60 matches
-
lor ciocniri vinovate, nevinovate. Câtă convenție, literele De când eram copil, n-am mai simțit, așa de acut, Ceea ce simt acum, câtă convenție, câtă ipocrizie, Poartă în ele aceste litere, și ce puțină suferință. Standardizare și aplatizare, în domeniul atât de Convulsionat al spiritului, căruia-i cotizez, Și eu, cu propria-mi convulsie, cu propria-mi Dragoste, pentru care sunt în stare să fac, imediat, Aproape totul, chiar și operație pe cord deschis, În piața publică, pentru a muri, nu pentru a
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_paunescu_festiva_mihai_marin_1374245089.html [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
cu cele mai bune adaptări literare ale lui 2012, printre care “Headhunters” (abia ieșit pe ecranele americane), “Tinker, Tailor, Soldier, Spy”, “The Descendants”, “Piel Que Habito” sau “We Need to Talk About Kevin”. Țin foarte mult și la documentarele despre convulsionatul proces artistic și v-aș recomandă răvășitoarea peliculă care a luat premiul publicului la festivalul de la Berlin, “Marină Abramovic: The Artist is Present”. Ne “asortam” și noi cu specificul din 2012 al Sibiului și vom avea un triptic de 3
Interviu Anca Grădinariu, directorul artistic al Tiff Sibiu 2012 by http://www.zilesinopti.ro/articole/2729/interviu-anca-gradinariu-directorul-artistic-al-tiff-sibiu-2012 [Corola-blog/BlogPost/99387_a_100679]
-
cel de Al Doilea Război Mondial, de paginile cutremurătoare de memorii ale refugiaților din timpul Dictatului de la Viena, ori de cele semnate de supraviețuitorii gulagurilor comuniste, sau de rememorările unor oameni simpli, ale căror destine au fost modelate de istoria convulsionată și tulbure a ultimelor șapte decenii, consumatorii de beletristică și iubitorii de istorie dovedesc o mare apetență pentru acest gen literar. După Lucian Boia, istoria este, în raport cu realitatea, o narațiune simplificată și dramatizată ce are sens. Istoria filtrează trecutul, îl
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Exercitii_de_recuperarea_inoc_al_florin_tene_1364902867.html [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
India rămâne aceeași de mii de ani. Aici e posibil, ca nicăieri în lume, că religia să fie de nedistrus, intervenind în orice aspect al vieții. Pentru cei educați în tradiția liberală vestică, “logică indiană” poate semăna cu ceva bizar, convulsionat și exasperant. Dar toate îți aduc în față o unică cosmologie coerentă care te sperie puțin la început pentru că apoi, cu timpul, să înceapă să te fascineze pur și simplu! Azi, deși e o democrație, cea mai mare din lume
TAJ MAHAL PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1441863777.html [Corola-blog/BlogPost/343982_a_345311]
-
impune prin strălucirea sau frumusețea perenă în formulări memorabile, ca în cazul lui Lorca, de pildă, ci prin profunzimea și autenticitatea mărturisirii. S-a spus că este poetul cel mai "ontologic" al grupării, în permanentă criză, cel mai contradictoriu și convulsionat. Așa îl văzuse și Lorca, atunci când vorbise despre "înlănțuita agonie a iubirii", despre umbrele și mânia din versurile lui Cernuda. S-a mai subliniat erotismul complex ce impregnează poezia lui Cernuda, acea "libertate a iubirii" ca singură libertate importantă în
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
al poetului chilian Pablo Neruda. După Rubén Darío, el este poetul care merită să aibă cea mai mare circulație continentală. În poezia lui Neruda, poet fundamental, se revarsă, ca într-un fluviu enorm, multe din coșmarurile unei epoci disperate, scindate, convulsionate. Ca într-un mare curs de apă tropical, în el se contopesc fluturele și calmanul, putreziciunile nopții și parfumul zorilor. Dar sub valurile acestei ape curgătoare continuă să existe o viață subterană și gregară, nocturnă, plină de mâl și rădăcini
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
o să vă prostească mai tare. Un copil iubește, un adult respectă. Respectul e mai bun ca dragostea. Și ăsta e respectul, maimuța din mijloc.“ Niciodată nu ne-a dat prin cap că ea însăși păcătuia cu ticăloșie împotriva acelui doamne-ajută convulsionat care își ținea mâinile la buze; dar nu ne dădea prin gând s-o criticăm la acea vreme, cu atât mai puțin atunci când un principiu măreț umplea cu răsunet bucătăria. Ne dădea lecții peste capul bietului Georgie. El în timpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
strictă a darului e de gust îndoielnic, contează în primul rând ca toată lumea să primească o gratificație cât de mică a apetitului, peste comparații plutind reprobator suspiciunea de meschinărie. Complet emancipat de asemenea pedanterie analitică, grupul de libertini întruchipa un convulsionat dezorganism utopic, în care diferența dintre centru și periferie era protejată cum nu se poate mai eficace tocmai de ampla deschidere ofertantă a centrului; dat fiind că gelozia, ca orice dorință, nu funcționează decât în prezența obstacolelor, e de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
noutate devine instrument sau (după caz) armă de luptă pentru diminuarea distanțelor ce continuau să separe lumea veche de cea nouă și, respectiv, societatea moldo-valahă sau românească de cea europeană. Din argumentația tradițională, ca și din motivația prezentului tot mai convulsionat, cărturarii și militanții patrioți ai deceniilor de mijloc ale veacului XIX au desprins, cu tactul și discernământul pretinse de împrejurări total neprielnice, concluziile politice ce puneau în evidență iminența revoluției și, implicit, a metamorfozei la scară generală. Momentul istoric pașoptist
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
faldurile imaginilor poetice, care glisează abil spre acoperirea adevăratelor sensuri. Acest esopism, binecunoscut literaturii din perioada respectivă, sporește considerabil concentrarea poetică. Mizeria cotidiană, frigul, singurătatea impusă de ridicarea fricii la rang de politică de stat se disting clar în poeme convulsionate : „Ce criză de cuvinte, ce gust de criză de stomac, / Ce fiere verde în chiuvetă”; „Telefoane umplute cu nisip. Deșert / la care nu răspunde nimeni”; „Nu mai ține păcăleala, tăticule, / hai să ne strângem din valea asta circul.” De acum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
ar fi aflat un trandafir alb și delicat. Și ce era și mai ciudat era că el iubea monstrul acela bizar: dragonprințesă, trandafirnămol, fetițăliliac. Da, pe ființă aceea casta, caldă și poate coruptă care tremura aproape de el, aproape de pielea lui, convulsionata de cine știe ce înspăimântătoare coșmaruri"81. Martín este tocmai opusul sau, el este chiar puritatea care ar putea să o salveze și pe care ea, deopotrivă. o dorește și o respinge, incapabilă să și-o asume, astfel încât adevăratul ax al românului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
copii, acesti micuți abandonați care sunt ai noștri, în egală măsură că și propriii noștri fii, să ne deschidă spre o viață care să-i includă și pe ei!"90 Revendicând visul și pasiunea, după ce a fost martorul unui secol convulsionat și crud, Sábato crede că "dacă s-ar fi dat crezare acelor utopici ai anarhismului, lumea ar fi astăzi altceva: încă am mai avea ființe umane, si nu roboți. Este greu, foarte greu să ne întoarcem în trecut, însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
principiu ar avea o conotație poate desuetă, în condițiile în care România este membru al NATO, tensiunile interstatale pe continent au fost înlocuite cu dialoguri între cei interesați sau cu reuniuni multilaterale, inclusiv în cadrul OSCE, odrasla maturizată a timidei și convulsionatei Conferințe pentru securitate și cooperare în Europa. Atunci însă când erau proaspete în memorie intervenția militară de radiere a Primăverii de la Praga, masările de trupe sovietice la frontierele de Est și Nord ale României, avertizările SUA: "Nu dezlegați câinii războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
, grupare înființată în anul 1943. Afirmat într-un moment istoric convulsionat (anii 1943-1947), printr-o scrisoare-manifest și o „ideologie” artistică proprie, Cercul se legitimează prin modelul lovinescian. Gruparea apără, în descendența lui Maiorescu, autonomia esteticului, însă configurarea și articulațiile sale doctrinare au fost condiționate de un context istoric special. Cercul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
sau ca să aducă vestea?) stau alături pe divan și plâng. Murise fratele lor mai mare, rămas „dincolo”, pe care nu-l mai văzuseră din 1918. Îmi atrage atenția modul în care plânge mama. E un plâns aproape fără lacrimi, spasmodic, convulsionat. Mă încearcă bănuiala că se preface, că plânge „de formă” (ceea ce nici n-ar fi fost din cale afară de scandalos, din moment ce, de fapt, se despărțise de el nu acum, ci în urmă cu 37 de ani). Mă conving însă repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care, iată, ne țin în șah și se joacă cu nervii noștri. Cît timp vorbesc, mi se dă dreptate, apoi fiecare își pregătește „salvarea” pe seama celuilalt. Climatul de nesiguranță anulează orice solidaritate. Chacun pour soi et aucun pour tous! *Noapte convulsionată. Extraveralul n-a mai avut nici o putere. Am oscilat între trezie și somn, un somn cu transpirație și vise istovitoare. Dimineața, contactul cu cărțile a fost superficial. Abia am descifrat cîteva sensuri în versurile lui Perpessicius. Venită la redacție, doamna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Asociez ideea de Dumnezeu cu această lumină blîndă a zilei de sfîrșit de iulie și cu calmul ei atotstăpînitor. * M-am plimbat, în amurg, singur, pe drumul de După Grădini. De-acolo am privit spre Oadeci și am remarcat cît de convulsionat e pămîntul satului meu: mereu dealuri și văi. Trei dintre laturi au însă o tendință ascendentă, închid ca niște paranteze rotunde, ocrotitor, zările. Mergînd pe marginea ogoarelor, am încercat să spun denumirile unor buruieni. Cam la vreo zece nu l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ființa lucrurilor, ca ființa tuturor / lucrurilor să se bîlbîie în limbajul meu, / pe țărmi și pe ape și în grădini / lucrul cel rău și lucrul cel bun / prind să se roage unul de altul". Un caz particular al acestui peisaj convulsionat e oferit de punerea în chestiune a limbajului. O dată cu ființa scindată, fragmentată, "elocvența de altădată" suferă și ea, căci "în adîncuri totul a fost mîncat, / toate sensurile, în clarități orbitoare", iar regenerarea expresiei apare exclusiv în reveria fabuloasă a mumelor
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
va conforma unei linii politice stabilite la Moscova și mai toată lumea avea sentimentul că schimbările (în bine) sunt iminente și de neoprit. Cu astfel de gânduri, și speranțe, se va fi dus Radu Cosașu, în luna martie a acelui an convulsionat, la Consfătuirea pe țară a tinerilor scriitori, pentru a susține acolo că literatura nu se mai poate lipsi de spunerea "adevărului integral". Faptele trebuie lăsate singure să vorbească, sunt semnificative, omenește și literar, prin ele însele. În același spirit de
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu-și propune ținta neguros metafizică a aceluia, nu se tînguie sub povara unei vinovății absconse, nu autohtonizează în contul unui stil ce derivă, pe-o latură relevantă, din mistica, fie convulsionată, fie mai curînd decorativă, a gîndirismului. Liber de orice preconcepție doctrinară ori stilistică (pentru a-și asigura libertatea interioară recurge în mare măsură la practica suprarealistă), încearcă a-și prezenta pur și simplu ecuațiile sensibilității vitaliste. Ingenuitatea ,antică" și ,cosmopolită
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
înaintea celor de la Academie, cu concursul acelor scriitori care trecuseră iute de partea regimului nou. Decesul oficial al Societății Scriitorilor Români are loc în martie 1949, când ia naștere Uniunea Scriitorilor din România. Aceasta are și ea istoria ei, contradictorie, convulsionată, dramatică și câteodată grotescă, dar nu are încă istoricul decis să o scrie. Poate că o va face, cu aceeași rigoare și onestitate, tot Teodor Vârgolici. La drept vorbind, privind în jur, nici nu văd pe altcineva în stare să
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
în Radu Cosașu mai degrabă un prozator infinit de atașant, care, scriind despre un univers vădit imund, îl transcende cu o grație inegalabilă, în vreme ce altora le apare, dimpotrivă, ca un caz emblematic de conștiință scindată, ca un, în sfârșit, moralist convulsionat? Ca să fie totul limpede: eu, unul, mă înscriu mai degrabă în prima categorie. Din respect pentru ale altora, n-am să-mi susțin, însă, propriile preferințe. Vreau doar să înțeleg cum se cade resorturile acestei incompatibilități. În definitiv, Logica e
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
iluminismului ardelean, trebuie să coborâm în timp câteva decenii, până la culegerea clasică în trei volume Școala Ardeleană, îngrijită în 1970 de Florea Fugariu (și reluată, în numai două volume și cu altă prefață, în 1983). Pe de-o parte, destinele convulsionate ale cărturarilor ei, pe de altă parte, reticența autorităților comuniste - care, să nu uităm, în 1948 au trimis Biserica Română Unită cu Roma în catacombe - au făcut ca operele acestor ctitori ai conștiinței naționale moderne să rămână accesibile mai degrabă
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
despre Petre Stoica, însă avem impresia că nu s-a insistat pe un factor ce explică efectul anticipator și „modelator” al liricii sale și anume complexitatea acesteia. Aparența poeziei lui Petre Stoica e cea de simplitate calmantă, la antipodul cosmicizării convulsionate, al crizelor „metafizice” de expresivistă alură, care recurg nu o dată la „urlet”, proprii în amplă măsură unor șaizeciști de notorietate. Putem vorbi chiar de un paradoxal efort al simplificării, al reducției lumii la enumerare, înregistrare, inventar al obiectelor și faptelor
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
de întrebări, dureri ascunse, remușcări, amintiri... Insistența autoarei asupra vocabularului unității și al armoniei, referite concomitent la muzica interpretată și la publicul care o ascultă, vorbește de la sine: "durerile împietrite în marmora acordurilor vocale", "trupul acum uniform al asistenței", "camera convulsionată de același spasm", "Puterea sunetelor era acum uniformă", "toate vocile" ,"printre toți începu a trece panglica neîntreruptă a unei melodii", "Toți ochii se muiase ușor... Armonia uneori se umfla", "Voci îngemănate", "trupul unic al celor ce erau vii în biserică
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]