ironic câte o dată, Polanski, niciodată. Rezultatul e un soi de telenovelă asezonată cu niște scene de sex - relativ - pervers. Asta vezi, dar de perversitatea personajelor te convingi mai greu. Nigel (Hugh Grant) și Fiona (Kristin Scott-Thomas) nu sunt o contrapondere persuasivă pentru cuplul Oscar - Mimi. Totul are un aer "supraîncălzit": jocul lui Emmanuelle Seigner, secvențele erotice (la care uneori te pufnește râsul pentru că sunt prea aproape de clișee porno), finalul artificial. Acest film demonstrează un paradox: există o perversitate "bună" (din
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
în "Flacăra", continuată și după primul război în "Sburătorul", Slavici nu va fi în nici un fel vizat. Despre Duiliu Zamfirescu va scrie însă singura revizuire pozitivă, toate celelalte fiind negative (despre Maiorescu, Gherea, Vlahuță, Brătescu-Voinești etc.). Era clar că, în contrapondere cu Duiliu Zamfirescu, Slavici nu putea fi decât ignorat, chiar minimalizat, în fond dezavuat, chiar dacă indirect. Între Slavici și Zamfirescu, aflați într-un antagonism accentuat, într-o competiție exclusivistă pentru întâietate, Lovinescu îl prefera categoric pe cel de-al doilea
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
de vocația educării (a desăvârșirii), ce apelează la texte care să imite și să recomande modele de conduită, și de vocația magnificării - pornită din tendința de idealizare, ce are nevoie de texte care să glorifice și să proslăvească. Ca o contrapondere a acestui efort de supunere la un ideal, de asimilare de norme și precepte, s-au manifestat puternic o sete de neobișnuit, de insolit, de mister, ca și o dorință de compensare prin evaziune." Din cauza condițiilor istorice neprielnice, a lipsei
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
imaginare ale relatării: memorii, jurnale și nu în ultimul rând, rapoarte ale poliției secrete a eunucilor. Ba chiar se dau trei versiuni ale aceluiași eveniment după trei surse diferite. Scenariul, de un umor sec, redundant în inepția sa voluntară, e contraponderea banalităților vândute îndeobște ca "filozofie chineză" de către lung metrajele cu arte marțiale. Filmul își bate joc de genul kung fu inventând nume de tehnici de luptă aberante (tehnica "Ochilor luptători": "te uiți la adversar până se înmoaie și lasă garda
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
adevărat în viață, dar nu neapărat și în filme. Doar dacă ne întoarcem la perioada începuturilor foarte timpurii ale acestei arte, pe când principala ei sarcină era de a oglindi realitatea. Anacronic, cel puțin. Filmul sud-coreean Tae Guk Gi e o contrapondere necesară publicului românesc îndopat cu serialul ,M*A*S*H". Viziunea de acolo era colonialistă (puțin spus): localnicii existau doar în relație cu mărinimoșii americani care le săreau în ajutor. De data aceasta povestea pare o variantă asiatică a filmului
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
nimic mai mult. Nu generozitate și avânt spiritual umanist găsim la protagoniștii experimentului comunist, ci lăcomie, ură, fanatism, schizofrenie și-o imensă rapacitate. Aceste caracteristici s-au manifestat pretutindeni, dar în România ele au depășit cotele maladivului. Inexistența unei veritabile contraponderi liberale face din ele o mișcare compactă, liniară, incapabilă de reformă, plasată, de la început până la sfârșit, sub semnul stalinismului impenitent. Condițiile specifice ale dezvoltării comunismului românesc (o activitate de subterană, la începuturi, aservită până în cele mai mici detalii politicii expansioniste
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
Tismăneanu este un veritabil maestru al suspense-ului bazat pe amestecul de ficțiune și realitate — ambele avându-și originea în documente. Strategia romanescă e vizibilă și în formula de expunere a subiectului: „istoria” propriu-zisă e o poveste narată progresiv, dar, în contrapondere, există un fabulos joc al notelor bibliografice și al comentariilor parantetice. Această dialectică a „nocturnuluiu” și a „diurnului”, a vizibilului și a invizibilului induce la lectură o tensiune suplimentară. Fără a reabilita neapărat — așa cum se întâmplă adeseori în istoria culturală
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
norii de bazalt". Dar nu mai pot să-mi dau seama ce vrea să zică "anotimpul foarfecelui suspendat" sau "magnitudinea degresată" etc. Mă tem ca nu cumva cuirasa să fie tot conținutul acestei poezii (ș...ț ca un fel de contrapondere...). Tare ar fi bine ca aici, ca și în cazul altor poeți mai tineri, să nu se adeverească, pînă la urmă, aceste cuvinte ale lui Cioran: "neavînd nimic de rostit, se specializează în rostire", ceea ce trimite la atît de cunoscuta
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
martie. Îl visez azi-noapte pe Hoditz. Asta fiindcă văd aseară în Genealogia lui Ottokar Lorenz că s-a născut în 1717, anul alcătuirii Marii Loji Londoneze, și a murit în 1801, anul fondării Ritului Scoțian cu 33 de grade. Stranie contrapondere: două date, două frății rivale. Notez și ziua în care contele a apărut pe lume: 23 august - vreau să cred că la miezul nopții, în cumpăna zodiilor, atunci când se împreunează pentru o clipă Leul cu Fecioara. Visându-l azi-noapte, îi
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
ficțiunea lătrând pe băncile goale / și labele ei păroase frământând noaptea”, aceste e un semnal al spaimei de golul existențial și nu o programată anulare a realului, expresia dramatică a sentimentului deteriorării ființei ce nu mai poate găsi decât o contrapondere fragilă în nevinovatele... “jucării / puse la dispoziția criticilor literari” și se expune ca “o umbrelă reparată” unei “ploi ironice de zâmbete”. Libertatea asocierilor de imagini rămâne în continuare remarcabilă, conferind textelor o structură cu articulații elastice, cu salturi de la nivele
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
văd cum se opresc/ în fața clipei/ în care noi/ hoinăream înfloriți de speranță” (Speranță, p. 79). Deși nu o spun direct, amândoi poeții pun mare preț pe forța vindecătoare a creației poetice, pe lumina ei neînserată, poate și ca o contrapondere a faptului că amândoi au dificultăti fizice împovărătoare. În urma unor accidente intervenite drastic în viața lor, Al Francisc și-a pierdut vederea, și Cerasela, mobilitatea membrelor. Ea se foloseste acum doar de degetul mic de la mâna dreaptă pentru a scrie
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]