30 matches
-
de caracterizare (obținute prin atribuirea numelor) unele de autocaracterizare. Pigmentând intevențiile personajelor cu expresii ori ticuri verbale, cu unele creații personale (să se vadă, spre exemplu, combinațiile lexicale ale profesorului de sport Deșelatu), sau făcând apel la curente vulgarități stradale, convenționalizate ele însele, extrase din zonele joase ale comportamentului public, prozatorul reușește să fixeze foarte exact proveniența socială, regională, gradul de instrucție și, mai cu seamă, precaritatea educației civice a diverșilor participanți la viața școlii. Ceea ce nu se realizează verbal, este
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/_dascalii_dascalii_intr_olimpia_berca_1361294066.html [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
cuprinde în istoria lui două mari direcții: scrierea sumeriană și cea chineză. Prima dintre ele, cunoscută și sub numele de cuneiformă, scriere simbolică, folosită în mileniul 8 î.e.n., a trecut, în timp, de la o formă picturală la una tot mai convenționalizată, punctul culminant în transformarea ei constituindu-l invenția alfabetului grecesc (împrumutat apoi și de alte culturi), considerat marea împlinire a culturii vestice logice și științifice. Spre deosebire de scrierea cuneiformă, scrierea chineză a folosit, și o face și în prezent, semne picturale
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
ca orice alt element „real” sau „simbolic”. Postmodernismul deplasează în felul acesta accentul de pe problemele de limbaj pe cele de literatură. Materia primă a poeziei postmoderne nu mai este limba, pur și simplu, ci lumea ca literatură, formele literare, limbajul convenționalizat. Într-un cuvânt, la ora actuală am avea de-a face cu resuscitarea artificială a referentului, încorporat în sisteme de semne, substituibile la nesfârșit 229. 2.3.Poezia și proza. Recuperarea genurilor și renegocierea canonuluitc "2.3.Poezia și proza
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conceptual-semantice în limbajul panlatin Afixoidele. A compara sincroniile consecutive ale unei limbi înseamnă a identifica sistematicitatea diacronică, contrastivă a acelui idiom. Orice sistem terminologic repetă la o scară redusă condiția oricărei limbi naturale: este microsistem conceptual și semiotic, convențional și convenționalizat, cu paradigmă (parțial închisă, parțial deschisă), devenit instrument de comunicare (D. Butiurca, 2010, Barcelona). Majoritatea cercetărilor contemporane privind limbajul medical sunt realizate din perspectivă sincronică și statistică, având posibilitatea de analiză directă a fenomenului lingvistic și a materialului factologic. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dar în pasajul de la un registru la altul, își pierde calitatea inițială și dobîndește o funcție nouă, pragmatică (de unitate a interacțiunii comunicative), cu rol textual și discursiv. Constituirea mărcilor pragmatice (a mărcilor de politețe, a structurilor discursive clișeizate, expresia convenționalizată a unor acte de vorbire etc.) a devenit obiect de cercetare al unei discipline recente, pragmatica istorică. Specialiști britanici și americani au publicat deja numeroase studii despre evoluția mijloacelor lingvistice ale politeții, a termenilor de adresare, a formulelor de conflict
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
radicala punere În chestiune a tuturor achizițiilor trecutului, În intimă relație cu promovarea noului; creație și invenție opuse imitației sterile a convențiilor (cu implicații mai generale, ținînd de o estetică antimimetică), distanțare de „gramatică” și „logică” (În Înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și În cel propriu, În prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvîntului culoarea pe care n-o găsești În dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de spirit” avangardiste, așa cum se traduce ea la diversele nivele ale reflecției lui Voronca. Liniile unei „definiții” specifice a poeziei se conturează, la Ilarie Voronca, Încă de la primele luări de poziție, pe fundalul proiectului general al desprinderii artei de formele convenționalizate ale trecutului cultural și de radicală Înnoire a mijloacelor de expresie. CÎnd, În Aviograma tipărită În 75 H.P. poetul expediază ironic „gramatica, logica, sentimentalismul ca agățătoare de rufe”, putem citi deja Într-o atare respingere voința unei răsturnări care privește
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În terminologie lingvistică, ne putem plînge că această simplă calculare de durată se vrea numaidecît firească cel puțin în cadrul narațiunii, și nu recunoaște că normele de lungime ale textului în prezentarea diferitelor tipuri de întîmplări pot fi destul de arbitrare și convenționalizate. Cînd se analizează ritmul, comparațiile supratextuale reprezintă un domeniu interesant, care cere mai multă atenție. De exemplu, am putea să calculăm cu folos ritmul amintirilor doamnei Dalloway cu reveriile similare din alte romane ale Virginiei Woolf, cu alte romane moderniste
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
că personajele sînt simple îmbinări de tehnici, imagini artificiale ale căror proprietăți aparent naturale sînt ele însele convenționale, întruchipînd acele tipuri de trăsături agreate sau "favorizate” de societățile care au inspirat aceste narațiuni. Opinia conform căreia personajul este convențional și convenționalizat, frecventă în scrierile structuraliste, poate fi ușor exagerată. Cel mai plauzibil ar fi dacă analistul s-ar concentra asupra asemănărilor existente în caracterizările din interiorul textelor și dintre texte, în dauna acelor diferențe neintegrate descrierii structuraliste. Cel puțin în cazul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai multe raporturi. De pildă, unii cred că ar fi singura carte autentic postmodernistă de la noi, alții socotesc că, dimpotrivă, ar reprezenta o întoarcere la modernism, prozatoarea frapând prin situarea în răspăr față de o anumită modă, cea a postmodernismului „oficial”, convenționalizat și banalizat. Există și unele lecturi care accentuează valența psihanalitică a romanului, altele, dimpotrivă, salută și evidențiază faptul că universul tematic s-ar sustrage grilelor psihanalitice consacrate. În orice caz, evidentă și de necontestat este originalitatea pronunțată - la noi, deoarece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
tripartită, care se corelează cu sistemul, și alta bipolară, care se corelează cu uzajul. Prima dintre acestea [...] distinge între metaforele verbale moarte, cele fixate (entrenched) și cele noi, fiind bazată pe criteriile convenționalizării, noutății și transparenței. Metaforele moarte sunt puternic convenționalizate și opace, metaforele fixate (entrenched) sunt convenționalizate și transparente, iar metaforele noi nu sunt convenționalizate și sunt transparente. Cea de-a doua clasificare [...] se aplică doar metaforelor care sunt transparente (adică celor fixate sau noi) și se bazează pe criteriul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de Cocteau, cerșetorul din Electra de Giraudoux realizează acest rol printr-o detașare obiectivă față de acțiunea propriu-zisă. În dramaturgia clasică, regăsim ilustrat, cu precădere, cel de-al doilea caz. Încă din perioada Frondei, locul și funcțiile povestirii au fost extrem de convenționalizate. La dramaturgie classique en France de J. Schérer (1966) rămâne cea mai bună sinteză care cuprinde regulile teatrului de la acea vreme. Cea de-a doua parte a acestei lucrări prezintă interes prin "Structura externă a piesei de teatru" care face
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cuplu). 280 (VIII, 359) OOTHOON: Simbol al iubirii libere sau zădărnicite. Este "dulcele suflet al Americii", idealul libertății fizice (cf. Visions of the Daughters of Albion, 1, 3), în opoziție cu Leutha (sexualitatea conjugala falsă, adică neconsimțită liber, ci doar convenționalizata prin lege). Potrivit lui Erdman, numele Oothoon a fost probabil inventat de Blake prin asociere cu numele Oithona întîlnit în scrierile lui Ossian (David V. Erdman, Blake, Prophet Against Empire, p. 218, apud S. Foster Damon, 1973, p. 309). Într-adevăr
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o nouă fațeță a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune nu numai pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în tiparul convenționalizat, acestea sunt eliminate din sistemul gramatical. Deplasarea verbului (iii) În româna veche, deplasarea verbului în domeniul C, manifestată prin encliza auxiliarelor și a pronumelor clitice, este mult mai frecventă decât în româna contemporană și apare atât în contextele familiare din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
radicala punere în chestiune a tuturor achizițiilor trecutului, în intimă relație cu promovarea noului; creație și invenție opuse imitației sterile a convențiilor (cu implicații mai generale, ținând de o estetică antimimetică), distanțare de „gramatică” și „logică” (în înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și în cel propriu, în prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvântului culoarea pe care n-o găsești în dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de spirit” avangardiste, așa cum se traduce ea la diversele nivele ale reflecției lui Voronca. Liniile unei „definiții” specifice a poeziei se conturează, la Ilarie Voronca, încă de la primele luări de poziție, pe fundalul proiectului general al desprinderii artei de formele convenționalizate ale trecutului cultural și de radicală înnoire a mijloacelor de expresie. Când, în Aviograma tipărită în 75 H.P. poetul expediază ironic „gramatica, logica, sentimentalismul ca agățătoare de rufe”, putem citi deja într-o atare respingere voința unei răsturnări care privește
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dacă operatoarei i se furnizează prenumele și numele, va transforma automat formula în "doamna + prenume"). Oricît ar fi de justificată cultural și de înrădăcinată această practică, e puțin probabil ca ea să reziste în fața uniformizării informației. De altfel, în zona convenționalizată a bibliografiilor uniformizarea e chiar de dorit; din păcate, renunțarea la prenumele feminin și la mărcile de gen apare, după model străin, așa cum am mai arătat, și în zone mult mai neforma-li-zate, în care e supărătoare (Macovei, Muscă, Udrea...).
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
un gest "certitudinile", "definitivul". După ce îl măcelărește pe Arghezi, contestându-i totul, refuzându-i orice merit, transformându-i calitățile în defecte, scrie că poeziile argheziene i se par deosebit de frumoase. Înainte să-l fixăm într-o postură, într-o imagine convenționalizată (nihilistul, negativistul perfect, contestatarul de serviciu), tânărul scriitor s-a retras deja de acolo. Eugen Ionescu ne surâde din altă parte, definiția de dicționar a iconoclasmului nu i se mai potrivește. Locul e gol. În Tânărul Eugen Ionescu, un studiu
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
pentru orice cititor e, de pildă, analiza transformării rolului și a utilizării întrebării în trecerea de la "limba de lemn" la limbajul unei societăți democratice, cu avantajele și cu inerentele sale riscuri și disfuncționalități. Utile sînt și listele de structuri interogative convenționalizate (de la "Ce mai faci ?" sau "Coborîți la prima?" la "Cum adică?" etc.). Foarte interesantă e analiza funcțiilor diferite (atitudine defensivă, politețe etc.) ale întrebărilor negative față de corespondentele lor pozitive, ca și descrierea întrebărilor de confirmare, discursive ("nu-i așa?"), a
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
pare preferința pentru anumite combinații din zona zecilor de mii. E greu de făcut o ierarhizare a frecvenței între diversele posibilități, dar cred că orice vorbitor va fi de acord că cinsprezece mii e mult mai probabil, pentru a exprima convenționalizat exagerarea, decît douăsprezece mii sau decît, de pildă, treizeci și cinci de mii. Mai exact, frecvențe mari înregistrează numeralul cu forma populară cinșpe: "i-am dat ăluia cinșpe mii de picioare în cap" (Evenimentul zilei = EZ 3823, 2004, 3); "au pus ăștia
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
tînăr, iute și frumos" (în DEX), sau, inițial, "cal (de călărie) de rasă arabă" ( DA), cuvînt de origine turcească. Azi bidiviu e menținut în vocabularul pasiv al multor persoane mai ales datorită prezenței sale în limba populară (în bună măsură convenționalizată) a basmelor; mai rarul bididiu, în schimb, e probabil netransparent pentru cei mai mulți vorbitori. Bidiviu este unul dintre primele cuvinte argotice românești înregistrate și puse în circulația publică, în secolul al XIX-lea, de N. T. Orășanu (1861) și G. Baronzi
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
și gesturile emoțiilor, cuvantul lol se folosește pentru a însoți sau a substitui o replică, de obicei completând un mesaj scurt și ambiguu, căruia îi adaugă elemente fatice și afective. Cuvântul care evocă râsul este echivalentul funcțional al transcrierilor tradiționale, convenționalizate, ale hohotelor: ha-ha-ha, he-he-he, ha-ha.., hi-hi..., ho-ho... etc. Acestea pot fi interpretate ca onomatopee (pentru că imită un tip de sunet), dar și ca interjecții propriu-zise, expresive (pentru că, indicând o reacție, exprimă și o stare psihologică). De altfel, secvență ha-ha poate
Lol by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6647_a_7972]
-
viață ale burgheziei. Comicul, rîsul constituie reacții împotriva pătrunderii mecanicului, a automatismului în sfera vieții”. Spre deosebire de Bergson din Le rire, autorul acordă atenție unui „paradox care își găsește o perfectă ilustrare în literatura veacului nostru”: comicul, ca refuz mecanic și convenționalizat al mecanicului și convenționalului. Alienarea implică, în cazul textelor lui Urmuz, o regresie a personajelor din sfera umană spre cea animală, vegetală sau anorganică, un proces de „dezumanizare” ilustrat prin lipsa de comunicabilitate. Observația va fi preluată și dezvoltată, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
allez-vous ? spune orbul paraliticului. Comme vous le voyez, răspunde acesta orbului. Primul baleiaj superficial susținut de codul sociolingvisitic impune semnificația de schimb banal de replici de salut, iar apelul la contextul sintagmatic relevă imediat sensul literal al locuțiunilor atît de convenționalizate și disjuncția context/expresie idiomatică. Dacă de obicei disjunctorul (elementul capabil să genereze două izotopii de lectură: cuvînt polisemantic, secvență pragmatică cu dublă funcționalitate etc.) este un element lexical sau secvență automatizată, de această dată el este chiar contextul. Distincția
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de obicei disjunctorul (elementul capabil să genereze două izotopii de lectură: cuvînt polisemantic, secvență pragmatică cu dublă funcționalitate etc.) este un element lexical sau secvență automatizată, de această dată el este chiar contextul. Distincția dintre sensul literal inițial și cel convenționalizat, prin uzaj se apropie de opoziția utilizare/mențiune discutată de Sperber & Wilson ŕ propos de funcționarea ironiei; ironia poate fi pertinent descrisă ca un fapt de mențiune (se pronunță un enunț ca "Ce succes!" pentru a sugera eșecul cu o
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]