452 matches
-
Aktiongruppe Banat (Grupul de Acțiune Banat), nu o grupare de rezistență, în ciuda sonorității belicoase a numelui, ci o "generație literară" de scriitori germani "progresiști", cum spune însuși autorul, din România, care doreau să dea un suflu nou existenței acestei minorități copleșite încă de vina colaborării naziste, Totok a fost anchetat pentru "activități antistatale", a făcut închisoare, iar fratele său a fost chiar condamnat pentru aceleași delicte și eliberat abia în urma intervențiilor din străinătate. Constrângerea memoriei conține astfel relatări ale evenimentelor din partea
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
la vedere și lasă să se arate sala tronului cu scări și construcții metalice, somptuoase, de bronz patinat. Peste tot este o viermuială continuă, zeci de personaje din figurație, corul și ansamblul de balet animă fără încetare spațiul de joc, copleșit astfel. Deși perfect coerentă și argumentată foarte serios de la un capăt la celălalt, aș spune că viziunea lui Petrică Ionescu mi se pare excesivă uneori. Nu mă integrez părerilor care vorbesc despre o punere în scenă prea comercială - astăzi se
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Ca să-și pedepsească victoria/ Naște poporul de umbre" (Zeu al păstorilor). Nevoită a se supune unui regim interogativ, care-i condiționează însăși starea ființării ("Am vrut să fiu,/ Am crezut că sînt./ Pînă a apărut întrebarea" - întrebarea), autoarea se simte copleșită de-o transcendență ce șterge granițele dintre timpuri, fără a oferi un sens devălmășiei temporale, așadar plonjînd în absurd: Nu e trecut, nu-i viitor,/ Un azi etern, năucitor,/ Cu soarele deasupra nemișcat/ Nemaiînstare/ Să măsoare/ Fărăderostul nemuririi" (Scaieți și
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
drama. Egoismul și cruzimea sînt omologabile aci în liniamente tradiționale, "realiste", după cum notează d-na Irina Petraș: "Calitățile, capriciile, dorințele sale (ale eroului) sînt mereu în prim-plan, orice tentativă a Ťfemeii iubiteť de a ieși din limitele ipostazei de copleșită admiratoare fiind socotită un afront, nerespectarea unui contract. (ŤFelul din ce în ce mai independent în care judeca îmi arăta limpede în ce măsură scădea dragostea ei pentru mineť, spune Robert din Școala femeilor a lui André Gide, mărturisind o prejudecată identică față în față cu
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
dat trilogia Amfitrion, iar acum vine cu această tetralogie, aproape încheiată. Sunt mii de pagini. Dar au mai fost, în același interval, volumele de confesiuni (violente!), de eseuri, de memorii, cartea despre Nietzsche și încă altele. Noua critică de întâmpinare, copleșită, a ales tăcerea, o capitulare, cum spuneam, în fața cantității. Indiferent însă de motivație, neluarea în seamă a noilor cărți ale lui N. Breban este un act care îi aduce scriitorului prejudicii. Și nu numai lui. Imaginea momentului actual de creație
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
de teribila navetă profesională, pare să o regrete liric. Într-o generație ce se definește prin ironie și spirit ludic, Alexandru Mușina se dovedește, dacă îi crăpăm pojghița de sarcasm verbal, un mare sentimental; un autor dominat de amintiri și copleșit, cu toată mobilitatea sa intelectuală, de afecte. Două exemple, în registre diferite, dar într-o aceeași diagramă a unei tristeți... iremediabile: "Și noi am călătorit cu Budila-Express,/ Și noi am văzut fețele stoarse, ca niște cîrpe ajunse/ La gradul zero
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
Copleșit - de concentrația și densitatea de filon fabulos: aur și argint lăcrimând, andezit și diamant sângerând, speranță și albastru de Voroneț halucinând peste o Istorie în care luciditatea se dovedește totdeauna dureros de dulce -, copleșit, fascinat și, poate, inhibat de realitatea
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Copleșit - de concentrația și densitatea de filon fabulos: aur și argint lăcrimând, andezit și diamant sângerând, speranță și albastru de Voroneț halucinând peste o Istorie în care luciditatea se dovedește totdeauna dureros de dulce -, copleșit, fascinat și, poate, inhibat de realitatea și rănile veșnic vii descoperite, descifrate, pas cu pas, de Doina Cernica și Maria Toacă am tot amânat comentarea volumului lor de referință: Dulce de Suceava. Amar de Cernăuți. Lansată cu succes și în
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
îndeamnă, iar arhitectura fiind doar simbolic amintită, "pentru a nu-l deruta pe cititorul necunoscător al detaliilor urbanistice". Volumul, deosebit de dens, este un ghid amănunțit al Petersburgului, urmărit îndeaproape pe parcursul a celor trei secole de existență. Cititorul, informat, dar și copleșit, găsește în el detalii istorice, urbanistice, demografice, de istorie literară, dar și fișe bio-bibliografice ale autorilor, nativi sau numai locuitori, ai urbei întemeiate de Petru, și chiar analize comparatiste ale operelor în care se reflectă orașul. Lăsând deoparte introducerile sau
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
care (supra)veghează totul, lucruri, acțiuni și oameni. Și de care poetul se simte țintuit permanent. Ceea ce-și îngăduie fără limite, este retrăirea amintirilor, „Visele neîmplinite / Cu trecutele iubiri / De neant ademenite”. Poezia devine romantică atunci când autorul se lasă copleșit, fascinat de clarul de lună, de zânele care se adună și de liniștea nopții. Revolta poetului se îndreaptă și împotriva tagmei preoțești, socotită de el, ca fiind răspunzătoare pentru sărăcia celor mulți. Cel mai ades, apar în versuri regretele anilor
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
soție (Rosario Dawson), precum și generalul și confidentul său de încredere Ptolemeu (Anthony Hopkins). Extraordinara sa evoluție începe când Alexandru atacă Macedonia, conducându-și armatele pentru a smulge vestul Asiei de sub controlul perșilor. , și continuă când tânărul comandant își împinge trupele copleșite numeric către o victorie imposibilă. Un fapt incredibil și probabil unic în analele istoriei militare este că Alexandru cel Mare nu a fost niciodată înfrânt în bătălie. presa la zi Photo magazin. Revistă de tehnică și artă fotografică. Odată eliminată
Agenda2005-02-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283265_a_284594]
-
Cehoslovacia. Pășim pe tărîmul tragediei, ca lentă și tristă anihilare reciprocă a protagoniștilor, din clipă în care Tomas se hotărăște că o urmeze pe Tereza. Decizia lui e declanșată de compasiune: închipuindu-si cum deschide ușa apartamentului lor din Praga, copleșită, pe prag, de nimicitorul sentiment al singurătății și părăsirii, bărbatul își provoacă o suferință care nici nu mai contează că e sau nu a Terezei, pur și simplu e insuportabila pentru el. Compasiunea îl face, de fapt, să ducă o
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
suntem undeva pe-aproape. E mai mult o afirmare constatativa, un atestat că azurul există, ca roșul solar cu palori incendiare face parte din izbucnirile universului și că Bogdan Lascăr știe să fie atent la ele fără a se lasă copleșit, dar și fără a rămâne indiferent, ca un martor rătăcitor, măsurat și egal cu sine, care înregistrează fugar, însă cu o percepție acută. E mult, e puțin? Nu știu. Dar e cu siguranta concludent, pentru un debut care se vrea
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
sau măcar seducătoare, din moment ce poate să provoace gelozia) duce la schizofrenie. Dar de fapt, chiar este și un act - incipient - de narcisism - nu numai o manifestare de schizofrenie -, dat fiind că victima (obiect al oglindirii) este pînă într-atît sedusă, încît, copleșită, deviază de la calea simplă a adevărului ce sare-n ochi. Ea evită să-și aproprieze chipul "inamic" pe care-l vede în oglindă, pentru că de la apropriere la seducție (sau, poate, invers - în poveștile cu Narcis, sensul reflectării e mereu incert
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
de miază-noapte a Indiei, în apropierea Himalayei. Aici își celebrează sărbătoarea poporul Sikhi, care este ziua de naștere a marelui Guru Nnok, patronul lui spiritual. Iar templul e chiar aievea complet din aur, așezat în mijlocul unui loc pietruit. Și adaugă copleșit: "templul Sihn e singurul templu indian în care șunt acceptați toți oamenii, de orice religie și de orice rasă ar fi ei." Vagabondînd în călătorie de studii, ajunge, cu trenul, la Jaipur, cetate din piatră roșie, care se vede din
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
că M. Sebastian, vizitîndu-l, a luat cu el manuscrisul viitorului roman, pe care l-a citit la Roman fiind tulburat de valoarea lui și a universului recreat. În jurnalul său, Sebastian a însemnat după această vizită: "Am plecat de acolo copleșit, uzat. Aveam impresia că nu voi putea reintra în viață. Totul mi se părea inutil, absurd... Acum totul a trecut, într-un fel, am uitat. Mă voi duce după-masă la tribunal, mă voi duce diseară la teatru, scriu acum aici
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
viața puiului de codobatură. Totodată, supărarea lui pe mizerabila lume își pierde din intensitate. E gata să renunțe la a-l mai ruga pe Dumnezeu s-o nimicească, din teama că va pieri, o dată cu ea, puiul din cuib. Uimit și copleșit, pustnicul se gîndește că poate, în ochiul divin, lumea toată se înfățișează ca acest cuib. Am ascultat zilele trecute un C.D. cu muzică religioasă sufită. O voce de derviș îl laudă pe Allah cel unic, într-o litanie fără început
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
Boala presupune lipsă; noțiunea are conținut de negație. Filosoficește, boala aparține răului: eu nu sînt bolnav, căci îmi simt plăcere". Dar plăcerile sale sînt morbide, demonstrînd alienarea. Cei din jur presimt ceva din neliniștea sa mentală, ocolindu-l sau acceptîndu-i, copleșiți, excentricitățile, precum aceea de a nu putea comunica decît cu copiii (Lili, de exemplu) sau cu deraiați mental precum Precup, îngrijitorul unei biserici. Romanul lui Fîntîneru a fost bine apreciat în epocă (de Al. Philippide, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, și alții
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
la mine se fixase! Primisem emoționat complimentele... Așa ceva nu mai văzuseră. Unul dintre supraveghetori, cu o șapcă roșie pe care scria SPEED mă întrebase dacă mai lucrasem "cu maimuțele". Da' de unde! Era culmea. A trebuit să bat în retragere, modest, copleșit... Cineva propuse să repetăm experimentul, așa, ca chestie. Ar fi fost a treia oară. Am reluat de la capăt totul. Suzy aștepta nerăbdătoare. Acum sînt sigur că știa. Se uita la mine cu intensitate și cu acea astuție feminină comună întregii
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
odihnă cu femei dezaxate de război. Astfel șvăboaica din Sibiu ia cunoștință de stări-limită și atrocități relatate în corespondența combatanților germani încercuiți la Stalingrad, prilej pentru Mihai Stoian de a personaliza eșecul și disperarea "cuceritorilor", odată cu tăria monahală a celei copleșite, ca odinioară Iov, de toate nenorocirile ce i se pot da unui om. Hedwig își vede visul împlinit: face din oligofrena Renate o fetiță normală. Prin tenacitate, rigoare, încredere suprafirească. O viață aproape imposibilă are și tânăra învățătoare Alexandra, victima
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
se explică aceasta? Cuvântul, comunicându-se sufletului în fiecare din teofaniile Sale până într acolo încât sporește viața divină a sufletului dilatându-i capacitatea. Copleșindu-l, face să se nască în el noi dorințe 56. Sufletul este în același timp copleșit și însetat. Copleșit, câtă vreme posedă în mod real Cuvântul, iar însetat pentru că nu posedă încă Cuvântul în sine. 52 Ibidem, GNO, 39.20. 53 Ibidem, GNO, 119.17. 54 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 312. 55 Ibidem
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Cuvântul, comunicându-se sufletului în fiecare din teofaniile Sale până într acolo încât sporește viața divină a sufletului dilatându-i capacitatea. Copleșindu-l, face să se nască în el noi dorințe 56. Sufletul este în același timp copleșit și însetat. Copleșit, câtă vreme posedă în mod real Cuvântul, iar însetat pentru că nu posedă încă Cuvântul în sine. 52 Ibidem, GNO, 39.20. 53 Ibidem, GNO, 119.17. 54 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 312. 55 Ibidem, p. 313. 56
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de scris la îndemînă, "mici evenimente mentale" de care te bucuri cu atît mai mult cu cît le poți proteja gratuitatea, asupra plictisului, emoțiilor, telefonului, înregistrează, ca într-un catalog sui-generis mișcările capricioase ale clipelor și tribulațiile dezordonate ale ființei copleșite de rutină, de plictiselile zilnice, de teama că nu se va întîmpla nimic. Pînă aici nimic ieșit din comun; din cele spuse s-ar putea deduce că avem de-a face cu un text hibrid, ceva între eseu, jurnal și
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
vorbă un localnic. “Da”, zice Bărbosu. “Mmm”, zice Cristorian, care, de fapt, e romano-catolic. Se primesc invitații călduroase la mănăstirea din sat. La plecare, unul dintre săteni îi pupă mîna părintelui Bărbosu și îl îmbrățișează, aproape lăcrimînd. Plecăm spre București, copleșiți. N-am luat bătaie, ba chiar dimpotrivă. E clar. Haina face pe om, iar ÎPS Daniel are o rivală puternică în Linda Evanghelista. Trecem din nou pe lîngă niște tinere creștine. Cu glas evlavios, părintele-copilot Bărbosu lansează o temă de
Cum era să devină Linda Evanghelista Patriarhul României by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19827_a_21152]
-
frizând deșertăciunile omenești ale slujitorilor Domnului, ironia e înlocuită de căldură când e vorba, însă, de pontiful dezertor, unul dintre cele mai profunde personaje izbutite de Michel Piccoli, plin de o tristețe și o resemnare la vederea căreia îți pleci, copleșit, ochii în fața eternei sale umanități. Spaimă de puterea neputincioasa, pentru că toți ne supunem talazurilor istoriei, de nepătruns precum căile Domnului, amenință direct ceremonialul solemn și autoritatea Sfanțului Scaun. Replică i-o oferă, în film, chiar regizorul, reciclat actor, care joacă
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]