2,379 matches
-
vendetta umană, sovente etichettata quale "giustizia", la libertà și trasformerebbe immediatamente în liberazione esistenzialistica e relativizzazione della morale, una sorta di diritto per cui ogni valore, privo di carità, non coinciderebbe con la virtù, e îl valore și tradurrebbe nel contrario della qualità umană. Ciò comportă che îl rapporto tra l'uomo e la forma del mondo, nel tempo caratterizzante îl mondo, di fronte a un evento tragico, risulterebbe totalmente dominato da pulsione e istinti, governato dall' ottenebramento del senso della
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
perché privo di una durată necessaria a farlo, una misura per l'uomo sempre incompletă, non quantificabile. Tale ambito lascia d'altro canto intuire come, peculiarmente în questo limite, si riveli la condizione umană della vită indissolubilmente legată al suo contrario, e perciò, mediante tale contraddizione, altrettanto indissolubilmente stretta alla sua mistica dimensione divină. Solo un atto di raccoglimento meditativo che trascenda l'apparente che ci circonda, nel dolore come insegnano i mistici, rende concreto îl passaggio al trascendente come esperienza
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
inferno già nella nostră stessa vită, senza timori e tremori, semmai costantemente rancorosi nei confronti di un dioche non soddisfa le pretese di una vită che și vorrebbe diversă. Dio, invece, vive nell'uomo come peculiarità di essere l'esatto contrario, îl più concreto opposto antropologico del timore e del tremore: Dio completă continuamente la nostră esistenza nell'esperienza del suo amore rivelato în Cristo universalmente e donato da Cristo antropologicamente; e Dio dona îl suo amore per l'uomo nell
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
maniera inscindibile al suo opposto, la morte. Eppure è în questa paradossalità della vită che și afferra îl suo riconoscimento quale realtà incontrovertibile che esiste solo, e solo se, non-morta. L'accadimento più irrazionale nella vită, îl verificarsi del suo contrario, necessita esistenzialmente îl mistero di Dio, legittima ontologicamente proprio la vită dell'uomo, permette uno sguardo sul tempo, quasi che la morte fosse la "carta d'identità" della vită. Ecco perché îl mistero della salvezza în Cristo liberă definitivamente l
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
archetipo è stato individuato da Franco Moretti nella Cristianità di Novalis, mentre Roberto Antonelli ne ha messo în luce la natură di risposta, în tal senso 'militante', alla disgregazione e alla krisis culturale dell'Europa dei totalitarismi 6. Altri, al contrario (discesi per li râmi di una tradizione che lo stesso Moretti fă rimontare a Guizot), vedono l'identità europea, pur non negata, fondarsi invece sulla discontinuità e sulla cesura rispetto al passato, e assumere dunque una formă plurale e policentrica
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
comuniști hanno fatto con l'arte: la sua riduzione a politică. Non bisogna cădere quindi nella stessa trappola, perché proprio quando pensiamo di arricchire o meglio liberare la nostră lettura dai criteri rigidi delle ideologie, cadiamo noi stessi nell'errore contrario: una lettura ideologică di verso opposto. Dobbiamo, allora, interrogare l'arte unicamente attraverso i criteri artistici. E di conseguenza secondo questi criteri giudicare l'autore. A questo punto sorgono due domande: Come decidere se și tratta di buona letteratura? Cioè
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
tradotta nelle principali lingue europee e mondiali, da New York a Tokio. Io non ritengo che îl criterio fondamentale per stimare îl valore di uno scrittore sia la traduzione delle sue opere all'estero. Ci sono tânți cași che dimostrano îl contrario. Mă che questa traduzione ci sia stată ed essa abbia avuto successo, nel 1970 aveva un significato molto importante. E questo significato non poteva limitarsi solo alla semplice pubblicazione, seppure accompagnata dal successo di pubblico, fuori del paese. Era îl
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la sua barriera è sempre più virtuale, immaginaria, inefficace, ridotta com'è a simbolo di un confine. În realtà, per lo stesso fenomeno del progressivo intensificarsi del grado di "connessione globale" (degli eventi economici, tecnologici, ecc.), è vero anche îl contrario: ciò che avviene al di qua della frontieră și ripercuote în qualche misura anche al di là - mă questo effetto è di solito, per l'osservatore medio nazionale, meno importante, sotto îl profilo politico e psicologico. Vi è chi ha
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
trainice de colțul acesta de viață al Europei sudice și răsăritene." G. Călinescu provoacă depășirea interpretărilor intrate deja pe un făgaș bătătorit prin cîntărirea apartenenței la literatura noastră a scriitorilor care s-au exprimat într-o limbă străină. De unde poziții contrarii și contradictorii, echilibrat exprimate, printre alții, de Camil Petrescu: "împotriva faptului că a scris într-o limbă străină, Panait Istrati e într-o nebănuită măsură un scriitor al specificului românesc, fiindcă de altfel orice scriitor mare fiind trebuie să fie
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
ca "însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent" (DEX 1996). Diferența dintre pertinent și impertinent a fost preluată de română din franceză, unde sensul "obraznic" se dezvoltase, în timp, din cel "nepotrivit (cu situația)". Definiția este evident contrarie utilizării politicoase a termenului, demonstrînd că formula cu pertinență are o funcție cît se poate de autolaudativă. Că e vorba de o interpretare fantezistă a sensurilor se confirmă în continuarea scrisorii, cînd același cititor vorbește de "cei cu venituri modeste
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
diferită. În locul privirii austere a celei dintâi, o altă ipostază a feminității: capul, sprijinit pe mână, este ușor înclinat într-o parte. Sculptura ce vine să se alăture canonului brâncușian prezintă câteva trăsături deosebite ce fac din ea (până la proba contrarie) un punct de reper pe care anevoie îl vor putea ocoli pe viitor criticii și exegeții operei lui Constantin Brâncuși. Reprezintă și ultima lui întâlnire cu imaginea devenită celebră din Orgoliu, piesă aflată la Muzeul de Artă din Craiova. În
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
incompetență și de dispreț implicit, cum a fost acea tentativă de licitație de la Cluj, în care falsul și obiectul minor au avut cea mai bine sistematizata ofensiva de pînă acum, acțiune în care s-a implicat nemijlocit, pînă la proba contrarie cu bună credință a celui inocent, si o institutie serioasă cum este Muzeul de istorie. În acest climat au apărut, totuși, cîteva galerii - cele deja amintite, dar și altele, cum ar fi galeria Luchian 12, care își propun să facă
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
defini binele și răul, caleidoscopice amîndouă. Eu, spuse el, pledez pentru un principiu de viață mai simplu: a nu exagera. Pe loc, acest lucru mi s-a părut și mie destul de simplu, e destul să fii avertizat asupra pericolelor conduitei contrarii, mi-am spus, ca să procedezi așa cum se cuvine, cu alte cuvinte, e suficient să vrei ca să poți. Întrebîndu-l pe prietenul meu de profesie scriitor dacă dorește să citească cîteva texte, ale mele și ale altora, legate într-un fel sau
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
adevăr, formele cu sufix au avantajul unui tipar de conjugare regulat, lipsit de alternanțe, clar marcat. Simplitatea și raționalitatea nu sînt însă reguli absolute ale evoluției unei limbi: adesea intervin și alte cauze - analogia, eufonia, asocierile semantice - care produc tendințe contrarii. În limba actuală constatăm că tiparul cu infinitivul în -a și sufixul -ez este într-adevăr foarte productiv și aproape obligatoriu pentru adaptarea împrumuturilor (downloadez, updatez). Verbele cu infinitivul în -i (-ui, -ăi etc.) sînt mai puține și permit de la
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
cunoscut personal)! Favoritul său numărul unu, pe deasupra tuturor celorlalți, indiferent de națiune, este însă și rămâne pe veci unul, tot un român, Paul Celan. Cum face de adună sub un singur acoperiș sensibilitatea artistică și spiritul întreprinzător, două direcții aparent contrarii? Germain e-n stare să lipsească săptâmâni în șir, izolat de lume în câte o colibă de eremit din Himalaya, pentru a reveni apoi cu elan însutit, luând la rând festivalurile lirice de pe mai multe continente, consecutiv. Deschid volumele de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
o zi, să-mi mai treacă de urât, ce mi-am zis? ia să traduc eu Manuscrisul din insula Elephantina (un anunț de logodnă, cum bine știe Magnificența Voastră, de altfel cel mai vechi vestigiu al scrisului uman, până la proba contrarie). zis și făcut. pe urmă, fără să o lălăi prea mult, am trimis prin e-mail câte o copie prietenilor mei, unor apropiați și cunoscuți. nu mică mi-a fost mirarea când, de peste tot, au început să curgă pe adresa mea
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
la cea fantastică, de la notația de atmosferă, la ironie și pastișă. Afirmație neîndoielnic adevărată, pe care gruparea din volumul de față o face în bună măsură evidentă. Dar alăturarea - joc întotdeauna paradoxal - mai face evident și un alt fapt, oarecum contrariu: pentru un scriitor cu stil și talent, drumul lung de la realism la fantastic nu e, în fond, decît o mică schimbare de atitudine. Titlul antologiei e semnificativ și, poate, polemic. O pagină din Grădina de vară, volumul de debut din
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
rien sur presque tout”) un pasaj semnificativ în care Mordehai, evreul, îi vorbește în umbra spînzurătorii tiranului Haman: „Să te închini în fața unei puteri nemăsurat de tiranice care nu lasă loc nici unui singur fir de praf să curgă în direcția contrarie alunecării tuturor firelor, unei dorințe atît de absurde de putere încît ar ucide orice frunză ce nu ar îngălbeni în aceeași zi de toamnă, unei atît de mari pofte de adevăr absolut încît nu ar admite nici un singur «poate» (...) ar
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
sau rădăcinile personajelor, atestându-le adaptarea și rezistența după o grilă socio-antropologică, O ars narrativa aproape științifică, ce stăruie, mai ales în a doua parte a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
din subtextul cărții, aproape un vehicul al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o succesiune de patru propoziții, sintetizează glacial, aproape neomenesc, nu atît o ideologie, cît o atitudine în fața căreia se suspendă orice argument contrariu. Reperele acestei situări atît de tranșante față de sensul creației artistice, față de nevoia imperativă de schimbare a perspectivei, dar și aspirația către stabilitatea formei, chiar și cu prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
anii '50, liberă și plurală în anii '90, dar considerată, în fond, obligatorie în aceeași măsură. Să ne amintim condamnarea apolitismului, care semăna atît de mult în cele două epoci de tranziție despărțite de patru decenii și de sensuri democratice contrarii" (p. 8). Mă tem că aici autorul încurcă planurile. Atunci cînd se referă la anii '50, el nu ia ca instanță reprezentativă cititorul obișnuit, ci autoritățile regimului comunist. Altminteri îmi este imposibil să-mi imaginez un cititor format la școala
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
de comunicare din universul complex al gândirii despre teatru al unuia dintre cei mai interesanți teoreticieni ai săi. într-o lume unde cunoașterea și recunoașterea multiculturalismului servește relativizării moralei și conceptelor, demersul multicultural al lui Artaud se îndreaptă în direcția contrarie, a regăsirii unității pierdute, "revendicarea de la acea gândire mitică și magică a cărei logică refuză să separe reprezentarea de eficacitate". Cercetând societățile primitive Artaud caută modalitățile de comunicare capabile să treacă dincolo de diferențele culturale și refuză "progresul" care a despărțit
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
Pentru că, fără această Epopee a neamului omenesc, fără credința în ea, nici o înlesnire a Cunoașterii ulterioare pe toate planurile nu ar fi avut loc. Și că geniul omenesc, punându-și întrebări sub cerul înstelat, a întocmit Scriptura, care, până la proba contrarie, - dacă are vreun sens, - este necesitatea umană absolută înțeleasă și bine găsită... (Va urma)
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
din subtextul cărții, aproape un vehicul al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o succesiune de patru propoziții, sintetizează glacial, aproape neomenesc, nu atît o ideologie, cît o atitudine în fața căreia se suspendă orice argument contrariu. Așadar: ,, Această carte prezintă bazele artei noi. Ea surprinde trecerea de la arta pasivă la cea activă. Forma artistică labilă se transformă în formă artistică stabilă. Arta Reprezentarea plastică a participării la viață." Reperele acestei situări atît de tranșante față de sensul
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
aceeași măsură transcendentă”49. Sfântul Părinte afirmă, pe baza Psalmului 16, 2-3, că aripile omului cresc iarăși prin sfințenie și dreptate, văzute prin ochii lui Dumnezeu. Când ochii Lui privesc la el - este convins Sfântul Grigorie - le repugnă ce este contrariu; nici nu vor vedea ochii Lui în el nimic din ceea ce îi este contrar. Astfel, obține harul de a fi înaripat din nou, de a recâștiga prin virtute aripile Porumbelului, prin care pot avea puterea zborului. Acum, poate zbura și
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]