98 matches
-
Eugen Ionescu) poate că trebuie să fac și o asemenea încercare”. Performanță pe care o izbutește Robert Wilson, aici, în inima Olteniei, la Craiova - posibilă Capitală Culturală Europeană 2021 - este dezarmanta. Lăudabila din foarte multe puncte de vedere, dar și contrarianta, provocatoare până la a deveni demnă de o critică severă, așa după cum - bănuim - extrem de exigent a fost el însuși, față de tot materialul pus la dispoziție, incepand, desigur, cu acela numit “resursa umană”. Directorul de scenă american duce la extrem procesul de
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Gabriel Dimisianu Au apărut Memoriile lui Nicolae Breban, primul volum, redactate recent, în intervalul de după 7 februarie 2003, ziua în care la Paris, după cum menționează, a început să le scrie. Iată o inițiativă surprinzătoare a prozatorului, contrariantă, oricum, pentru cine a luat act de rezervele pe care tot el le-a exprimat, în numeroase ocazii, față de genul memorialistic, față de jurnal mai ales, ce e drept, dar și în general față de etalarea brută, neprelucrată artistic a biograficului. A
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
de carte constituie un pas salutar întru limpezirea lucrurilor și totodată o dovadă peremptorie că subiecte oricât de sensibile pot fi abordate civilizat, rațional, sine ira et studio chiar și când, cum se întâmplă acum, conțin și opinii discutabile ori contrariante pentru preopinent. Dl Pomogáts Béla (n. 1934), filolog prin formație, cu o conștiință civică deosebit de activă, ales de două ori președinte al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, este un profund cunoscător al problematicii româno-maghiare, pe care o abordează sub diferite aspecte
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
se impune a fi dat și politicienilor români. Cu atât mai mult cu cât nici chiar noi, intelighenția de bună-credință și cu cele mai bune intenții, nu suntem întotdeauna scutiți de acele derapaje, sechele ale vechilor mentalități, mai sus amintite, contrariante pentru preopinent. Astfel, bunăoară, până și dl Pomogáts Béla evită să privească în ochii istoriei maghiare atunci când conchide, poate prea peremptoriu, că de vină pentru înghețarea procesului de reconciliere din anii ’30 ar fi numai partea română, deoarece atunci „[...]viața
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
a faptelor mărunte", iar Nicolae Manolescu spunea despre proze că sunt "ușor artificiale". Critica a remarcat pitorescul (suportabil, nu acela alienat de mai târziu de la Fănuș Neagu) al personajelor cu psihologii ușor neobișnuite, puse în situații surprinse în latura lor contrariantă, atmosfera insolită degajată de "peisajele interioare ori exterioare" (Ion Negoițescu) punând aceste proze în relație cu cele ale lui Ștefan Bănulescu. Deși diferite ca abordare și situare în spațiu, o nostalgie oarecum apăsătoare străbate aerul schițelor în care misterul, senzația
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
scris/ nu există". Volumul se închide cu un poem sugestiv. Secolul este altul, timpul nu mai are ritm și coerență, binele și răul nu mai pot fi separate, criteriile s-au contaminat, lumea însăși pare scăpată de sub control, e confuză, contrariantă, străină de-a binelea, limitele s-au fluidizat, iluziile sunt imperceptibile, iar efortul de căutare a unui sens pur a devenit chiar ridicol. Pentru un poet aflat mereu în avangarda expresiei moral-etice a timpului său, noua stare de lucruri marchează
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
despre toți... știu o mulțime de lucruri pe care tu nici nu le bănuiești." Recunoaștem personajul, torționar specializat. Papini interpretează textul biblic atunci când pune în cauză și perfidia puterii, abilă în a-și alia mulțimea contra lui Iisus. E faimosul, contrariantul moment când mulțimea, ațâțată de sacerdoți, preferă iertarea vinovatului Barabba și nu a nevinovatului Iisus. Istoria mai veche, dar mai ales cea mai nouă cunoaște acest exercițiu al puterii. Și asta este încă o paradigmă. Miezul eseului îl constituie însă
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
Cele două aprecieri, uzând, în mod paradoxal, de o uriașă proprietate a termenilor dar dând, totuși, în același timp, impresia de convenționalism politicos însă oarecum indiferent la ceea ce se ascunde dincolo de scoarțele impunătoare ale Proverbelor..., transcriu, după părerea mea, sentimentele contrariante pe care acest op le trezește: o admirație covârșitoare pentru eforturile de presupus dincolo de fiecare tom în parte, dar/ și o inhibare instantanee provocată de imposibilitatea controlului eficient al informației cuprinse aici. Practic, fiecare „plimbare tematică” — iertat să-mi fie
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
avea un aspect comun al ei în mijlocul căruia căzusem ca o eroare" constată personajul narator din Întîmplări în irealitatea imediată cu acea liniște vecină cu perplexitatea care drapează, în doar cîteva cute ale simplității de expresie, cele mai complexe și contrariante dileme existențiale. Este stilul stăpînit, expurgat de lamento-uri și clișee patetice al lui M. Blecher, de la a cărui moarte se împlinesc, la sfîrșitul acestei luni, 65 de ani. Născut la 8 septembrie 1909 în familia unui negustor de porțelanuri
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
de critic, într-o criză de autism, "o carte splendidă și diavolească". Estimp, Balzac și Stendhal îi apar ca "proaste modele" pentru literaturile aflate la început de drum, iar Sainte-Beuve face pur și simplu "mahalagism distractiv". Și cum idiosincraziile lui contrariante nu se opresc aici, G. Călinescu nu-l iartă și pune tulburarea de raționament pe seama unor obscure devieri de ordin etnic: "Cu nume grecesc, ginere al lui Gherea, Zarifopol simbolizează spiritul de negație a două rase sofistice." Lui Călinescu nu
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
trei versuri. Cele mai reușite sunt Dincolo de labirint și Poem de jazz (un excelent titlu pentru placheta). Aici se vădește cel mai bine substanță poetica a lui Constantin Severin: experiență imagistică dusă până la limita absurdului. Întâmplări și cadre fantasmagorice, gânduri contrariante străbat versurile din Poem de jazz. Nu e departe nici Tzara, chiar dacă nu foarfecă îl ajută pe poet să scrie. Nu e, de fapt, nimic altceva decât lumea contemporană, lumea din jurul nostru, filtrată prin sensibilitatea artistului: "străzi transpirate/ în mânușa
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
ceva din instabilitatea figurilor lui Chagall, un fel de impuls antigravitațional. Nu se poate găsi o unitate în toate aceste fragmente, în aceste tablete capricioase care nu sînt nici jurnalistică, nici literatură. Deși nu duc lipsă de farmec, sînt oarecum contrariante. Scriitura lor are ceva din absurdul personajului sub zodia căruia au fost create. Ba-i Prepeleac, ba nu-i el... Constantin Țoiu, Răvașe din Kamceatka, Prepeleac cinci, Editura Allfa, 2000, 258p, fp.
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
la comunitatea evreiască (în plus, are o soție creștină), iar �pananimismul" său are ceva din nebunia primilor profeți, a întemeietorilor de religii, e dincolo de timp și mai presus de spațiu. Cu aerul său de Mîșkin sîrb, Eduard e o figură contrariantă, hăituită de vajnici căutători de spioni, disprețuit de neamuri, concediat pentru �exces de originalitate", dar admirat și iubit cu pasiune de fiii săi și de mama lor. Probabil e nebun, interesează prea puțin asta. Ceea ce rămîne e povestea în sine
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
Gheorghe Crăciun), Orbitor (Mircea Cărtărescu), Exuvii (Simona Popescu) și Fric (Ștefan Agopian) candidează tacit, cu drepturi egale, la un număr neprecizat de poziții canonice. Verdictele, în această perioadă tulbure ca și în aceea aparent mai cristalină dintre războaie, sunt, uneori, contrariante. Inserate, însă, într-o minuțioasă textură analitică, ele nu participă, totuși, la construirea vreunor ierarhii. Aplicațiile pe text sunt, nu o dată, fermecătoare. Câteva ar trebui, spre folosul personal, conspectate. Cum e aceea dedicată ultimului, de după intrarea în noul mileniu, Agopian
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
pag. Oamenii cu adevărat preocupați de o anumită ordine spirituală - sau pur și simplu privilegiații - nu pot rămâne deoparte când află urmele vreunei totalități în care se regă- sesc contrariile. Livius Ciocârlie a fost dintotdeauna un mare degustător al permanențelor contrariante. Textele din Exerciții de imaturitate pornesc, așadar, de la interese mai vechi ale scriitorului bănățean. Întrebarea de-acum e ce anume face ca un artist să ne apară deopotrivă minunat și dezgustător? Să fie vorba de o formulă miraculoasă, de găsit
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
le deduce mai ales după formulele de adresare și de încheiere ale scrisorilor lui Sebastian către Camil Petrescu. Fluctuații explicabile între doi oameni - dincolo de deosebirile temperamentale - cu convingeri politice total opuse, unul de stînga și unul de dreapta. Cea mai contrariantă și de neînțeles relație a lui Sebastian, ca și afecțiunea lui Steinhardt în închisoare pentru un tînăr legionar, de care amintește în Jurnalul fericirii, o retrăiesc citind impresionantele rînduri din scrisoarea lui Sebastian scrisă după moartea lui Nae Ionescu: „Ce
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
comuniștii francezi! Sartre, după ce și-a făcut declarația de condamnare a invaziei, acum tace. Își termină cartea despre Flaubert. Sfântul Anton nu se lasă tentat de diavol." (p. 28). Când cei din Estul Europei care "au ales libertatea" (țeposul }epeneag, contrariant cu sistemă, se gândește deja la un titlu pe invers: Am ales dictatura!) vorbesc despre ce se întâmplă dincolo de Cortina de Fier, gazdele amabile - fie ei universitari, editori, jurnaliști sau funcționari culturali - încep a-i privi cu ochi străini și
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
a înțelegerii e mai dureroasă. Descoperi cărți fără happy-end, romane la fel de palpitante, cu scene și episoade care te țin cu răsuflarea tăiată, cu aceeași luptă între bine și rău, alb și negru, virtute și mizerie morală, dar cu un final contrariant. Nu pricepi în ruptul capului de ce a trebuit să sfârșească așa un personaj pe care-l iubeai. Identificarea cu el devine problematică. Ai fi vrut să "aveți" recunoașterea meritată cu prisosință, consacrarea îndelung așteptată. Dar iată că el e mort
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
cum dl Ț...n...sescu a f...cut predicția amintit.... A gandi c... în ultima decad... a lunii iulie s-a produs un salt al prețurilor, care s... dubleze inflația lunar..., este o ipotez... fantezist.... Americanii, cănd examineaz... declarațiile oficiale contrariante, folosesc expresia „alunecare de limb...” (slip of tongue). R...mane un mister faptul ce a cauzat aceast... „alunecare”. Al doilea motiv de atenție privește dimensiunea creșterii inflației lunare, întrucat m...rirea tarifelor la energie era de așteptat s... aib... un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
versurile lui Topârceanu sau din formulările savuroase ale lui Tudor Mușatescu; a fost suținut în plan fizic, în plan psihic de toată simpatia noastră; prestanța și prestația sa scenică devin pilduitoare. Artist de pregnantă personalitate, Horațiu Mălăele a oferit alegeri contrariante de texte; dispune de o forță a expresiei care focalizează atenția, care marchează culminații. Pianistul Mihai Ungureanu, violonistul Florin Croitoru au conturat momente agreabile într-un mare spectacol de muzică, de poezie, de farmec. Covârșită de public, oferind bilete scumpe
Refugiul în cultură by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7162_a_8487]
-
le dă lecții.) Dar asta, repet, pentru că n-a avut la dispoziție destul spațiu cât să dezamăgească. Marele atu al lui Traian T. Coșovei stă în deconcertarea imaginației. Aici are și metodă, are și experiență. (Amintiți-vă numai de faimos contrariantele sale versuri: „mă iartă, cetitor cu ochii triști/ nici nu exist, nici nu exiști"!) Cu recentul Aerostate plângând, situația e cam aceeași. Căci nu e vorba, în titlul acesta fistichiu, nici de montgolfiere părăsite de iubită, nici de baloane cu
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
încetul cu încetul însă, componentele imaginii capătă contururi din ce în ce mai ferme și se vede că sunt felurit, pestriț, chiar strident colorate. Comportamentul standardizat, discursul depersonalizat nu sunt decât ambalaje artificiale sub care ființează o lume cât se poate de reală, de contrariantă, de refractară la legile pieței și la orice alt dictat. în Și atunci ne-au terminat ni se oferă spre contemplare ceea ce este absurd de neomenesc în cel mai avansat sistem de relații economice față-n față cu vechile și
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
fie din lumea noastră. S-a spus, cu îndreptățire, că principalul atu al lui Marin Mălaicu-Hondrari e forța interioară. Noțiunea e cam vagă, dar acoperă complet senzația din timpul lecturii. Apropierea e genul de carte dominatoare al cărei adevăr, chiar contrariant, nu se lasă contrazis. E unul din motivele datorită căruia prefer să-l numesc pe autor estet, nu stilist. Cultul rafinamentului, la Mălaicu-Hondrari, nu e unul de suprafață. De fapt, e atât de adânc, încât e imposibil de spus unde
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
și a propulsat cărțile cele mai bune din interval. Eugen Simion nu ezită să-și avertizeze cititorul că relațiile cu autorul cărții pe care o prefațează nu au fost idilice în ultimii douăzeci de ani, că au fost „reci și contrariante”, după ce altădată fuseseră bune, cordiale și solidare în apărarea „cam acelorași valori”, drept care întâmpinaseră și „cam aceleași ostilități din partea cenzurii ideologice”. După 1989 s-a produs însă ruptura. Unii din gruparea de la România literară au încercat să se plaseze pe
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
ton cu modalitatea critică, fără ca ea să sune strident în urechile contemporanilor. "O capodoperă de humor" Senzaționalul este însă o trăsătură cu "două fețe": una trimite la senzația pură, percepută simțual, direct la sursă; cealaltă, se referă la efectul șocant, contrariant al scriiturii cu exces de concret. Intervin aici alte două însușiri ale talentului lui Creangă: întâi, imunitatea la influențe străine, la tendințe din afară (urmare a puținătății lecturilor cosmopolite), care să-i facă rău, să-i abată atenția "naturală" de la
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]