152 matches
-
adecvezi acele cuvinte la conținutul lor firesc,e ridicol să-i descrii cu ele pe cei uciși în decembrie’89.E mai cool și mai trendy să-i onorezi facindu-i fraieri,fără ghilimele.Numai că,”odată cu apa murdară,arunci din copaie și copilul”,lovind în ticăloși,murdărești și inocentii.Or vitriolarea profitorilor lui dec ’89 se putea face și fără profanarea,chiar si “cinic-generos-metaforica”,a victimelor și fără fetișizarea “nonsensului” morții lor.Oamenii aceia n-au murit ca niște fraieri,fie
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
Siajul catastrofei. Cădea-veți în afund Dimpreună cu-nspumata dâră Arcuită-asemeni curbei ce arată Cota suferinței bolnavului în febră. El este-al vostru, E cu voi, pe când Eu rămân supremul, Dumnezeu. Chiar dacă Zarea mea încețoșată pare Mai șubredă ca o copaie plină Cu apă, aruncată peste pojar năpraznic, Deocamdată încă albește-a sărbătoare Vela pe catarg, și mă țin statornic, Falnic, neclintit. Sunt duh etern. Și lângă Axa lumii prinsă în rotire amplă Vă temeți de-a mă înfrunta nemernic, Crezându
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
cel puțin două secole - și care ajunsese la paroxism -, sub amenințarea de a dispărea pentru totdeauna de pe harta continentului, pașoptiștii au îmbrățișat în totalitate formulele occidentale, și privind trecutul nostru cu acești ochi, au reușit să arunce odată cu apa din copaie și copilul. Adevărat, "înghițirea", deseori pe nemestecate, a culturii occidentale, a dus și la strecurarea unor mici boabe de otravă, adică de clișee (nu este cazul aici să le descâlcim milenara evoluție politico-religioasă), care au condus în bună parte la
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
să vă întreb care este părerea dumneavoastră în calitate de european despre apropierea și necesitatea apropierii între maghiari și români? Al C.: Consider că e rușinos să stăm de vorbă despre acest lucru. F.J.: Aveți perfectă dreptate. Al. C.: Pentru că suntem în aceeași copaie. Chiar dacă trăim bine sau ne spargem capetele. Suntem tovarăși în toate norocurile și nenorocurile. F.J.: Vrem nu vrem, istoria ne este comună Al.C.: Eu am avut prieteni unguri, și m-am servit de ei, pentru că nu știam ungurește. F.J.
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
punct de vedere al sexualității materne, "ușă" nu înseamnă nimic, vorbesc aici de ușa ca suprafață geometrică plană, cu două dimensiuni), n-are nimic de-a face cu mama și dispare imediat între fălcile lupului. Iedul mijlociu se ascunde sub copaie (o jumătate de vagin deci, socotind geometric și aritmetic, o jumătate de mamă îl protejează) și moare și el repede. Numai iedul cel mic stă ascuns de privirile lacome ale lupului în întunecimea hornului (hornul, i.e. vaginul, vaginul e de
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
departe, Aristarc are un cuvînt și despre inflația de scriitori din USR-ul postdecembrist, d-sa mirîndu-se de la înălțimea unui profesionalism nedubitativ și nelovit de exces lingvistic (chiar deloc!) că rîndurile sindicatului nostru de breaslă au crescut ca aluatul în copaie. Problema e că nu ajunge să-ți iei pseudonimul Aristarc ca să fii și critic. Așa că, dacă tot vorbim de calibru, nu ne-am grăbi să-l preferăm pe Vintilă Horia lui Sorin Titel, pe Nicu Caranica lui Marin Sorescu și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
ca de obicei, cu mâna stângă de stâlpul din lemn pătrat care ținea acoperișul. Pe o porțiune lată cât palma lui, lemnul se tocise și se lustruise de atingerile repetate, ca tejgheaua măcelarului din colț, care se adâncise ca o copaie de atâtea tăiat carne pe ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse scurt cu piciorul drept și pisica
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
că împlineam o muncă silnică pe care trebuia să o duc pînă la capăt. Orele de dormit se transformaseră în timp de meditație, iar orele de creație se înjghebau cu greutate. Materialul creator totuși creștea ca aluatul pus într-o copaie, la dospit, transformîndu-se în episoade ce-mi apăreau cînd strălucitoare de inedit, cînd pline de farmecul unor trăiri sufletești imposibil de realizat de eroii mei. La un moment dat am simțit că intru cu adevărat în stăpînirea conflictelor pe care
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
zbughit-o în bucătărie să-mi clocotesc ibricul cu cafea "Strong and stimulating"! Mi-am dat seama că, în sfîrșit de sfîrșit!, puteam scrie în voie despre Mihai Ursachi!!! Mi-o cerea chiar el, îmi lansase un semnal... gata!... plută, copaie, luntre, corabie bezmetică la apă!!! Liber, voios, încredințat că voi muri la rîndu-mi (deja se inventase și pentru mine o probă martor de probă martor, destul de simpatică și abjectă!) , începeam să-mi amintesc... să combin visul recent cu realitatea fanată
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
de sus a diferențialei/ atunci pică materiale ca piatra/ cîinele motorină varză inelul/ și rămîn așa nisipul lemnul/ otel-crom-vanadium pilitura de ou/ de la pol cel mai probabil ar fi/ lemnul sună și bine suflet de/ de lemn (și pluteste-n/ copaie) și pluteste-n" (Sufletul). Halucinația e, după cum vedem, o ispita cerebrală. Aidoma introvertiților în genere, poetul are puseuri (compensatoare) de cinism, bunăoară această cruzime thanatică, subțiata însă, îmblînzita prin scriitura: "pe la cinci dimineață visa/ moartea îmbrăcată frumos/ în costum popular
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
Mama, orfană de tată, se afla în casa surorii sale. Într-o zi, s-a oprit la poartă o sanie trasă de doi cai. Se apucase să frământe pâine și când a văzut pe geam că vin oamenii, a luat copaia și-a vârât-o sub pat, iar cu șorțul a vânturat orice urmă lăsată de făină. Au intrat: nașii și, în urmă, tata. Citește mai mult Venise la noi, aruncase cheia casei sale pe masă și a zis:- Eu, de-
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Mama, orfană de tată, se afla în casa surorii sale. Într-o zi, s-a oprit la poartă o sanie trasă de doi cai. Se apucase să frământe pâine și când a văzut pe geam că vin oamenii, a luat copaia și-a vârât-o sub pat, iar cu șorțul a vânturat orice urmă lăsată de făină. Au intrat: nașii și, în urmă, tata.... II. BLESTEMUL CAILOR, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Marin Ciulei
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Constanța, până în cel italian La Spezia. Și retur. Efectuată cu fregata de azi - distrugătorul de atunci - „Mărășești”. La bordul căreia am înțeles tăria fiecărui marinar militar, cea testată și de o furtună zdravănă, care parcă transformase nava într-o simplă copaie, zdruncinată de loviturile de ciocan ale valurilor uriașe. Ben, cum îi spun prietenii, a intrat în fiecare compartiment al navei, a stat de vorbă cu toți membrii echipajului, a filmat viața simplă a celor care aduc glorie țării, fără a
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
la marginea târgurilor, fiind întrebuințați la diferite munci și servicii. Mulți dintre ei erau fierari și lăutari, fiind cunoscute predispozițiile etniei pentru acestea, se îndeletniceau cu strângerea aurului din nisipurile albiilor râurilor (zlătari), iar alții lucrau lemnul, făcând vase, linguri, copăi etc. (rudarii). Dezrobirea lor a avut loc începând cu anii 1850, în contextul procesului de modernizare a societății românești și cu consensul unor personalități luminate ale timpului, precum Mihail Kogălniceanu sau Vasile Alecsandri. Izolare și stigmatizare Dacă în țările române
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi. Brînză, urdă, cașcaval. Slănină, roabe velințe. Lopeți căldări, ălbii, copăi... parfumuri, ciorapi, iminei, ghete, cizme, papuci. Piepteni, drîmburi, darace. Cobză, pomadă, clarinete. Numai 40 de bani ocaua de Drăgășani vechi, veritabil. Prafuri de pureci. Curele... Clopote... bomboane , rahat, gogoși... Pălării, testemele. Lume... lume... lume... Apoi închide gazeta și trage concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bunicilor ŕ la Ionel Teodoreanu. În primul rând sunt locurile, fiecare încăpere are particularitatea ei, camera de oaspeți este acoperită cu scoarțe, covoare moldovenești, podul este decorat cu cârnați, slănină, afumături toate atârnând de grinzi în penumbră. Acolo se află copaia de lemn prin care trece legănat fiecare membru al familiei. M-a surprins de câte ori regizorul se oprește asupra scărilor de lemn, cei doi bunici urcă și coboară scări, cu o anumită lentoare, iar mișcarea lor scandează ceva din urcușurile și
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
Ce-i asta? Adă, omule, ceva ca lumea, că n-am să fac focul cu vânt! Eu nu pricep ce se întâmplă în capul acela al tău! (Dănilă trece, ferit, la gard, rupe câteva nuiele.) Iaca, azi mai opăresc în copaie ce pospai de făină mai este în traistă, să le coc copiilor o turtă de mălai. Da' mâine ce-om face? DĂNILĂ (vine cu vreascurile): Iaca lemnele. SMARANDA: Doamne, omule, că multă minte-ți mai trebuie! Numai gardul nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pretenții, vă asfaltăm, vă băgăm gaze și curent până-n creierii munților. Da' omu' simplu tot cu gălăgie-n gură e. Că a sfertisit ăla dân fonduri, că furat ăla nu știu ce. Prostii. În loc să fie mulțumit că nu să mai spală-n copaie, râtanii face gât. Da, dom'ne, să mai ciugulește, că oameni suntem. Nu e nimeni sfânt, da?" "Corect! Sfinții-s la biserică pă perete. Acia-s oameni. Și tot omu' mai greșește și el...", sărise imediat Relu. "Mai greșim și noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un cuvânt: rușine. Evanghelia lui Iuda e un document important al creștinismului antic, un text a cărui valoare istorică și teologică este incontestabilă. Dar și aici lucrurile trebuie analizate cu discernământ, nu așa cum fac unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri. Dar, dacă valoarea descoperirii în sine este de netăgăduit, nimeni nu ne oprește să-i analizăm și - de ce nu? - să-i relativizăm ori să-i dezamorsăm conținutul, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mamei. Totul este vechi în jur, casa este veche, cu florile uscate rămase în pervazul ferestrei, cu scara ciobită, cu vatra în care trosnesc ușor lemnele asemeni pârâiturilor unui disc vechi de pick-up, cu pereții afumați, cu patul asemeni unei copăi de piatră, un pat între leagăn și sicriu. Sokurov surprinde cu o sensibilitate pe care n-am mai întâlnit-o la niciun alt regizor această fragilitate a clipei dinaintea unei inefabile despărțiri; mamă și fiu visează aceleași vise, cuvintele unuia
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
își respectă și își iubesc limba maternă care pentru ei este "patrie intimă și inviolabilă". Inti Illay Raymi Cartouche, antropolog și scriitor, este un adevărat Saraguro (populație de indigeni quechua din Ecuador) și s-a născut, după cum singur mărturiseșe, în copaie de lemn. Crede în Pachamama (mama pământului și a cosmosului, a Totalității Vieții), în energia lui Apus (pământul înalt din platourile andine) și în Inti Tayta (Tatăl Soarelui), iar pentru el a scrie în limba quechua echivalează cu a fi
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
Emil Brumaru Cum freci o rufă și o storci așa mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, Într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le,încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16129_a_17454]
-
Emil Brumaru Cum freci o rufă și o storci așa mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le, încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16555_a_17880]
-
un camion pe șosea, așa că nu mă auzi căzând. Băiatul se îndepărtă. Îmi luai și eu catrafusele. - Fără să știu prea bine ce fac, urmă Vasiliu, zăpăcit, am trecut strada, m-am întors în casa Florcioiu, m-am strecurat printre copăi și copii, am intrat în camera bătrânei doamne care nu păru mirată de întoarcerea mea. - Fiul meu o să vină-ndată îmi spuse, dovedindu-se perfect la curent cu programul. Într-adevăr Balduin apăru, palid, umblând greu. Schimbarăm o privire. Amândoi
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
ale pachebotului, așa că am rămas singur în cabină, întins în pat, obosit după o noapte prea scurtă. Dar nu reușesc s-adorm. La interval de câteva secunde, parcă, ciclic, o scurtă clătinare îmi sugerează - sau amintește? - de legănarea pruncului în copaie. Mama croșetează ori coase un ciorap găurit și uită, uneori, să împingă ușor cu piciorul mica albie scobită într-un lemn alb. Ori poate că trage ceva la mașină, o nouă cămășuță, o altă față de pernă, și mâna care pornește
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]