69 matches
-
existe, pe Dealul Spirei de pildă, o oază de liniște și de prospețime, remediu împotriva unui centru agresiv, pestriț și zgomotos: „Când te uiți din pridvor către Bucureștii prăvăliți în vale sau urcători către dealurile opuse, turnurile, edificiile mansardate, tinicheaua coperișurilor, varietățile de colorit, petecele de grădini, iar peste toată această panoramă, prăfuirea de aur orientalizând civilizarea încă proaspătă a orașului voievodal, îți umplu vederea cu senzațiuni învietoare, îți întineresc inima, îți șterg din memorie cruda experiență a unui trai petrecut
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
încheie un drum rotund ca un monoclu. Iată nepotrivitele cuvinte la care mă opream, schimbate-n îmbinări mai naturale: "Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale/ Cu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,/ Sub coperiș lăsat pe-o rînă, la margine de mahalale,/ Sub turnul mîngîiat în aripi de raze și de rîndunici." Doar că fostul final pe care, cu intuiția lucrului bine făcut, Pillat îl păstrează aproape întocmai, coboară, cu tot trecutul lui, în
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
„Odată, am pornit dintr-o colibă căzută în genunchi sub povara (a)coperișului de trestii, să prind marea taină de a citi în suflete, să învăț rostul vieții și să învăț a fi om... Câtă dreptate are acest Fiu demn de viță veche românească, ieșit înspre lumină, nu are importanță de unde-anume - dintr-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
al ecranului ni-l oferă cu generozitate, fără a aminti (mai cu sârg) de literatura propriu-zisă (dramaturgie, proză, poezie), pe care a lăsat-o posterității. Câtă subtilitate în frazarea: „Odată, am pornit dintr-o colibă căzută în genunchi sub povara coperișului de trestii, să prind marea taină de a citi în suflete, să învăț rostul vieții și să învăț a fi om... ” Da, voința de a pleca în lume, pentru a îmbrățișa lumina cunoștinței, dar fără a uita nicio clipă de unde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
pământ printre care se împleteau crengi și nuiele. De la ușă, în prelungirea părții de sus, sprijinit tot de pari, dar mai groși, fără perete de împletitură din nuiele, se făcea un acoperiș lung de 2-3m, - numit comănac. Afară, sub acest coperiș, pe partea de sus a peretelui stânii se fixau lesele, împletitură dreptunghiulară din nuiele (alun), pe care se punea cașul la zvântat, de unde, peste o zi sau două, era dus pe lesa sau lesele dinăuntrul stânii, unde se usca. După ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Manuscris > Povestiri > ȚAȚA MARIOARA MOȘOIULUI, DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Peste drum de prima școală, o casă mare cu poartă-naltă, gărdit zăbrelit cu șipci și coperiș de șiță-n două ape, din vânzol de voci muieratice se înalță vie vocea în putere a Marioarei Moșoiu, o femeie puțintică-n trup dar meșteră la potriveala vorbei. - Pe vremea când eram copchilă nu ieșeam din vorba ălor mari
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
mitul se extrage din bunele raporturi ale omului cu divinitatea. Captarea atenției și dirijarea ei spre un verb prea banal altfel se realizează prin încă câteva mijloace de accentuare lexical-morfologică: afereză (Miresmează-n nori grădine; [...] plinind cea soarte; Aripi tinse; Coperișul de argint; Podobește-a lui cunună; ochi păienjeniți; Rusalim), apocopă (străluce; luce; Năluce-n adînc și-nfloare; Calul hohotă), poliptoton (Cu argint viu argintată; Nimeni pe nimeni la nimica nu cheamă), singular particularizat - singular de restrânsă circulație (margină; genună; soarte; neauă; steauă
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
a ascuns, Fuse-aici, acuma nu-i Îi aud doar trilul lui. Se răresc și norii, ei Sus pe cer, acuma ce-i? Un punct negru, depărtat Nu se-oprește din cântat. Sus pe deal la Ilisie Ultima casă pustie, Coperișul o să cadă Într-o iarnă cu zapadă. Și s-or rupe și pereții Cum se rupe firul vieții, Doar trilul de ciocârlie Răsuna-va pe vecie. ------------------------------ Ioan NICOARĂ Finix-Arizona, SUA 11 iunie 2015 Referință Bibliografică: Ioan NICOARĂ - SUS PE DEAL
SUS PE DEAL LA ILISIE de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 1625 din 13 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350850_a_352179]
-
mut A fost o dată de cei mulți uitată, a fost odată-n Rucăr un băiat și o fată fără leac de părinți, cu grai și cu auzul surd. Cei doi se cuibăreau într-o căsuță de sub brazi, cu șiță-n coperiș și-o vatră la intrarea-n două cămăruțe. Sărmanii nu știau ce-i cântul, vorba de-alint și joaca de copii, dar le vedeau voia lor bună și spusul feței cu strâmbături de gură. În schimb știau ce-i munca
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
17 octombrie 2016. MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE Am să-ncerc să număr, vai, câți copaci rămân după ce vânzașii seceră în vale, că-i aleg înalți, falnici, bătrân cu bătrân, că sărmanul munte mai are doar poale. Poalele rămase plâng azi coperișul care se usucă precum iarba arsă într-o vară spână, moartă-n secerișul celor ce acuma ne mai joacă o farsă. Farsa, din păcate, e pe căi legale dovedită-n acte cu nemernicie, bieți mei copaci - forțe inegale vă doboară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Toate Articolele Autorului MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE Am să-ncerc să număr, vai, câți copaci rămân după ce vânzașii secera în vale, că-i aleg înalți, falnici, bătrân cu bătrân, ca sârmanul munte mai are doar poale. Poalele rămase plâng azi coperișul care se usucă precum iarbă arsă într-o vară spâna, moartă-n secerișul celor ce acuma ne mai joacă o farsă. Farsă, din păcate, e pe căi legale dovedită-n acte cu nemernicie, bieți mei copaci - forțe inegale va doboară
MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE de DORA PASCU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380932_a_382261]
-
-nchin! Dar ceasul trece, clipa vine Și-n pace vremea nu te lasă, Că dragii tăi nu-s lângă tine Străinilor nici nu le pasă... Tu ai aici în Sat o casă, Cum alte-n lume nu mai sunt Și coperișul ei te-apasă, Spre-acasa plină de duh sfânt Te-aduc aducerile-aminte, Din tot doar ele ne rămân Citește-mi versul meu fierbinte Și culcă-te cu el la sân... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Celui plecat din țară... / Nicolae Nicoară Horia
CELUI PLECAT DIN ȚARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371341_a_372670]
-
invitatul unui viclean ronțăitor de ziare e, în seara asta, un ipochimen care, cu aerul lui dezabuzat, se și vede trecut în cartea de istorie, carte ce, n-are cum, trebuie să includă, ca moment astral, înălțarea la ceruri de pe coperișul C.C.-ului a providențialului helicopter, moment la care a pus umărul (sau piciorul) și invitatul de-acum. Dacă-l asculți așa, leger, balansul lui în hamacul matrapazlîcurilor (interne și internaționale), la care ia parte, cu discreție zîmbită, din '89 încoace
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în forma unei mici și gingașe plante abia văzute cu microscopul; 967 {EminescuOpXIV 968} și această plantă se nutrește c-o cantitate foarte mică de apă a aerului atmosferic, încărcată cu acid carbonic și amoniac. Piatra viorelei se numește acest coperiș fin, prăfuit și stacojiu (ecarlate) al stîncei goale și e numit astfel din cauza curiosului miros de viorea pe care-l are daca-l freci. Prin descompunerea și putrezirea continuă a acestei mici plante se produce încet-încet o pătură foarte subțire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de înfățișarea comică a acelor brațe scheletice, care păreau a ieși prin plafon . . . . . . Așa de mult păreau a ieși prin plafon încît Mini ar fi vroit să fie în același timp pe trotuarul din fața. casei, pentru a vedea pe coperiș acele gheare apărând prin țigla roșiei . Dar Mini acum era refugiată în lumi interioare și când, lâncedă încă de blândețea lor, se desprinse de ele, locul și oamenii dimprejur o reluară în vârtejul acelei dram'.1 în care azi se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă sau cine știe cât tăcu, la altă măsură a timpului. Vorbise cu un glas
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe amica ei singuratică. O absorbise Cetatea și timpul. III In dimineața-aceea, scoțând nasul devreme pe fereastră ca să dea drumul zilei să intre în odaia ei adăpostită, Mini simți dintr-o dată, de la întîia privire rotită în jurul cerului, cât încăpea între coperișurile învecinate, simți de la prima răsuflare cu care gusta aerul, de la prima lui adulmecare, o asemănare și lesne își dădu seama anume care, atât era de fățișă. Dimineața aceea era la fel cu cea dintr-un august trecut, când făcuse cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Dimineața, zgomotul timpuriu al tramvaielor, uruitul trăsurilor, acoperiseră melodia capricioasă a ploaiei. Mini se aplecase peste 1 sghiaburile ude, asfaltul era ud și el șl burlanele se scurgeau. Orașul împiedica să vezi orizonturile amenințătoare sau geana promițătoare a soarelui. Pe deasupra coperișurilor nalte și dese, norii rotocoleau. Mini nu vroi să se mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de împuternicire ca să o stăpânească în voie fără nici o asuprire. Dar ce s-a întâmplat cu dugheana, de a fost nevoie de glasul lui vodă? Asta o aflăm din cele spuse de însuși vodă: „Și după ce au arsu de focu coperișurile, iar Toma negustor s-au sculat în sîla lui și au tocmit ace dugheană și o ține el”. La sfârșit, vodă pune piciorul în prag și hotărăște: „Iar de va avea cineva a răspunde să vie de față să-și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Între Bîrlogu și Amara, mult mai devale, se vede încă un sat ― Ruginoasa, chiar în centrul proprietății noastre. Acolo, avem acuma acareturile de căpetenie și uneltele mai bune. La orizont, se zărește și de aci satul Izvoru. Pata roșie e coperișul castelului Ghiculeștilor. Pădurea aceea, la stânga Izvorului, e a noastră. Sunt vreo trei sute de pogoane. Atâta s-a mai salvat. Cu un secol în urmă, Amara se afla la marginea pădurii care cuprindea toate locurile astea... Uite, în stânga, pe Valea Câinelui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aproape de Izvoru, pe un drum de care, având în stânga moșia Amara și în dreapta moșia Ruginoasa, aceeași câmpie dreaptă, pustie, monotonă, neagră sub cerul cenușiu de toamnă. Numai la orizont se vedea peticul arămiu al pădurii Amara și, mai la dreapta, coperișul roșu al castelului Ghica din Izvoru. Se întoarseră în Ruginoasa, unde Grigore mai avea puțin de lucru. Pe urmă o luară pe alt drum, spre Bîrlogu, iar de acolo, peste câmp, pe o potecă dreaptă, înapoi la Amara. Mai mult
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conac, la uliță, și-a durat aici o căsuță dintr-un coșar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ferestre ale castelului se iviră fuioare de fum. ― Focul!... Focul! răcni un glas cu bucurie sălbatică. Dar focul se încingea greoi. Ardea numai înăuntru și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând milioane de scântei. Oamenii umblau în jurul focului, parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. Toți răgușiseră urlând și totuși urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi cu care voiau să răscumpere toate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi pierdut somnul. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului, în lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hârbuite, care se topeau într-un zgomot straniu, izbucnit parcă din rărunchii pământului... Târziu, după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. Un nour uriaș de scântei răbufni brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din sute de piepturi porni, ca la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întîmple ceva și ei să lipsească. Astfel, înspre ziuă, curtea se mai liniști de oameni și focul însuși ardea mai potolit și sătul, cu pâlpâiri somnoroase. La fereastra bătrânului conac veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]