12 matches
-
împărțire o cere, întinderea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor respective, datoriile și creanțele soților, unul față de celălalt, precum și față de terțele persoane. Indiferent că partajul este voluntar sau judiciar, el nu produce efecte dacă a fost realizat fără participarea tuturor copartajanților, deoarece astfel, ar însemna să se valideze o împărțeală în cadrul căreia s-a dispus de drepturile altuia. Disp.art.797 C.civ. prevăd că partajul efectuat fără participarea tuturor coproprietarilor este sancționat cu nulitatea.112 Stabilirea contribuției fiecărui soț la
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
care puteau fi redate dominației otomane. Înainte de a se ajunge însă la fixarea bazelor păcii, n-au lipsit inserțiile cercurilor politice europene, mai mult sau mai puțin interesate în zonă. În martie 1774, marele hatman al Coroanei, Branicki, repeta Puterilor copartajante ale Poloniei propunerea mai veche, acum cu desăvârșire nerealistă, de participare a țării sale în războiul contra Turciei în schimbul alipirii totale sau parțiale a Principatelor. Papa ceruse Franței să împiedice dobândirea de către Rusia, prin tratatul de pace, a protecției asupra
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și disputau conducerea exclusivă a emigrației. În sânul lor, personalități, curente și disidențe subminau impunerea unității de vedere și acțiune. Tabloul se complică dacă luăm în considerare intrarea în arena politică, în anumite împrejurări, a reprezentanților polonezi „oficiali” în țările copartajante. De pildă, în februarie 1849, deputații polonezi din Prusia alcătuiseră o fracțiune: „Kolo Polskie”, care propovăduia solidaritatea națională, dar ignora un atât de mare imperativ al vremii ca emanciparea țărănimii. Este însă adevărat că, în cele din urmă, toți polonezii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
d'Autriche et pour mettre un frein aux voeux audacieuses de la Russie" (s. Ven.C.)40. Căci susținea el, ceva mai tarziu, în cuprinsul unei Note, având aceiași destinatari, de vreme ce Polonia devenise "un sujet de discorde" între cele trei puteri copartajante, declanșarea unui conflict armat între ele apărea că iminentă, ceea ce ar fi asigurat succesul planului franco-otoman41. Or, tocmai acel plan ținea în alertă cercurile conducătoare ruse, stare de spirit sesizată lesne și de nobilul venețian acreditat la Petersburg, Nicolo Venier
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
era condiționată, însă, după cum constată același diplomat, de depășirea unui impediment, deloc de neglijat, si anume delimitarea teritoriului care ar fi urmat să constituie expresia acelei "umbre de Regat", de cele care trebuiau să revină fiecăreia din cele trei puteri copartajante, adică Rusiei, Austriei și Prusiei 53. Cea din urmă, eliberată de povară unui război, pe cât de ineficient, pe atât de ruinător, nu înțelegea, însă, să lase Rusia și Austria să decidă și pentru ea, ceea ce contribuia la complicarea, în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ca Rusia să-i fi restituit aceluia și Lituania și Curlanda. Idee respinsă categoric de Ecaterina a II-a61 care s-ar fi declarat, în schimb, de acord să accepte dezamorsarea crizei se numără și posibilitatea ca plenipotențiarii celor trei puteri copartajante să-i fixeze regelui polon "una Pensione sufficiente, e adattata al Carattere, di cui è investitò, e tale Pensione verrà tassata proporzionatamente a ciò che sarà toccato în Partagio a cadauna delle tre Potenze"; după care, fostul rege ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tratatul încheiat la Petersburg care sancționa, din punctul de vedere al lui jus publicum europaeum, dispariția Poloniei de pe harta politică a Europei 78. Evenimentul a fost adus la cunoștință Porții Otomane de către reprezentanții diplomatici la Istanbul ai celor trei puteri copartajante, printr-o Notă comună, prezentată la 9 august 1797, știre care, potrivit informației lui Mouradgea d'Ohsson, a fost primită de Poartă "avec une silence morne" (s. Ven.C.)79. acquisitions qu'Elle vient de faire en Pologne, et que
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
parte, cum s-a menționat, din planurile lui Napoleon privind Polonia. Și aceasta sugestie a fost declinata, deoarece cercurile conducătoare vieneze îl suspectau pe Napoleon că agită problemă Galiției doar în scopul de a preveni o eventuală coalizare a puterilor copartajante ale Poloniei și a reactiva vechea rivalitate austro-prusiană pentru Silezia 296. La rândul său, Napoleon nu a forțat notă, deoarece, pe de o parte, vroia să o împiedice să se alieze cu adversarii săi, iar pe de alta, să o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ca, potrivit planului lui Hardenberg, lansat cu prilejul întâlnirii dintre Alexandru I și Friedrich Wilhelm al III-lea, în apropiere de Tilsit, la 21 iunie 1807, Polonia urma a fi reconstituita din provinciile ce fuseseră anexate de cele trei puteri copartajante cu prilejul ultimei împărțiri, cea din anul 1795, cu excepția orașelor Poznan, Gdansk și Torun, cu teritoriile adiacente, ce trebuiau să rămână Prusiei 350. Napoleon Bonaparte a decis, însă, rezolvarea problemei poloneze în termenii pe care i-a convenit cu Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la France et la Porte" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît., p. 265). "Varianta poloneză" a combinațiilor diplomatice ale lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson s-a dovedit a fi fost, însă, total inoperanta. La 27 ianuarie 1797, cele trei puteri copartajante au semnat, la Petersburg, tratatul care sancționa deplină divizare a Poloniei, a cărei denumire a fost ștearsă, oficial, din sistemul politic european 98. Tratatul a fost adus la cunoștință Porții Otomane, la 9 august 1797, printr-o Notă comună, semnată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la tratatul austrorus, din 3 ianuarie 1795, în urma căruia s-a efectuat, din punct de vedere formal, cea de a treia împărțire a ei; de jure, Polonia a mai existat ca stat până la 26 ianuarie 1797, când cele trei state copartajante au încheiat la Petersburg tratatul care sancționa definitivă împărțire a Poloniei, prilej cu care denumirea statului polon a fost abolita (cf., loc. cît. p. 22, n. 10). 75 Mouradgea mai notă, în raportul său din 10 decembrie 1795, că Poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
politică otomană (cf., Europe and the Porte, Vol. I, p. 310). 114 "Tous leș illusions sur le sort de la Pologne constată același Mouradgea d'Ohsson doivent maintenant se dissiper", deoarece, la 9 august 1797, reprezentanții diplomatici ai celor trei puteri copartajante au prezentat Porții o Notă comună prin care îi notificau "que leurs Gouvernemens respectifs venoient de consommer par un Act definitif la neantissement de la cidevant Pologne", notificare primită de Poartă "avec une silence morne, et qu'il en seră de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]