21 matches
-
mijloacele asociației cooperative, și nu o formă de luptă. În concepția lui Zeletin, crede un exeget contemporan, „cooperația este un sistem economic ce urmărește înlăturarea capitalismului” (Todosia, 1985, p. 140), și nu o formă de a-l ameliora sau atenua. Cooperatismul adevărat ar fi trebuit să aibă următoarele faze de evoluție: de la cooperativele de consum la cele de producție și apoi la cele de credit, desființându-se astfel, rând pe rând, capitalul comercial, industrial și bancar. Cu toate neajunsurile lui, fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în viața economică a țărănimii, ci și în psihologia ei”, iar „cooperația a fost un factor de progres” (ibidem, p. 140). Era, desigur, o iluzie credința că s-ar putea clădi un „stat cooperativ democratic”, așa cum susțineau unei teoreticieni ai cooperatismului, un stat care ar fi urmat să ducă la înlocuirea sistemului capitalist. Cooperativele care împânzeau întreaga țară au constituit însă un punct de sprijin, în primii ani după război, pentru țărănime și micii meșteșugari (ibidem, p. 140). Nașterea ideii de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
punct de sprijin, în primii ani după război, pentru țărănime și micii meșteșugari (ibidem, p. 140). Nașterea ideii de cooperațietc "Nașterea ideii de cooperație" Părinții ideii de cooperație sunt socialiștii utopici - asupra acestui adevăr au căzut de acord toți doctrinarii cooperatismului. „Cooperația modernă, îndeosebi cea industrială - crede G. Mladenatz - își trage rădăcinile ideologiei sale de la așa-zișii utopiști, care, începând de prin a doua jumătate a secolului alXV-lea și până la jumătatea veacului al XVII-lea, au alcătuit câteva romane sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ideea de educație socialătc "Cooperația română și ideea de educație socială" Mișcarea cooperatistă a avut o deosebită amploare. Am consultat o parte din literatură și am fost surprins de numărul mare al lucrărilor teoretice și de îndrumare practică în domeniul cooperatismului. Nu numai atât, se editau câteva reviste „cu conținut cooperatist” (cum erau ele recomandate), s-a înființat chiar un Institut Național al Cooperației și catedre universitare, având ca preocupare această tematică. Nu ne propunem aici să analizăm mișcarea cooperatistă din
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
economiștilor. Dorim numai să decupăm câteva idei care ar putea fi „recuperate” pentru lucrarea de față, având deci preocuparea sublinierii intenției de educație socială prin acțiune cooperatistă. Unul dintre cei mai autorizați autori ai domeniului, G. Mladenatz (1934), definind scopul cooperatismul, scria că „generalizarea acestor asociații este de natură să realizeze o ordine economică și socială care să se sprijine nu pe luptă, ci pe înțelegere, nu pe spiritul de competițiune, ci pe solidaritate, nu pe dominația întreprinderilor de câștig, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ci pe înțelegere, nu pe spiritul de competițiune, ci pe solidaritate, nu pe dominația întreprinderilor de câștig, ci pe întărirea venitului de muncă”. Crezând, nestrămutat, în spiritul colectivismului (solidarismului), scrie evocatorul amintit al lui Mladenatz, economistul român a dezvoltat ideea cooperatismului ca fiind soluția pentru emanciparea clasei muncitoare, organizarea forțelor muncii, țintind transformarea regimului capitalist într-altul bazat pe „cooperativizarea întregii vieți sociale”. Ideea aceasta solidarist-colectivistă are, desigur, nu numai o rezonanță economică, ci și una socială, educativă, pentru că năzuiește la
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
regimului capitalist într-altul bazat pe „cooperativizarea întregii vieți sociale”. Ideea aceasta solidarist-colectivistă are, desigur, nu numai o rezonanță economică, ci și una socială, educativă, pentru că năzuiește la transformarea personalității umane prin articulare la etosul comunitar. Un alt doctrinar al cooperatismului românesc, N. Ghiulea, care, am mai spus-o, a fost profesor de „politică socială” la Universitatea din Cluj în anii interbelici, de pe pozițiile unuia care credea că „clasele stăpânitoare de astăzi vor lăsa locul altora”, că „lumea merge spre democrație
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
le cunoaștem). De orice fel ar fi cooperația - de producție, de comerț, de consum - ea trebuie să se sprijine pe asemenea „idei fundamentale” care-i conferă garanția moralității și posibilității educației sociale a maselor - acesta e crezul acestui reprezentant al cooperatismului românesc. Cum au fost materializate asemenea idei în cooperația română? Toți doctrinarii pionieri ai cooperatismului românesc au susținut această formulă ca pe o posibilitate de a ameliora mizeria țărănimii și, mai apoi, a clasei muncitoare, dar și ca formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
trebuie să se sprijine pe asemenea „idei fundamentale” care-i conferă garanția moralității și posibilității educației sociale a maselor - acesta e crezul acestui reprezentant al cooperatismului românesc. Cum au fost materializate asemenea idei în cooperația română? Toți doctrinarii pionieri ai cooperatismului românesc au susținut această formulă ca pe o posibilitate de a ameliora mizeria țărănimii și, mai apoi, a clasei muncitoare, dar și ca formă de educație socială. Trei „principii generale” au stat la baza tuturor formelor de „societăți cooperative”, scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și propagandă verbală și practică pentru a convinge, formează atitudini și modele de acțiune. Agronomia socială, într-un cuvânt, pune accentul mai mult pe factorul „om” decât pe cel economic, „măsurile educative” primează față de cele pur economice (ibidem, p. 49). Cooperatismul a dezvoltat deci un etos nou, a schimbat mentalități și a creat un curent în pedagogia vremii. Un derivat benefic: cooperația școlarătc "Un derivat benefic\: cooperația școlară" Cel mai reușit „copil” al cooperatismului românesc a fost, fără îndoială, cooperația școlară
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
față de cele pur economice (ibidem, p. 49). Cooperatismul a dezvoltat deci un etos nou, a schimbat mentalități și a creat un curent în pedagogia vremii. Un derivat benefic: cooperația școlarătc "Un derivat benefic\: cooperația școlară" Cel mai reușit „copil” al cooperatismului românesc a fost, fără îndoială, cooperația școlară. Cel care avea să îndrepte școala și educația spre cooperație a fost Spiru Haret (1851-1912), care a încurajat și susținut pe învățătorii ce au înființat bănci populare și a determinat apariția acelei acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
dezvoltarea spiritului comunitar, cel ce conservă „valorile eterne” și le transmite mai departe. Autorul acestei pledoarii propune, ca mijloace practice, „introducerea cooperației în programele școlare”, pentru ca legile solidarității să fie învățate nu teoretic, ci practic. Se vor învăța astfel principiile cooperatismului, tehnicile de organizare, sfera de aplicare a spiritului cooperatist. „Micul cooperator” va învăța legile viețuirii în „dreptate și solidaritate”, iar mai târziu va dobândi cunoștințe teoretice despre „principiile cooperației și aplicare în practică”. Proba însușirii spiritului cooperatist va fi activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
un cuvânt, o școală a democrației, un mijloc de învățare a virtuților solidarității umane. Literatura despre cooperația școlară punea la dispoziția corpului didactic modele de statute, populariza rezultatele deosebite, constituia - prin reviste, broșuri de popularizare - o tribună pentru spiritul cooperativ. Cooperatismul școlar s-a născut, fără îndoială, din doctrina cooperatistă, dar s-a inspirat și din principiile școlii active și din practica comunităților de muncă. Pedagogia comunităților de muncă a promovat cu deosebit succes spiritul de echipă în școală. Caracteristicile echipei
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
îndeosebi mișcării horticole, s-au făcut plantații de pomi roditori, s-au trimis tineri la școli de horticultură. Un succes a fost acțiunea cooperatistă, considerându-se cooperația ca o mișcare socială și națională, un prețios auxiliar al educației adultului. Principiile cooperatismului 2, aplicate la Ungureni, au fost: asociere și ajutor reciproc, liberă adeziune, capital social, fond de rezervă, beneficii în raport cu contribuția, conducere democratică, neutralitate politică, urmărirea scopului educativ. Prin cooperație, se credea, pot fi satisfăcute toate trebuințele de ordin material ale
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
prieten-dușman, dar și instrumentalizarea utopiei ca mijloc de propagandă*. în 1918, pentru prima oară, comunismul bolșevic se oferă ca pagină albă diverselor aspirații utopice. Pe acest teren fertil, înfloresc cetăți, palate, comunități diverse, care permit inovarea pe terenul anarhiei, al cooperatismului muncitoresc sau țărănesc și al comunismului proletar. Toate suporturile - programe politice, Constituțiile din 1918 și din 1924, piesele de teatru, romanele, articolele de presă - acceptă utopia, pentru a le servi de trambulină față de ideologiile concurente. La toate nivelurile partidului-stat, numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
breșe. Interesante din acest punct de vedere au fost lecturile din Rerum novarum și avantajele obținute din acestea, mai ales în ceea ce privește organizațiile sindicale muncitorești și rolul Statului. Și invers, ei s-au putut distanța față de anumite opțiuni. Evoluția critică privind cooperatismul, care a cunoscut o puternică dezvoltare în Quadragesimo anno, este un exemplu. Această idee care plăcea catolicismului a fost aplicată în regimurile autoritare și paternaliste de inspirație creștină, ca în cazul Austriei lui Dollfuss sau al Portugaliei lui Salazar, dar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
organizarea de asociații și cooperative primitive. Totuși sistemul cooperatist modern a apărut și s-a dezvoltat ca urmare a contribuțiilor unui șir de gânditori pe tărâmul problemelor economice și sociale. Intre acești gânditori care au contribuit la apariția și extinderea cooperatismului modern se detașează ca importanță, pe de o parte, precursorii adică acei visători care neglijau realitățile timpurilor în care trăiau și își imaginau diferite forme de asociere și de cooperare, unele dintre ele de-a dreptul utopice iar pe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
rațiunea va spune care este ordinea socială cea mai bună iar odată stabilit acest lucru, este necesar ca lumea să fie lămurită (atât cei bogați cât și săracii), astfel ei vor contribui la instaurarea noii ordini sociale. În viziunea acestora "cooperatismul este raționalist și voluntarist... El creează instituții economice care, având să trăiască în mediul actual, nu înțeleg să se izoleze de el, ci dimpotrivă își adaptează metodele de lucru împrejurărilor vremurilor în care activează"29 Ceea ce deosebește pe socialiștii asociaționiști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
de opinii manifestată în perioada interbelică, precum și frecventa succesiune la guvernare a partidelor țărănesc și liberal, a determinat o permanentă schimbare a legislației în materie de cooperație, fapt care a împiedicat dezvoltarea mișcării cooperatiste în perioada respectivă. Concluzii Asociaționismul și cooperatismul în agricultură sunt curente social-economice apărute în țările din vestul Europei în prima parte a secolului al XIX-lea, din nevoia țăranilor de a depăși împreună unele dificultăți cu care se confruntau, generate, în principal, de dimensiunile reduse ale exploatațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
a maselor țărănești. Nu numai istoria școlii sociologice de la București și a instituțiilor pendinte este însă studiată cu sagacitate și acribie, de la „etapa cercetărilor monografice și a ajutorului social”, trecînd prin programele de „dezvoltare comunitară și intervenție socială” inspirate de cooperatismul danez și austriac (anii ’20) spre „etapa unui control din ce în ce mai centralizat al muncii culturale” (1934-1938) și, în final, spre „ingineria socială” (1938- 1939, o dată cu elaborarea Legii Serviciului Social), ci și evoluția sistemului politic românesc, pe urmele demersurilor lui Stelu Șerban
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
suspectau extinderea rolului comunelor de ideea revoluționară susceptibilă să încurajeze acțiunile subversive, mai ales împotriva regimului proprietății. În perioada interbelică, intervenția municipală nu este doar monopolul orientării socialiste. Jean-Pierre Gaudin distinge trei sensibilități în munici-palism: "socialismul municipal", "municipalizarea gestionară" și "cooperatismul municipal"35. Audiența "municipalismului cooperativ" a fost limitată de incertitudinea în privința a ceea ce aducea economia socială în raport cu solidarismul. Acest "municipalism cooperativ" îi seducea pe cei care doreau să intervină în habitatul muncitoresc, mai ales pe aceia care împărtășeau concepția leplaysiană
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]