38 matches
-
lor patul, Ai să uiți de adulter Și când te-o păli bărbatul... Vei simți cum urci spre cer. Numai c-o moarte ești dator; Ai să strigi: văleu, văleu! Și ai să pleci ca un actor Singur cuc în copârșeu... Când apaus le-o da popa, Or să plângă toate-n gând Și vor trage de canopa Ce ți-or pune-o în mormânt... Referință Bibliografică: Vinul cel mai bun / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul
VINUL CEL MAI BUN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Vinul_cel_mai_bun.html [Corola-blog/BlogPost/342512_a_343841]
-
care ajunsesem în lumina aceea magnifică, defel orbitoare, dar în sens invers de data asta. După care m-am trezit tras de o forță malefică, prin creștetul capului, înapoi în corpul meu pământean. Am avut senzația că intru într-un copârșeu peste care cineva a pus un capac. Se opri din nou, de data asta pentru a-și reaprinde pipa care se stinsese. - Mi-am revenit și am văzut cum în jurul meu roiau câțiva mineri cu lămpașele în mână (erau din
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1456525023.html [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
o venit ca arsă; plânsu' lor o trezit tăt satul. Eu eram în grajd să mulg vaca și-am auzât-o întâi. L-am ridicat tăte tri și l-am dus în casă. Pân' la amiaz', șede Niculaie așezat într-un copârșeu frumos, cumpărat de Aglaie și de bărbatul ei, di la oraș. Or chemat doi preoți, or tocmit gropașii, s-or apucat de pregătit pomana di după înmormântare. Zece găini și un porc o tăiat Ana, maică. - Niculaieeee, cui mă lăsași
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Biciul_violeta_deminescu_1355849273.html [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
semnul iubirii, căutătorul de simboluri ascunse, exploratorul în stele necunoscute se confesează cititorului când sfielnic, când tunător: „Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte! Ah, dulce și ultimă primăvară! Prima îndoială a nașterii mele spre moarte, ultim copârșeu al poemului tandru, nescrisul, nepipăită diată a iubirii, nescrisă evanghelie a inimii, a întâmplării că sunt, a splendorii că ești! Iată-mă!” Poetul Theodor Răpan își manifestă, ca o constantă, intensitatea plăcerii de a scrie, de a crea: „Pe un
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
să se împrietenească, așa de bine încât își permiteau orice fel de înjurături sau glume reciproce. De exemplu, Oane îl „ataca” pe Livu, când acesta se îmbolnăvise de o formă de ciroză, promițându-i că îl va aranja personal în copârșeu și chiar îl va duce până la groapă în spinare, năpădit de toate regretele pe care ar fi în stare să le suporte, în cazul în care: —...te-ar pune dreacu’ să-mi faci fenta și să-ți dai obștescul sfârșit
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457970094.html [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
de toate regretele pe care ar fi în stare să le suporte, în cazul în care: —...te-ar pune dreacu’ să-mi faci fenta și să-ți dai obștescul sfârșit, după cum se exprima el. —Bă, Oane, dar ce este ăla „ copârșeu”? întreba Livu. —E tronu’ băi, papleacă! Sicriul, lada de lemn, sarcofagul în care o să te duc, cu picerele înainte, în cimitirul din luncă, la popa Labă, după ce dai colțu’, îi răspundea superior Oane. Ăla e, băi mormolocule, ‘tu-ți baba
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457970094.html [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
și din capul satului, de la câteva poște distanță, mănâncă, bea, râgâie, zâce acolo un „bă, da’ prost e!” și tu zici că zice „bogdaproste!”,și dup-aia pleacă. Și tu rămâi cu paguba... Auziți judecată! Cum-necum l-am dus cu copârșeul pe Oane la groapă. L-au plâns neamurile, prietenii și rudele și l-au înjurat în gând dușmanii, dacă cumva a avut. După ce l-am băgat în cavou și i-am pus placa deasupra, ne-am luat fiecare rămas bun
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457970094.html [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
imaginea asta, a deznădejdii plecată dintr-o prietenie curată, și sufletele ne-au lăcrimat odată în plus. Atunci a rostit Livu, cu glasul tremurat, cuvintele lui de despărțire pentru cel dispărut: —Acuma, Oane, eu plec și te las aci, în copârșeu... Ce să-ți mai spun?... Să fii sănătos, măi Oane!... a oftat de s-a auzit din cer, și-a suflat zgomotos nasul și s-a îndepărtat agale de lângă mormânt, pășind tulburat, de parcă mergea pe mejdina dintre lumea asta și
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457970094.html [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
cât și psihice a tristeții despărțirii. La fiecare colț de stradă se făcea o pauză, în care preotul intona cuvinte neinteligiblie pentru auzul meu de plod nedus la biserică. Lumea arunca priviri îngrozitor de concrete auspra mortului expus la vedere în ”copârșeu”, cu mâinile împreunate pe piept. Bocitoarele îmbrăcate în negru sporeau gravitatea sfâșietoare a momentului emițând strigăte disperate, învârtind, aș spune chiar voluptos, cuțitul în rană. O singură fotografie de la înmormântarea unei fete din satul tatei, îmbrăcată în strai superb de
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1462010728.html [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
mei "amici"; Alteori mai mor și de rușine, Chit că boala asta nu-i de-aici. Așadară, mor precum tot natul... - Sau pe roți, dacă se-ntâmplă-n tren -; Ori trântit - ŕ la Ivan - de-a latul, Sub capac de copârșeu scalen. Mor și azi, mai abitir ca-n urmă Cu o zi, stingându-mă în păs, Îndurând mustrarea ce mă scurmă: Ageamiu, printre netrebnici, că-s. Și, cum nou nimica nu-i sub soare, Dumirit până la capăt îs Cum că
Poezie by Gheorghe Azap [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
după cum te-am sfătuit, să se bucure acum când au nevoie, că altfel cine ți-ar fi pus lumânarea? Desigur nora, că Mirel cam fătălău, face cum zice muierea. Varvara, sper că nu faci glume, să-ți fi pus în “copârșeu” lumânări și să împingi de jos spre afară câte una, din când în când, la vedere pentru mine. Ia să ți-o aprind pe asta, pare-se c-o stins-o vântul. - Să-ți fie țărână ușoară, bade Visea, nici
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Visul_mihaela_suciu_1347908078.html [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
ne strici sâmbetele cu panarama ta de emisiune. Poate trage Mădălina picioru’ să scăpăm cultură românească de REBUTURI. !!!!!!!!!!!!!!” “Păi dacă o înțelegi, ce naiba, s-o mai găsi puțin Furadan și pt ține, n’est pas?” “ abia aștept să iți văd copârșeul în fața la antene :)))))” “bendeac, când este ziua ta?” “PĂI CE MAI STAI BA CHELIOSULE?” “tot poponar rămâi și după ce te sinucizi” Din când în când, în marea de căcat, se mai strecoară și câteva vorbe simțitoare, în maniera lui Gregoire
O fântână arteziană cu căcat sau frumoasa epocă a comunicării by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19449_a_20774]
-
este scos din casă cu picioarele înainte și slujba va continua în curte. „Neamurile” îngenunchează lângă sicriu, apoi încep să-și dea mâna peste ei, punând un ban sau o monedă fiecare, ca să aibă mortul de drum. Se dă peste ,copârșeu” pomană de sufletul mortului rudelor și oamenilor săraci. Prima dată se dă un cocoș celui ce rămâne capul familiei. Hainele mortului se dau celui care l-a spălat. Se mai dau oi, fiindcă lâna oilor ține apă mai mult timp
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță de buhaș; / Nice scânduri de copârșeu, / Fără scoarță de durdzău.” Iar finalul e prea concludent pentru a suporta vreun comentariu: “La mormântul lui au pus / Trâmbița lui de-a dreapta, / Și fluieru de-a stânga; / Vânturi mari că și-or sufla / Trâmbița și-a trâmbițá, / Fluierul și-
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
teniși albi, cauciucați), afișase un aer indiferent, necooperant, probabil ca o reacție strict personală la situația aceea peremptorie, minimalistă, absolut intolerabilă, de a se fi pomenit, vrând-nevrând și fără ciorapi, în centrul atenției. Lângă unul dintre pereți, stăteau rezimate capacul copârșeului nepretențios și crucea simplă, din paltin rindeluit, scrisă școlărește, de mână, cu o carioca violetă. Pe interiorul rugos al capacului de brad, era pirogravat cu înflorituri, numele meșterului-confecționer: " Casa de Pompe Funebre Tavifta A. Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la căldură. De la gazele din burtă. Ca la colita de putrefacție, își dă Crocodilul, savant, cu presupusul. Dacă-i pe-așa, mâine la ziuă pui rămășag că va fi nevoie să ne suim cu picioarele pe capac, ca să-i închidem copârșeul. S-au mai văzut cazuri. Da' n-au pompat formol în el, la prosectură? Nu l-au îmbălsămat? întreabă Fratele, uimindu-se. Că de mirosit, nu prea-mi miroase... Să nu ne pască vreo contaminare, domnule, dacă punem mâna, vreo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la Începutul slujbelor de sărbători sau de cel care anunță apropierea unui pericol. Oamenii satului recunosc sunetul clopotului când anunță un mort. Prin cătune era câte o clopotniță la care se anunța moartea cuiva. Mortul era acoperit acolo În sicriu (copârșeu) cu o pânză albă din in Ăacum este acoperit cu acea bură Ăpânză fină țesută mai rar). Oglinzile din odaia În care era mortul erau acoperite cu o năframă neagră. Bocitoare profesioniste nu cunosc să fi fost În zona noastră
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
gazele nu-s decât o mare minciună, când omul ajunge să ardă gunoaiele unor epoci de mult apuse ale Terrei, refăcând acele condiții care nu ne sunt câtuși de puțin favorabile... Și, de ce nu, tot pădurea trebuie să asigure scândurile copârșeului ori rugul pe care mi-l doresc. Doar că tăiem pădurea de când ne știm. À propos: acum două milenii, trei sferturi din această țară era codru; astăzi, ceva mai mult de un sfert. Dar niciodată cu atâta tenacitate, demnă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aparența vieții. Realitatea e mai crudă: „dedesubt“, celulele continuă să trăiască, pe cont propriu, câtă vreme au la dispoziție energie și nu sunt Încă inhibate de proprii produși de catabolism. Așa ajungeți să vă Îngropați morții de vii, iar În copârșeu le crește barba, unghiile, părul... multă vreme. Natura a avut grijă și de asta: vînatul nu trebuie să sufere inutil. Și așa... dacă am prins vrabia și mi-am asigurat-o cu mușcătura jugularei, urmează suferința până moare. Și atunci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care stătea, voia să-și demonstreze bărbăția și imperturbabilitatea în fața dovezilor tot mai palpabile care-i semnalau capătul traseului. Spațiul din bordei era prea mic pentru a manevra sicriul în interiorul lui, așa că babica a fost scoasă afară și pusă în copârșeul așezat pe două taburete. Însă ceva nu era în regulă. Moartei nu i se luase măsura; drept urmare, sicriul era și prea lung și prea adânc. Ce era de făcut? O singură soluție: au ridicat-o din sicriu și au pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
religioase. Biblia nu spune decât că omul trebuie reîntors țărânii. Paranteză: cenușa e tot țărână. Și așa se făcea În epoca creștinismului primitiv: Între cadavru și pământ nu exista decât o pânză ori o rogojină. Acum, se mai interpun un copârșeu, respectiv o urnă și un cavou, ce-l izolează față de pământ; circuitul se va Închide și astfel, dar cu mult mai târziu, timp În care cimitirele se Întind mereu, transformând teren agricol În ceva nedefinit, dar Împănat cu pietre și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
măritat după un zmeu, cules în Blaj. Eroina urmează sfaturile celor captivi la curtea zmeului și îi fură acestuia puterea fabuloasă, localizată în trei peri din cap. Odată ucisă bestia, Samfira cere ca răsplată: „ - D-apoi să-mi faceți un copârșeu șî să-mi dați calea pre apă la vale! Pentru că nu departe de curțile zmeului era o apă mare șî poate că tocma Mureșul”. Figurarea morții în sicriul - barcă și revenirea în planul cosmic au ca finalitate găsirea alesului, desigur
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
casei cu el pe alte tărâmuri. După ce e îmbrăcat în hainele lui cele mai bune, în care a fost mândru să apară în lume, de cele mai multe ori cele în care cu mulți ani se îmbrăcase în calitate de mire, e așezat în copârșeu, prohoditorii avînd grijă săi pună la îndemână sub așternut unele obiecte și scule de primă necesitate pe care le-a folosit cât a fost în viață, pe care să le a le aibă cu el, ca de exemplu, foarfecă, brici
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că trebuie să aibă cu el bani să plătească trecerea prin vămile văzduhului, dar tradiția a fost păstrată și după instalarea credinței întru Christos și acceptată tacit chiar de preoți. În tot timpul, de când omul și-a dat sufletul, până ce copârșeul îi este acoperit cu bolovani, membrii familiei nu trebuie să dea nimic nimănui, convinși fiind că dacă cel mai mic lucru e dat din casă, curând va mai muri cineva din familie, iar cumpărăturile de la prăvălie pentru diversele trebuințe se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]