200 matches
-
treizeci și trei de episoade, de pe urma căreia rămîne dorul după ,armonia liniilor, eleganța rotunjirilor, spirala, voluta, bucla...". După ordine și ronde-bosse în lumea atît de descleiată, am fi tentați s-o credem, a lui Mitică. Iar Bucureștiul, ei bine, el rămîne un conviv care (se) amețește dar nu (se) îmbată, la fel de spirt la Capșa sau la Gogoșarul, căruia poți să-i spui, citind, văzînd, cîntărind, hai noroc, bătrîne, să trăiești!
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
culminează cu un peisaj înrudit cu decorurile unui film de epocă, eventual de capă și spadă dar și de plăceri cinegetice și mondene, care ne trimit cu gîndul la tablourile unui Watteau, la scene în care aparenta veselie a nobililor convivi la serbările pastorale și cîmpenești sunt umbrite de o vagă melancolie. Sentimentul este real în plină toamnă cînd am poposit pentru scurtă vreme în acest loc ales. De ce ales? Explicațiile sunt mai multe și toate, demne de atenție. Aici ființează
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
inaugurat" (deci, credeam: a fost terminat). Au trecut anii postrevoluționari, de eforturi și speranțe: Ne mutăm, în doi ani" - repetau funcționarii, când le arătam sălile devenite insalubru de întunecate, culoarele igrasioase, fără lumină, bântuite - ziceau funcționarii - de șobolani (eternii "noștri" convivi), sau linoleumul rupt, în care se împiedicau visând la lecturile lor grăbiții studioși, bufnind uneori pe jos, sau latrinele - care pe vremea studenției mele erau un ideal de "modernitate" -, acum fără, măcar, încuietori la uși... În anno Domini 2002, după
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
din 1947, de ideea de a umple, riguros și uniform, câmpul tablourilor sale cu o singură culoare. În Rinocerii de la Craiova ai lui Robert Wilson, toate tablourile vivante - în care actorii pot fi asemuiți, nu rareori, cu marionete metafizice sau ,,convivi de piatră“ - sunt pictate în unică, fada culoare a rinocerilor, culoarea noroiului ordinar (sau de cea mai pură esență... noroioasa!) în care ei se cufunda, clipă de clipă, cu o plăcere satanista. Parafrazându-l, parcă, pe pictorul rus Malevici, care
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
sau un motan? Și ce culoare avea? De ce rasă era?“ Discuția absurdă, mereu în contradictoriu, totdeauna pusă sub semnul îndoielii, al suspiciunii exacerbate sare un nou pârleaz, aproape cosmic, atunci când trece de la pisică și rinocer la ...rasism, termen repetat de ,,convivii de piatră“ de opt ori în 14 rânduri de text. Doamne, cât de repede se poate luneca pe panta rasismului, a extremismului... Culmea ironiei dramaturgului față de stirpea bărbaților, candida chelnerița Daisy (Iulia Lazăr-Bleonț) este cea care pune degetul de rană
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
miting din Piața Victoriei a oferit trecătorilor cîteva picante scene de gen. Așa, de pildă, la un moment dat, pe o pajiște lăturalnică, grupuri pestrițe de demonstranți fraternizau cu reprezentanți ai forțelor de ordine în jurul unor sticle cu virtuți euforizante. Convivii intonau viguros ,C-așa beu oamenii buni!", lăsînd la o parte, pentru un timp, strigăturile revendicative și sudălmile antiguvernamentale. Era cald și era consens". Asta-i viața: o pauză cît o zi de post între două lucruri făcute - eventual... - cu
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
prescurtat, poate mai puțin riguros, prin capriciile memoriei dar, de bună seamă, mai încîntător. Un drum jalonat de întrebări curioase însă arătînd, prin felul cum taie ,porțiile" de plimbare, o metodă a bunului șuetar, care-și trage scăunelul mai lîngă conviv și-i mai dă, din timp în timp, un alt făgaș. Gazda, la rîndu-i, ca într-un joc de roluri, s-a bucurat, întotdeauna, să stea pe-un trepied, în spatele unei vitrine. Să deguste, într-o siguranță amenințată, de fapt
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
după un spectacol. Atmosferă efervescentă, râsete și agitație, o surescitare stârnită parcă de tăcerea adâncă din jur. La un moment dat, apare lângă noi o trăsură și, potrivit obiceiului, oaspeții sunt întrebați dacă doresc să facă o plimbare. Cei mai mulți dintre convivi refuză invitația; eu, însă, mă declar amator de o promenadă nocturnă. Aceasta îmi amintea de drumurile cu trăsura alături de tatăl meu, medic, atunci când, dacă îmi isprăvisem lecțiile, mă lua cu el în oraș, unde avea de făcut vizite acasă la
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei "vesele științe" băștinașe. Cu alte cuvinte, ni se oferă ceea ce cronicarul Nicolae Costin, menționat într-un motto, numea "ospețe pentru dzicături", "ospețe" la care convivilor li se asigură chiar un meniu... cronicăresc, în acompaniamentul stilistic necesar: "Ar mai fi și alte reflecții prilejuibile de fenomenul autohton al înstrăinării, pe care cercat-am a-l surprinde mai cu seamă sub aspectele sale dezavantagioase, dar ne oprim
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
așez lângă Adrian Maniu. Îi admir, cât ne ținem companie, prețioasele inele cu incizii antice de pe degete. Primesc invitația de a-i vizita colecția din Cotroceni, a făcut noi achiziții. Plecând el la 12,30, rămân pentru prânz cu doi convivi mai puțin obișnuiți, Panaitescu și Pișculescu. Îi iau pe rând la privit: Primul își zice Perpessicius - suferindul; care suferință? poate aia de a fi român. L-a adus taică-său, dragoman de Ianina, la Brăila și l-a făcut din
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
răspundea cu o vădită plictiseală. Am aflat atunci că persoana zgomotoasă nu era altcineva decît scriitorul Victor Eftimiu. După aceste efuziuni zgomotoase Victor Eftimiu se retrase cu aceleași largi gesturi cu totul nepotrivite și cu pași mari se întoarse la convivii lui, cărora le împărtăși sentimentele lui de prețuire față de marele critic. Lovinescu rămase într-o indispoziție cumplită, expresia feții lui se întunecase și buna dispoziție de care ne bucurasem pînă atunci, dispăru. Îl priveam fără să pricep, motivul pentru care
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
-și defini punctul de vedere, pe un ton jos și calm, însă foarte greu de ,contrat". Așa-mi explic cum, într-o lume (literară) unde nici măcar prietenia nu-i totuna cu respectul, domnul Dimisianu trece (et pour cause...) drept un ,conviv" respectat. Un intelectual cu care, peste o masă sau stînd în picioare, pe îndelete ori în trecere, te simți oricînd tentat să schimbi păreri, să povestești (dacă le ai...) sau să asculți amintiri, bref, să comunici. Lumea criticului (altă carte
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
lira"; de unde și prezenta-i însăși în poezia dedicată, în ^47, "palei Nine": "Tu, salt, tu, creșteri ștăngi, urzică-nalbă!/ Acestui scris valah, că din Sion/ Ridici o nevăzut de scumpă nablă/Și - adiata - boarea altui svon.") Altminteri, tot că penitenta, convivii săi aveau să fie, la Capșa, Nestor și aiurea, după război, mai mult evrei. Nu voi pune, eu, la îndoială sinceritatea unor astfel de amiciții: "prieteșuguri", cu un cuvânt al lui Ion Barbu. - Să mai adaug că acesta e un
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
cabană de la Valea Drăganului a doctorului Mihai Iubu. La dosar se află și fotografii făcute cu acel prilej - si reproduse acum în "Apostrof" (figură lui Blaga e marcată de securiști cu un X). Anchetatorii insistă asupra faptului că, la cererea convivilor, autorul a citit atunci un capitol din Spațiul mioritic sau, la o întîlnire precedentă, a recitat din poemele sale publicate. Astea erau capete de acuzare! Sigur că nu sîntem noi îndreptățiți să judecăm declarații smulse în interogatorii la Securitate, redactate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
expediata, pe care o scria cu acribia cu care își compunea opera literară. Tot scriind corespondență, repet, cu aceeași artă că și în bucățile literare, cheltuind, deci, enormă energie, producția să beletristica s-a anemiat cu totul aproape, lipsindu-i convivii condeiul a rămas paralitic. Dar nu e această corespondență, aparent banală, o efectivă opera literară? Ce altă este decît mare literatura scrisoarea către Alecu Urechia în care descria vizita lui Delavrancea la Berlin, în drum spre Paris? E aici efectiv
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
din 1930, o vreme bună, membru al Comitetului Interparlamentar Român. Toate aceste organisme ai aduceau frumoase și utile plecări anuale an străinătate și, cum reiese din scrisori (când nu-și "lua" cu el și soția), avea un cerc statornic de convivi, cu unii fiind chiar prieten, ăntreprinzănd invidiate excursii. Mai acaparante par a fi fost ăntălnirile de la Societatea Națiunilor (an Comitetul amintit), unde se rostea și el, cu succes real an asistență, notate scrupulos. an 1935, de pildă, a propus Comitetului
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
unui scriitor, o biobibliografie în care doar secțiunea de referințe critice rămîne deschisă. Cronicarul a trecut prin destule asemenea momente, dar supratitlul in memoriam și închiderea în paranteze a două date sub numele unor colegi, ale unor, pînă mai ieri, convivi, i se pare cea mai cumplită datorie a meseriei de gazetar. Să pui în pagină necroloage, evocări, omagii despre cineva care a fost o prezență concretă în viața ta și în viața literară, să îngrijești coloanele, chenarele negre, pozele - ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
fideli ai lui Revel, Filozoful și călugărul le pune la dispoziție mini-prelegeri pe diverse teme, toate punîndu-i în valoare autorului forța de sinteză, ingeniozitatea raționamentelor, dibăcia argumentativă și, în principiu, o anumită energie retorică greu de specificat. Revel e un conviv în sensul antic al termenului. Angajat, pătimaș, și totuși elegant detașat, cu toate că interlocutorul este propriul său fiu. Nici intimism, nici neutralitate, ci o amiabilitate sinceră, convingătoare - iată tonul conversației între cei doi. Cartea poate fi citită și ca debut filozofic
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
putere de convingere. E ceea ce, un franțuz, un scriitor, care, culmea, nu bea deloc vin, vorbea de acel L'ésprit de serieux, originea atîtor neghiobii, ca și, în general, a congelării existenței. Gîndindu-mă eu la aceasta și ascultîndu-mi cu luare-aminte convivii, sus, la Huși, pe dealul stațiunii viticole, peste care stelele nopții de iulie ardeau, scaunul de sub mine care, pînă atunci suportase atîți musafiri, se rupse deodată, șubrezit, poate, de însăși greutatea, de tensiunea voii bune generale; ...se sfărîmă brusc și
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
urîțită. 2. Reperele culturale ale omului comun sînt: Eminescu, Caragiale, eventual Barbu. Dar nu mai departe de un joc secund, mai pur. Despre ei putem și trebuie să știm cît mai mult, eventual niște picanterii de biografie bune de impresionat convivii. Dar trebuie să ne întoarcem repede în umbra falnicelor bolți. Pentru că altfel riscăm să devenim extremiști și demitizanți de serviciu ca aceia din celebrul număr al Dilemei. Iar Cristian Tudor Popescu e mai degrabă un mitizant, un afirmativ cînd vine
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
de pietrele din vaduri, era un clipocit, precum șoaptele îndrăgostiților într-o seară cu lună plină. Grătarele cu focul încă arzând, așteptau jarul pentru a transforma carnea crudă și sângerie în fripturi aromate. Două pături uriașe erau întinse pe iarbă, convivi stăteau întinși , sprijiniți în cot precum vechii romani în timpul banchetelor . Ca organizator Codruț Pupezescu a găsit cu cale să spună câteva cuvinte : -Doamnelor, domnilor, vă mulțumesc! De acum mergând în același ritm, veți avea în mine un prieten. Ca prieten
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
citate latinești, îi câștiga pe comeseni și nu puțini erau aceia care se lăsau furați de vioiciunea interlocutorului, răspunzându-i pe nebăgate de seamă la întrebările meșteșugite prin filiera cărora multe dintre tainele lor diplomatice le strecurau în conștiința subtilului conviv. Vinul domneasc însă era făcut să dezlege limbile și, dacă judecata unora din oaspeți era estompată de aburul lui, cea a stolnicului era mai vie și mai ascuțită, ca unul ce era deprins a gusta mai des din nobila băutură
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
escapadă a acestui trio estivalier nu reprezintă decît o clipă suspendată, un interstițiu temporal în care s-a strecurat cu nostalgie o întreagă lume dispărută. Radu Muntean reușește să prindă fragilitatea acestui moment, și chiar dacă glumele și frivolitatea șarjată a convivilor lasă impresia de dolce farniente adolescentin, în poveste se insinuează o tristețe crepusculară. Povestea dobîndește o identitate foarte bine reliefată, prin cuprinderea recuperativă a acelui timp privilegiat al aventurii cu atmosfera estivală exotistă prin turiștii străini veniți la mare, prin
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
în șoaptă, pe profesorul George Ivașcu la un examen, iar acesta, drept "recompensă" l-a chemat să lucreze la "Contemporanul". Prezența stenică, pus mereu pe taclale, plin de vervă și de umor, George Muntean i-a fermecat pe mai toți convivii, așa încât Nicolae Mecu, unul dintre colegii mai tineri de la Institutul " G. Călinescu", vorbește, pe bună dreptate, despre, "magia povestitorului", cum își intitulează evocarea din volumul omagial. "în această ipostază (de povestitor) era fabulos ca un personaj din Sadoveanu, și nu
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
vin: cu ulceaua, din oca. Ocaua (ne informează imediat autorul "nouăzecist") avea 1,288 litri în Moldova, fiind a zecea parte dintr-o vadră. Comisul Ioniță, om mai umblat, povestește că nemții beau bere, care e un fel de leșie. Convivii sadovenieni se strâmbă recriminator: atunci "să rămână ei cu trinul lor și noi cu țara Moldovei". Personajele caragialiene o dau însă pe bere. Când licoarea nemțească este amestecată imprudent cu cea a pământului strămoșesc (dă-i cu bere, dă-i
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]