5 matches
-
cursul ceremoniei aprinderii Focului sacru, pentru a tranșa cui îi revine dreptul de a trece primul, printr-o ferestruică a ediculului în care erau închiși amândoi, flacăra torței simbolice către credincioșii care așteptau afară). Nu există un regulament oficial pentru convulsionarii laici. Reprezentanții mai serioși ai preoțimii au ajuns la niște aranjamente de coproprietari care reglementează folosința părților comune, orarele slujbelor și parcursul procesiunilor din interiorul edificiului. Dar pe fond, nimic nu s-a schimbat de pe vremea lui Flaubert, chiar dacă sultanii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și zăpăci o epocă. Nu uitați, de pildă, coincidențe care nu-s lipsite de semnificație - falimentul lui John Law, aventura care s-a petrecut în timpul Regenței lui Philippe d’Orléans, la cîțiva ani distanță de fenomene de irațional aprig dezlănțuite - convulsionarii, care dădeau niște spectacole de isterie colectivă pe mormîntul Diaconului Paris, de pildă. Sînt dezlănțuiri de irațional față de care noi trebuie să știm să luăm atitudine, pentru că altfel, numai prin mică doftoricire, prin terapia aceasta concretă, de măsuri economice privind
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
constituit teme de numeroase studii și deosebit de interesante (T.K. Oesterreich, W. Szumowski, A. Cabanés, C. Ginsburg, M. Sendrail, A. Laignel-Lavastine, J. Vinchon, J. Lhermitte, M. Ristich de Groote). O altă formă de psihoză colectivă menționată istoric este reprezentată de epidemiile convulsionare (coreomania, tarantula, săltăreții) din secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Ele au constituit preludiul manifestărilor de isterie colectivă. Posedații convulsionari se caracterizează prin natura contagioasă a convulsiilor, senzații cenestopatice penibile cu localizare predominant utero-genitală, halucinații sau „viziuni” mistice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Woods). Marie și Bagenoff fac o trecere în revistă a „psihozelor mistice” cunoscute în istoria Europei începând cu secolul al XV-lea și pe care le consideră adevărate epidemii psihotice. Ele au caracterul menționat mai sus, al demonopatiilor, al epidemiilor convulsionare, stări de posesiune colectivă sau de profetism, histerodemonopatii etc. Un rol important în epocă l-au avut experiențele lui A. Mesmer referitoare la magnetismul animal și observațiile clinice ale lui J. Charcot asupra hipnozei și isteriei. Ambele au adus în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mentală (demopatia), epilepsia, ipohondria etc. Isteria pare să fie cea mai ofertantă pentru artă, datorită caracterului spectacular al crizelor, mai ales cele din perioada de "clownisme", implicând stranii arcuiri ale corpului. Charcot indică patru faze ale crizei, asociate fie "demoniacilor convulsionari", fie "extaticilor": 1) perioada epileptoidă împărțită în trei faze, faza tonică, clonică și de rezoluție (resolution), 2) perioada de contorsiuni și de mari mișcări, sau perioada de "clownisme", 3) perioada atitudinilor pasionale, 4) perioada terminală. "Contorsiunile consistă în atitudini stranii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]