58 matches
-
cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu-și propune ținta neguros metafizică a aceluia, nu se tînguie sub povara unei vinovății absconse, nu autohtonizează în contul unui stil ce derivă, pe-o latură relevantă, din mistica, fie convulsionată, fie mai curînd decorativă, a gîndirismului. Liber de orice preconcepție doctrinară ori stilistică (pentru a-și asigura libertatea interioară recurge în mare măsură la practica suprarealistă), încearcă a-și prezenta pur și simplu ecuațiile sensibilității vitaliste. Ingenuitatea ,antică" și ,cosmopolită
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
înaintea celor de la Academie, cu concursul acelor scriitori care trecuseră iute de partea regimului nou. Decesul oficial al Societății Scriitorilor Români are loc în martie 1949, când ia naștere Uniunea Scriitorilor din România. Aceasta are și ea istoria ei, contradictorie, convulsionată, dramatică și câteodată grotescă, dar nu are încă istoricul decis să o scrie. Poate că o va face, cu aceeași rigoare și onestitate, tot Teodor Vârgolici. La drept vorbind, privind în jur, nici nu văd pe altcineva în stare să
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
treptat lumina/ pînă ce ajunseră a fi doar culori/ de podoabă ale zilei,/ zărirăm caii, și toți alergarăm/ să le îmbrățișăm capetele osoase/ cu ochi tulburători./ Iar ei, surprinși,/ se smulgeau din îmbrățișare, clătinîndu-ne” (Copiii-păstori). Starea de tihnă pogoară asupra convulsionatelor reliefuri. O duioasă lentoare, o recuperatoare somnolență, o benefică solaritate par a purifica orizontul cotidian: „Apune luna, e o ceață-n lucruri,/ un început prin arbori,/ de parcă lumea e-nvelită toată/ de o pînză visătoare, acoperind statui/ ce nu-s desprinse
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
despre Petre Stoica, însă avem impresia că nu s-a insistat pe un factor ce explică efectul anticipator și „modelator” al liricii sale și anume complexitatea acesteia. Aparența poeziei lui Petre Stoica e cea de simplitate calmantă, la antipodul cosmicizării convulsionate, al crizelor „metafizice” de expresivistă alură, care recurg nu o dată la „urlet”, proprii în amplă măsură unor șaizeciști de notorietate. Putem vorbi chiar de un paradoxal efort al simplificării, al reducției lumii la enumerare, înregistrare, inventar al obiectelor și faptelor
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
unei lumi scăpate, parcă, de sub control. îi îndeamnă și-i învață să creadă că munca, prietenia, devotamentul, altruismul și multe alte noțiuni, care tind să devină simple vorbe terfelite în hulpava noastră tranziție, sunt încă adevăruri de viață. În lumea convulsionată din care veneam, astfel de universuri școlare, precum cele din Măcin, Cerna, Greci, Carcaliu sau Luncavița, par mici oaze de speranțe. Copiii sunt încă încurajați să viseze, să-și clădească zări de speranțe, să se ferească instinctiv de răul care
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
respinge frontal conceptul, preferînd a-l sabota. Nu avem a face în prezent, punctează cu pertinență dl Dimisianu, cu operațiuni exclusive de reevaluare estetică, în perspectiva tihnită a lovinescienelor „mutații de sensibilitate“, „ci de revizuire amplă a unei epoci literare convulsionate, marcată de agresiunile ideologicului“. N-ar fi corect să încercăm a absolvi toate compromisurile prin prisma unei „necesități înțelese“, a unei obediențe fatale: „Au fost cedări, sub presiunea politicului, au fost abdicări nu totdeauna obligate, de la moralitatea artei și a
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
de întrebări, dureri ascunse, remușcări, amintiri... Insistența autoarei asupra vocabularului unității și al armoniei, referite concomitent la muzica interpretată și la publicul care o ascultă, vorbește de la sine: "durerile împietrite în marmora acordurilor vocale", "trupul acum uniform al asistenței", "camera convulsionată de același spasm", "Puterea sunetelor era acum uniformă", "toate vocile" ,"printre toți începu a trece panglica neîntreruptă a unei melodii", "Toți ochii se muiase ușor... Armonia uneori se umfla", "Voci îngemănate", "trupul unic al celor ce erau vii în biserică
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
pentru el. "...atunci când politica și istoria devin realități dominante pentru imaginație, scrie criticul, autobiografia și eseul devin, ele însele, expresii literare dominante, punând în umbră romanul și poezia". Împingerea în umbră a ficțiunii ar fi deci o caracteristică a vremurilor convulsionate, clocotind de evenimente care produc dislocări sociale, mutații politice ș.a.m.d. Teza criticului, formulată în anii '80, a fost din plin confirmată, observăm, în deceniul literar postdecembrist, asaltat de jurnale și scrieri memorialistice, covârșit, confiscat de acestea, în defavoarea poeziei
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
Notificarea crizei dobîndește un caracter sistematic. Vîna de prozator care stă la baza discursului propune un conspect articulat al ansamblului, în pofida asocierii elementelor disparate, limbajului aleatoriu, frazării sincopate. Poetul dă impresia că inhalează în fiecare din textele sale atmosfera întregului convulsionat, așezat sub semnul luciferic al pierzaniei. Luînd în colimator prezentul, săgetează cu sarcasm interminabila, demagogica, repulsiva "tranziție". Un triumf al inconsecvenței, utopiei ridicole, neputinței, logoreei: Noi vedem poarta legată, voi n-o vedeți, sînteți chiori; ce-o fi/ dincolo de ea
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
insuportabilă de Stat este lipsa Statului" (Ihering), iar pe de alta stabilește exigența ca Statul însuși să se autolimiteze (G. Jellinek). Indulgența față de puterea prin forță se manifestă și azi, mai ales în condiții de criză sau de tranziție excesiv de convulsionată. Sub anumite concepte, în sine benefice ca "stabilitatea", "apărarea ordinei de drept" sau "starea de urgență", pulsează, adesea imperceptibil, justificarea roz a puterii care, bună sau rea, ar fi preferabilă dezordinei sau anarhiei. Riposta lui Jean Jacques Rousseau la aceste
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
iluminismului ardelean, trebuie să coborâm în timp câteva decenii, până la culegerea clasică în trei volume Școala Ardeleană, îngrijită în 1970 de Florea Fugariu (și reluată, în numai două volume și cu altă prefață, în 1983). Pe de-o parte, destinele convulsionate ale cărturarilor ei, pe de altă parte, reticența autorităților comuniste - care, să nu uităm, în 1948 au trimis Biserica Română Unită cu Roma în catacombe - au făcut ca operele acestor ctitori ai conștiinței naționale moderne să rămână accesibile mai degrabă
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
au trăit, unii roși de căință, alții nostalgici, iar alții indiferenți. Istoria se reface din cioburi și e retrăită de memoria vie a unui scriitor martor. Unul dintre cei mai avizați și mai nedispuși să uite ce am trăit în convulsionatele vremuri încă neapuse.
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
cu cele mai bune adaptări literare ale lui 2012, printre care “Headhunters” (abia ieșit pe ecranele americane), “Tinker, Tailor, Soldier, Spy”, “The Descendants”, “Piel Que Habito” sau “We Need to Talk About Kevin”. Țin foarte mult și la documentarele despre convulsionatul proces artistic și v-aș recomandă răvășitoarea peliculă care a luat premiul publicului la festivalul de la Berlin, “Marină Abramovic: The Artist is Present”. Ne “asortam” și noi cu specificul din 2012 al Sibiului și vom avea un triptic de 3
Interviu Anca Grădinariu, directorul artistic al Tiff Sibiu 2012 [Corola-blog/BlogPost/99387_a_100679]
-
ființa lucrurilor, ca ființa tuturor / lucrurilor să se bîlbîie în limbajul meu, / pe țărmi și pe ape și în grădini / lucrul cel rău și lucrul cel bun / prind să se roage unul de altul". Un caz particular al acestui peisaj convulsionat e oferit de punerea în chestiune a limbajului. O dată cu ființa scindată, fragmentată, "elocvența de altădată" suferă și ea, căci "în adîncuri totul a fost mîncat, / toate sensurile, în clarități orbitoare", iar regenerarea expresiei apare exclusiv în reveria fabuloasă a mumelor
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
care le taie tendoanele mîinilor, spaima se vinde azi la metru precum diftina, umbra autorului are dinți de fierăstrău, duhovnicii sunt asemenea albului putred al prapurilor, pe marginea drumului fumează o orchestră. Refuzînd realul, poetul îl înlocuiește cu un imaginar convulsionat, macerat de o exasperare ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
salvat vieți. Primim scrisori de mulțumire în fiecare zi și e mare lucru să vrei și să poți să ajuți. Sînt recunoscătoare pentru asta . - Ce dorește și ce speră Intact Media Group, în 2013, de la o piață media atît de convulsionată? - Hmmm, spune-mi când să mă opresc: onestitate, autenticitate, legi care să reglementeze cu adevărat raporturile din piață, încredere, stabilitate. Avem proiecte mari anul acesta: reprezentarea valorilor românești în Uniunea Europeană, dezbateri cu toți factorii de decizie pe probleme vitale, lansarea
Sandra Stoicescu, CEO Intact: ”Vom răspunde atacurilor cu toată forța unui mare grup media!”. Interviu EXCLUSIV despre trustul care a învins grupurile internaționale by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80045_a_81370]
-
va conforma unei linii politice stabilite la Moscova și mai toată lumea avea sentimentul că schimbările (în bine) sunt iminente și de neoprit. Cu astfel de gânduri, și speranțe, se va fi dus Radu Cosașu, în luna martie a acelui an convulsionat, la Consfătuirea pe țară a tinerilor scriitori, pentru a susține acolo că literatura nu se mai poate lipsi de spunerea "adevărului integral". Faptele trebuie lăsate singure să vorbească, sunt semnificative, omenește și literar, prin ele însele. În același spirit de
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
te lași convins de data asta, imediat, de argumentele ei? Fii atent, Cititorule, aici totul este diferit de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu un aer plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că am răbdare! Au stat un timp și apoi l-a Încolăcit cu picioarele ei frumos arcuite și pe care nu le-ai fi bănuit capabile de asemenea forță și mișcări. După mai multe Încercări succesive, Ildiko s-a cutremurat convulsionată și a scos un geamăt scurt și pătimaș. Valerică a mai auzit-o ca prin vis: Totu-i binghe când se gată cu binghe! Brava și mersi! Di acu hodinești-ti că mîinghe meri la școlă, eu slobodă Îs! Era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
imediat postbelic (1945-1948) nu se poate să nu-l vadă pe Mihail Crama, autorul Decorului penitent, cartea premiată de Fundațiile Regale în 1946. A fost unul dintre protagoniștii acelui final de epocă literară (și nu numai de epocă literară, desigur), convulsionat și dramatic, alături de Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, D. Stelaru, Mircea Popovici, Alexandru Lungu, Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, spre a-i numi doar pe câțiva dintre poeții generației sale („generația războiului"). Este prezent, ca și ei, în publicații precum „Vremea
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
trupul în două. Ne aflăm în plin absurd, grotescul invadează toate aceste nemăsurate trăiri. Personajele lui de la Iglesia își poartă hybrisul cu panache, ți-l aruncă în față, te bruschează. Schimonosite, mutilate, chipurile celor doi relevă o interioritate bulversată, contorsionată, convulsionată. Dintre toate instrumentele, trompeta este cea care anunță și triumful derizoriu, și strigătul de luptă, și melancolia proferată public a funerariilor, este instrumentul gălăgiei, al zarvei, al încleștării, al încăierării, este glasul Marelui Circ al Istoriei. De la un moment încolo
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
Dumitrașcu e mai eterat, planînd în materia rarefiata a visului care, e drept, nu face abstracție de solul oribil accidentat de unde pornește, Adrian Ălui Gheorghe preferă a-și modela frazele din chiar "realitatea păstoasa, amară" a acestuia. Poezia d-sale convulsionata își lasă deja urme profunde. Despre mediul cazon: "Nu e Iadul cel mai rău dintre iaduri. Am ajuns la unitate. Căi prelungi nechează în amintiri pastorale și cîntece de beție. Amalgamat. O beție cu păcura. Ninge aici, ninge cu fulgi
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
un demers de acest gen. Iar reperele critice oferă și un posibil îndreptar al receptării lui Ioan Es. Pop, util și el, de vreme ce avem de-a face cu un poet a cărui afirmare s-a petrecut într-un timp social convulsionat. Cum arată, până la urmă, poezia lui ? Răspunsul meu e simplu: arată impresionant. Parcursă de la cap la coadă, în marile cicluri care o alcătuiesc și o structurează, seamănă cu un fluviu care încet-încet, în curgerea lui irepresibilă, își cuprinde cititorul, îl
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
în Radu Cosașu mai degrabă un prozator infinit de atașant, care, scriind despre un univers vădit imund, îl transcende cu o grație inegalabilă, în vreme ce altora le apare, dimpotrivă, ca un caz emblematic de conștiință scindată, ca un, în sfârșit, moralist convulsionat? Ca să fie totul limpede: eu, unul, mă înscriu mai degrabă în prima categorie. Din respect pentru ale altora, n-am să-mi susțin, însă, propriile preferințe. Vreau doar să înțeleg cum se cade resorturile acestei incompatibilități. În definitiv, Logica e
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
cărți acum, la începutul ediției, are rostul de a furniza cititorului prolegomenele operei ulterioare, atât ale celei românești, cât mai ales ale celei franceze. Baudelaire și experiența abisului este o carte cu un destin aparte în biografia, oricum stranie și convulsionată, a lui Fundoianu. Încheiată la începutul lui 1944, ea nu a fost totuși desăvârșită de autor, deoarece Fondane, se știe, avea să fie arestat la 7 martie, deportat la Auschwitz în 30 de mai și asasinat, în sinistrul lagăr nazist
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]