162 matches
-
paza femeii de la cinci, care o și alăptează. Le deschide Iulia Barbu și după ce duduile în scurte de piele se legitimează, le lasă să intre. ─ Vai, nu se poate așa ceva! țipă cea mai blondă dintre ele, dând cu ochii de copaia scobită de nea Mihai. Aici doarme copilul?! Dar ce, suntem în evul mediu? ─ Cum să fim în evul mediu, don’șoară dragă, îi răspunde cu duhul blândeții nea Mihai, se poate? Atunci mata nici n-ai veni pe la noi... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Că stelele atârnate de-orbite-n spațiu sunt altele acum Că soarele-i palid, bolnav de stomac de un veac Cunosc toată gama de triluri - spanac! Când foamea-i tot foame și burta Îți ghiorțăie fără-a fi mândră sau demnă, O copaie de mațe nu poți să le umpli cu aer stătut, Când pâine nu e, o să mesteci pulberea stelelor, Dar pot eu să mușc Luna, dacă n-ajung la ea Sau să mut gura din care iese cuvântul În locul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oficiu. CAPITOLUL PERIOADA INTERBELICĂ - POEZIA Testul nr. 86 Rezolvă cerințele, cu privire la textul de mai jos: Vin fetele cântând din vie, Pe cap în coșuri duc amurg. Toți strugurii striviți de soare În raza purpurie curg. În urma lor, purtând la cramă Copăile cu rod, flăcăi Țin cerul toamnei greu pe umăr Și steaua nopții, cea dintâi. (Ion Pillat, Cules) 1.Scrie două expresii/ locuțiuni care conțin verbul (a) duce. 2.Menționează sinonimele cuvintelor: amurg, flăcăi. 3.Transcrie o imagine vizuală și una
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Civilizația românească tradițională este una a "lemnului" și în mai mică măsură a pietrei." Unchiașul dintr-o poveste găsește un lemn de tei pe care-l spală, după care lemnul, căpătând viață, se transformă într-un copil care plânge "în copaie" [Tei-Legănat, Bârlea, I. Cuplul bătrân din Ionică, ram de tei [Oprișan, III] obține un copil în urma însuflețirii unui ram de tei de către Dumnezeu. Credințele despre puterile magice ale teiului abundă în mentalitatea arhaică românească. Din lemn de tei meșterii populari
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
le reproșează unchilor că i-au lăsat mama fără lumină, fără foc, iar între timp el s-a căsătorit. Rudele vor să-i vadă soția, fata născută atunci, îi și ia mă-sa p-amândoi și-i pune într-o copaie, unu' la un cap și unu' la un cap, să-i legene. În sfârșit, eroul își ajută și unchiul să se-nsoare, pentru că era singurul care putea să scoată paloșul din tufanul de la poarta împăratului. Sim. FI. Marian susține că
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ceea ce acceptasem și eu nu de mult. Împotriva amalgamării acestor fapte într-un concept unic, incivilitatea, se ridică, de exemplu, Prairat (2001) și credem că în privința asta are dreptate, dar că greșește, în schimb, când "aruncă pruncul o dată cu apa din copaie", lipsindu-se de descrierea experienței victimare pe care o permite teoria incivilității. Noțiunea de incivilitate primește două critici de fond, total opuse, de altfel, de vreme ce pun accentul pe supracalificarea sau subcalificarea faptelor desemnate prin acest termen. Pentru prima critică, termenul
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Era, explică Bârlădeanu, o afirmație mai mult decât revoluționară, care contesta toată politica lui Lenin și Stalin. Deși urmărea cu interes proiectul de reformă a socialismului, Bârlădeanu refuza, în 1988 ca și în 1997, "să arunce copilul cu apa din copaie", așa cum o spune el însuși. Ajuns la bătrânețe, el meditează acum la marea eroare a socialismului de a fi recuzat și de a fi pretins să eradicheze toate valorile anterioare, toată cultura respectului față de om, rezultat al unor lupte sociale
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
făcu bagajele, se îndreptă spre Himalaya și urcă din nou muntele. „O, guru”, se jelui el, „mi-au murit și mai multe găini!”. „Cum le dai să bea apă?” „Am făcut niște vase din lemn și acolo le pun apa.” „Copăi! Îți trebuie copăi!” Crescătorul bătu din nou drum lung spre casă și construi copăile. Timp de șase luni, totul merse bine. Apoi, într-o dimineață, ducându-se să le dea de mâncare, a găsi și mai multe găini moarte. Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
îndreptă spre Himalaya și urcă din nou muntele. „O, guru”, se jelui el, „mi-au murit și mai multe găini!”. „Cum le dai să bea apă?” „Am făcut niște vase din lemn și acolo le pun apa.” „Copăi! Îți trebuie copăi!” Crescătorul bătu din nou drum lung spre casă și construi copăile. Timp de șase luni, totul merse bine. Apoi, într-o dimineață, ducându-se să le dea de mâncare, a găsi și mai multe găini moarte. Așa că iar porni spre
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
jelui el, „mi-au murit și mai multe găini!”. „Cum le dai să bea apă?” „Am făcut niște vase din lemn și acolo le pun apa.” „Copăi! Îți trebuie copăi!” Crescătorul bătu din nou drum lung spre casă și construi copăile. Timp de șase luni, totul merse bine. Apoi, într-o dimineață, ducându-se să le dea de mâncare, a găsi și mai multe găini moarte. Așa că iar porni spre guru. „O, guru”, se plânse el, „mi-au murit și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
facă față altor numeroase sarcini. «Tovarășa, În vremuri de răscruce cuvintele partidului le duce. Aceasta-i dă tărie În lupte aspre Acesta este chipul Anei noastreă» Deși fiecare clipă e numărată, tovarășa Ana găsește, totuși, vreme să se aplece deasupra copăii În care doarme un copil bălai, să-l acopere cu o velință veche și să rostească o vorbă prietenească menită să descrețească frunțile Încordate. (Ă). Prin zăbrele al maestrului A. Toma, Înfruntă suferințele la care e supus, hotărârea lui de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ajunge astfel, câteodată, la „extremală” autoreferențialitate: într-un poem ca In memoriam, textul pare că se îmbată cu propriile sonorități, inventând un joc cu reguli stranii, inaccesibile, marcate grafic prin caractere italice: „Cir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropi de apă rece/ În copaie când te lai; / Vir-o-con-go-eo-lig,/ Oase-închise-afară-n frig/ Lir-liu-gean, lir-liu-gean./ Ca trei pietre date dura/ Pe dulci lespezi de mărgean.” Una dintre cele mai frumoase strofe din poezia românească nu „comunică”, practic, nimic și nu poate fi nicicum analizată, raționalizată. E, acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]