484 matches
-
parte. Pe marginea coastei, la dreapta se vedeau printre firele de iarbă niște zambile micuțe și niște narcise, iar pe stânga o micuță poieniță care părea un covoraș strălucitor cu floricele răzțețe. Pe ea trona o tufă de mărimea unui copăcel. Datorită acestei sculpturi uriașe și magnifice, sătucul de vacanță Mraconia, unde s-au construit în ultimii ani multe vile, câteva pensiuni de referință și niște cabane superbe de lemn, este vizitat de foarte mulți turiști din întreaga țară și din
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
ai reușit prima dată să te ascunzi, ca să nu te văd? - Simplu. Când tu ai plecat după aparatul de fotografiat la mașină, eu m-am ascuns repede după tufa aceea, îi răspunse, arătându-i tufa mare, care semăna cu un copăcel. - Doamne iubito! Să nu mai faci așa ceva niciodată! Repetă el și luând-o în brațe, o mângâie și apoi se sărutară din nou, după care ea râse veselă și se alintă, lipindu-se de el: - Ei, am vrut să văd
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
de a afla cât mai multe informații despre acest lăcaș de credință, care a slujit și ca fortăreață în luptele care s-au dat în preajmă și peste Dunăre. Nici vorbă de spirit evlavios la copiii ce abia se ridicau copăcel și voiau doar să-și afle un loc de joacă. Abia la vârsta înțelegerii, fiecare va alege dacă să creadă sau nu. Un spirit al zonei și al orașului, un spirit al epocii, cu legi nescrise, cu datini păstrate cu
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpa de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne dăruia umbră, alean, răcoare, nu bănuiam că-n viața mea de om voi fi captivă-ntr-un simbol, un pom, un copăcel plantat demult cu dor rămas în suflet, viu, nemuritor într-un poem iubind clipa de ieri, azi, decupată din neuitate veri. S-au scurs șuvoaie- n plasa anilor cum se strecoară-un vis țesut cu dor clipe- nchise-n suflet cu
DUDUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1472148584.html [Corola-blog/BlogPost/380844_a_382173]
-
albaștri de Colorado, lângă care înfloresc toporași și narcise, zambile și ghiocei. Este o grădină la înălțime pe care Angela Tudorache, de profesie medic oftalmolog, a creat-o, în ultimii ani patru ani, cu mâna ei. Se apleacă spre un copăcel nu mai mare de 30 de centimetri, înfrunzit verde proaspăt. „Este un larix, o specie endemică, pe care am găsit-o în Bulgaria. Eram la schi cu soțul meu și l-am recunoscut, deși iarna îi cad toate frunzele și
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” by https://republica.ro/cum-s-a-nascut-zgradina-suspendata-de-la-marginea-bucurestiului-zcaram-singura-pamant-cu-trolerul-scartaia [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
Să fiu mlădiță în pădure iar, Nu frunză galbenă în vie. Să merg de-a bușelea-n țărână, De câte-o floare să m-apuc, Să-mi cânte greierii în iarbă, Nu graurii în vârf de nuc. Să mă ridic iar copăcel, Să trec sfioasă-al casei prag, Ținând pe mama de o mână, Nu sprijinită-ntr-un toiag. Să râd la soare dimineața, Pe față să mă spăl cu rouă, Să număr zilele, nu anii, Să nu cerșesc o viață nouă
SĂ FIU MLĂDIȚĂ IAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 by http://confluente.ro/flori_bungete_1472047088.html [Corola-blog/BlogPost/371493_a_372822]
-
cele capabile să o străbată și să ajungă la capetele ei, se spune că până acum nici măcar un pas de copil - ca al tău frumoasa mea nepoțică - n-a reușit să pătrundă în nemărginirea granițelor sale. Pasul acesta mic și copăcel este ca și cum locuitorii Pământului n-ar fi plecat niciodată să cerceteze împrejurimile locului lor de naștere, ar fi rămas neclintiți în spațiul cunoscut sau, cum se spune, ar fi bătut pasul pe loc. E drept că au existat curioși și
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Ultima_poveste_pentru_anamaria_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
lume nouă, modernă așa după cum au țările vecine...; mă bucur de orice măsură de modernizare și de orice construcție nouă, însă nu atunci, când ea are loc pe ”spatele naturii”... Aici, fiecare copac este ocrotit și iubit; iarna se înfășoară copăceii mai firavi cu un material special, care le ține cald și-i apără de rozători...; nici un copac nu va fi tăiat fără un motiv bine întemeiat. Nici o țară din vest (după cât am avut ocazia să văd) nu își va ”omorî
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Lasa_mi_doamne_pomii_vii_doina_theiss_1378997214.html [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
cu siguranță, iar când stelele cerului vor cădea pe pământ, voi fi din nou un simplu gând în mintea mamei. CIREȘE ÎN PÂRG am venit pe lume când primul rând de cireșe dădea în pârg. pe la al doilea, eram deja copăcel beat de lumină, miresme și soare, fremătând de-a valma cu păsările cerului și florile pământului. și azi sunt întocmai ... Citește mai mult FURTUNApe cer,fulgerele zvâcnesc scurtca picioareleunui bondar răsturnat.un aer receîmi înfioară șira spinării.simt cum, în
DANIELA ANDRONACHE by http://confluente.ro/articole/daniela_andronache/canal [Corola-blog/BlogPost/354469_a_355798]
-
îi afâna pământul de la rădăcini. Îi făcu și un gărduleț, să nu-l calce vitele sau oamenii care treceau pe drum. Făcea toate acestea cu o mare bucurie în suflet. Pentru el devenise o preocupare aproape sacră, căci acest mic copăcel în devenire îi amintea de bunătatea fetei, de chipul ei de înger. Își făurea felurite vise, dorindu-și ca acest copăcel să crească înalt, cât mai înalt, și să rodească. Își imagina ziua aceea când, fără de veste, va trece pe
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1434460462.html [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
Făcea toate acestea cu o mare bucurie în suflet. Pentru el devenise o preocupare aproape sacră, căci acest mic copăcel în devenire îi amintea de bunătatea fetei, de chipul ei de înger. Își făurea felurite vise, dorindu-și ca acest copăcel să crească înalt, cât mai înalt, și să rodească. Își imagina ziua aceea când, fără de veste, va trece pe acel drum Hannah, fetița cea cu inimă atât de bună, împreună cu părinții ei, în drumul lor spre o nouă sărbătoare a
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1434460462.html [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
bună ocazie să-i ofere smochine coapte din pomul pe care acum îl îngrijea. Într-o zi dinspre Ierihon, Hannah va trece pe drum, iar el o va invita să stea la umbra smochinului și să-i ofere fructe minunate. Copăcelul creștea încet. Nici după doi ani nu ajunsese la statura unui copil. În schimb, creștea armonios. Frunzele sale erau mai frumoase, mai lucioase, decât la toți pomii din jur. Anii treceau, pomul se înălța spre cer, dar întârzia să rodească
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1434460462.html [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
sale erau mai frumoase, mai lucioase, decât la toți pomii din jur. Anii treceau, pomul se înălța spre cer, dar întârzia să rodească. Asta în ciuda grijii deosebite pe care o avea din partea stăpânului, care nu găsea răspuns la acest lucru. Copăceii din pădurea din pustiu, de vârsta acestuia, deja rodeau de mult niște smochine sălbatice. Doar pe acest pom atât de îngrijit nu apărea măcar un singur mugur de rod. Bătrânul căzu în descurajare. Nu mai știa ce să facă pentru
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1434460462.html [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
O mare, de un albastru, infinită. E cum nu ne-o putem închipui, E marele ogor, din care, “mirabila sămânță„ Din adâncuri ivește numai copii, Fără tagă, cu o vădită iscusință. E limba română ce ne-nvață, De când ne ținem copăcel, Cuvântul „mamă„ - primu-n viață Și altele..., multe, la fel. E aripa, când prinși de ger, Ne ocrotește cu căldură, Cum Dumnezeu îngerii-n cer Îi ține într-o lumină pură. E tot ce vrei pe lumea asta; E o icoană
FEMEIA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1425794133.html [Corola-blog/BlogPost/377261_a_378590]
-
ANTHOLOGY - DANIELA ANDRONACHE'S POETRY Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului CIREȘE ÎN PÂRG Am venit pe lume când primul rând de cireșe dădea în pârg. pe la al doilea, eram deja copăcel, beat de lumină, miresme și soare, fremătând de-a valma cu păsările cerului și florile pământului. și azi simt întocmai ca atunci. un gând însă nu-mi dă pace: peste câte rânduri de cireșe va apune soarele în grădina mea
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1493627071.html [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
cu el un arbore. Când a spus unei persoane importante din conducerea acelei țări că dorește să planteze arborele acolo, răspunsul pe care l-a primit a fost că de-abia peste 100 de ani se vor putea bucura de copăcelul plantat, așa că ce rost are să-l planteze. Știți care a fost replica francezului? În acest caz, îl plantăm imediat!”. La fel îmi spune și mie, să încep imediat să învăț măcar încă o limbă străină și cred că a reușit
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_sinu_franturi_de_viata_opinii_amintiri_cap_xxvi_partea_a_doua_.html [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
grea? -Te cred “Țicușor”! Nu vreau să te supăr.Te spală mama.Tu stai cumințel în pat și eu, acuș vin cu ligheanul, săpunul și prosopul... Întoarce pe domnul cu fața în sus și trage de el: -Hai, puiul mamii, copăcel! “Puiul”se lasă ridicat și când “mama” îl scapă, cade la loc râzând. Amuzată, râde și ea: -N-are băiatul de ce să se sprijine? Lasă, că aduce mămica pernele ! Și a sprijinit spatele domnului cu două perini mari. A mai adus
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1412484360.html [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
să fie inclusă în volumul al doilea al Enciclopediei vâlcene, în curs de finisare și publicare. Ne-a onorat cu recenzarea cărții noastre „Gh.N. Dumitrescu în relație cu Vâlcea”, ne-a oferit, cu dedicație, monografia sa din 2006 „Civilizația sării- Copăcel la 510 ani”, iar noi i-am pus la dispoziție material biobibliografic „I. N. Popescu”, în semn de prietenie și colaborare colegială. Trecerea profesorului Costea Marinoiu la cele veșnice înseamnă o mare pierdere pentru cultura vâlceană și națională . *** Referință Bibliografică
IN MEMORIAM-COSTEA MARINOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_costea_marinoiu.html [Corola-blog/BlogPost/350961_a_352290]
-
Sigur, nu toată ziua ne jucam de-a sfinții. Mai des mergeam în parcul Drumul Taberei și ne dădeam în leagăne sau ne plimbam cu barca, decât mergeam în părculețul de lângă bloc unde aveam mânăstirea noastră secretă adăpostită de niște copăcei mici și de glicine care se întindeau între ei ca un acoperiș. Dar jocurile astea au lăsat urme adânci în viața și destinul nostru. În familie relația cu părinții și surorile a devenit mai profundă, mai trainică, mai întortochiat legată
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bruno_stefan_athosul_neamul_bruno_stefan_1386054792.html [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
cineva alături, fără vreun ajutor material, însă, cu atâta încredere și mulțumire sufletească. Casa bătrânului era mai mult o... cocioabă; în curte era doar un câine ce însoțea bătrânul la orice pas, iar, grădina, era atât de mică, numai doi copăcei și un mic strat pe care creșteau cîteva floricele albastre.... Pe aceeași străduță, la câteva case mai departe, se înălța semeață, o casă cu două etaje... O scară interioară se întindea sub o boltă plină de trandafiri; în această vilă
LA INTERSECȚIA TRECUTULUI CU... VIITORUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1425574941.html [Corola-blog/BlogPost/369505_a_370834]
-
tomnatică, pădurile, drumurile și mai tot ce îi ieșea în cale. Nea Vasile, poreclit și Chițâgoi, mâna roibul în pas domol pentru a nu obosi mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după mânz. -Hai, copăcel, copăcel că mai avem oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda mai tare în zăpadă, se apuca de scâncit cât să întoarcă iapa capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
pădurile, drumurile și mai tot ce îi ieșea în cale. Nea Vasile, poreclit și Chițâgoi, mâna roibul în pas domol pentru a nu obosi mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după mânz. -Hai, copăcel, copăcel că mai avem oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda mai tare în zăpadă, se apuca de scâncit cât să întoarcă iapa capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O vreme
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
de flori decorative, dar inutile din punct de vedere gospodăresc, să fie însămânțate sau răsădite legume comestibile spre folosul locatarilor. Și pentru a păstra și un aspect frumos plus o viitoare perspectivă, să se sădească la intervale egale, câte un copăcel, legat de un păr care să-i asigure stabilitatea. Acești puieți urmau să simbolizeze victoria socialismului prin fructele care erau așteptate în viitor. Blocul nostru avea patru etaje, iar la fiecare etaj erau patru apartamente, așa că în prima duminică s-
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/_1414122504.html [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
stropesc gradina săptămânal, în fiecare joi, exceptând cazurile când aveam ședința sindicală. Puieții fructiferi au fost furnizați de primărie împreună cu parii care trebuiau să-i sprijine. Adevărul este că m-am străduit pe cât am putut să ud pământul răscolit precum și copăceii care fuseseră plantați la cinci metri unul de altul. Cu cartofii nu aveam deocamdată nici un control, ridichile nu știu dacă fuseseră procurate, dar puieții arătau bine, aveau frunză, erau de înălțimea parilor și așteptam nerăbdător să-i văd crescând. Numai
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/_1414122504.html [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
toate semnele indicau că puieții nu s-au prins. Am continuat totuși să aduc la fiecare o cratiță cu apă proaspătă în fiecare joi, chiar dacă plouase în ajun... După cam trei săptămâni am înțeles însă că efortul meu este zadarnic, copăceii își pierduseră toată frunză, ramurile plăpânde se pleoștiră și nu se puteau deosebi prea mult de parii subțiri de care erau legați. Am considerat că e de datoria mea să-i contactez pe cei doi vecini pe care îi consideram
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/_1414122504.html [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]