223 matches
-
tata osteniți de la muncă. Dar ce să gătească? A! Da! Îi sclipi o idee. Porni spre grădină, se urcă în corcoduș și începu să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie, luă tuciul, merse cu el în vatră și-l puse pe pirostrii. Puse corcodușele în tuci, adaugă apă și aprinse focul. Și tot puse pe foc până dădu în fiert iar apa își
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și începu să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie, luă tuciul, merse cu el în vatră și-l puse pe pirostrii. Puse corcodușele în tuci, adaugă apă și aprinse focul. Și tot puse pe foc până dădu în fiert iar apa își schimbă culoarea. Dar se gândi că ar trebui să mai adauge ceva, nu prea semăna cu mâncarea pe care o făcea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
dădu drumul să se scalde în groapa cu nămol, special pregătită de tata pentru ei, pentru zilele cu arșiță. Dar când să-i bage înapoi la locul lor, porcii nicăieri! Îi găsi în grădină, uitase poarta deschisă când fusese după corcodușe. Îi băgă la locul lor, cam greu, pentru că nu voiau să mai plece de acolo, dăduseră de verdeață și pământ bun de râmat. În urma lor rămăsese locul răvășit. Dacă se supără mama că i-au râmat porcii printre roșii? Ia
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să se lase cu bubuieli și șuturi din corner, atunci mai ales, măciucitul devenea activitatea de bază. Se mai îmbună, gândind la mersul vieții în vremuri de demult. Apoi, și-a mai strunit entuziasmul. Nu mai umbla chiar așa, din corcodușă în corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit. În rest, și acolo dădeai de aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai norocul să le descoperi și să te procopsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lase cu bubuieli și șuturi din corner, atunci mai ales, măciucitul devenea activitatea de bază. Se mai îmbună, gândind la mersul vieții în vremuri de demult. Apoi, și-a mai strunit entuziasmul. Nu mai umbla chiar așa, din corcodușă în corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit. În rest, și acolo dădeai de aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai norocul să le descoperi și să te procopsești, când tovarășele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se află dl.primar Surdu. Vă rog,domnule primar! -Sunt primar pe acest meleag și-mi pasc oile cu drag,încă de la revoluție.Ii cunosc pe cei doi. Totul a început de la o partidă de pescuit. Au băut țuică de corcodușe. Apoi Ion Puțanu a scos cuțitul și a tăiat un rățoi din curtea lui Ion Sumanu.S-au bătut... -Vă mulțumesc.Dăm microfonul dlui Ion Puțanu. -Am câștigat la table,marți.N-am tăiat nici o gâscă.Am tăiat coada motanului
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ei așezat pe pământul grădinii suspendate, către dragostea care plămădește un pui, care să îți semene, să aibă fățuca ta și inima prințesei tale. nouă deasupra: înaintezi și intri în ținutul hoților-de-plăceri-din-memorie, acum este timpul să plătești pentru merele și corcodușele furate în copilărie, fii atent, mai ales la bandiții cu-un-ochi-scos, sunt cei mai periculoși, ei fură tihna din sufletul tău, nu îți vei mai aminti atingerile prințesei tale, îți pot fura imaginea lui luo na din amintirile tale, imaginea iubitei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
spre cele câteva case încă luminate, iar gândul mi-a zburat la Kay Lake. Citind printre rândurile articolului din ziar, mi-am închipuit-o servindu-i pe Bobby De Witt și pe prietenii lui, poate punându-și la bătaie și corcodușa - servitoarea unui gangster, drogată cu laudanum. Părea adevărat, dar urât, de parcă aș fi trădat scânteile pe care le simțisem între noi. Replica de final a lui Kay începea să sune a adevăr gol-goluț și mă întrebam cum de poate Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi la căpătîiul Corcodușei, bărbat-tu doarme dus. Intelectualul ăsta se crede la bibliotecă... dacă vrei cărți, eu zic să facem un pokeraș. Cele două femei și cei doi bărbați se retrag Încetișor În cea de-a treia cameră căreia i se spune biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei, seara, la un aperitiv. Annabelle trebuia să se odihnească și mai ales să nu ridice obiecte grele; acum Însă putea să se spele singură, să mănânce normal. După-amiaza, rămânea așezată În grădină; Michel și mama ei culegeau căpșune sau corcodușe. Era ca o ciudată perioadă de vacanță, sau ca o reîntoarcere În copilărie. Annabelle simțea mângâierea soarelui pe față și pe brațe. Cel mai adesea stătea fără să facă nimic; uneori broda, sau confecționa lucrușoare din pluș pentru nepotul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tot. Pfuuh... Soarele nostru bun, cel pe care Îl așteptam cu nesaț la sfârșit de iarnă... Soarele nostru molcom care topea zăpezi și aducea roșu și albastru În florile mărunte din văi. Soarele care ne cocea merișorii și fragile și corcodușele. Soarele care trezea urșii din somnul de iarnă. Ucigașul de aici, din inima nisipului. Usca și ardea tot. Încingea praful. Prăjea păianjenii ce alergau de colo-colo, În căutare de ascunziș. Îi uscase lui Aban pășunile și Îi secase izvoarele. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
face și de ce nu le dă și lor să guste. Omul de acolo, proprietarul cazanului, sau cine-o fi fost, zice; „Bă, nu vă dau, că-i a spitalului, au adunat de prin curtea spitalului prune, vișine căzute de pe jos, corcodușe, da’ mi-e frică să vă dau că dacă vine doctoru’ Cutare și vă găsește aici se supără pe mine, mă reclamă la primar, n-am io chef să mă pun rău cu nimeni pentru voi.“ „Ai, bre, dă-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de la sfârșitul lui noiembrie ’42 deja nici unul dintre voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate vătămați!), stând aici, la căldură, lângă cazanul În care fierbe boasca de corcodușe și struguri a lui nea Anton, fostul Infanterist. În ce fel ați fi putut voi să determinați ca acele lucruri Îngrozitoare să nu se Întâmple? Sau, mai bine zis, cum ați reușit să le dați curs, să le provocați, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că pământul avea de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai găseam și câte un alun... Mergeam mai mult noaptea și ziua ne odihneam. Ocoleam orice așezare omenească, de frică să nu ne dea pe mâna autorităților... Totul a mers așa până Într-o seară... Ședeam În marginea unui huceag
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cat, mă Întâmpină (sau mai precis „ne Întâmpină“) o ciudată arătare: are un cap smochinit, aninat prin sfoara roasă a gâtului de un corp dăulat, ce nu se vede niciodată În Întregime de după pervazul geamului; e un fel de Pena Corcodușa, depusă literalmente În raza noastră vizuală de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă; se apleacă peste fereastră cu părul alb-sur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ții minte, spuse Jenică zâmbind, cum puneam bănuții pe șine, să se lățească... Erau mai scumpi la rișcă, își aminti Maca. Un leu lățit făcea cât cinci de-ăia normali. Ce dacă nu puteai să cumperi cu el nici măcar o corcodușă. Nu era puțin lucru să așezi banul pe șină și să fugi la vreme. Și pe urmă să-l găsești printre brusturii de pe taluz. Bătrânul se ridică să adune farfuriile. Îl ajutară, el veni cu o cârpă să șteargă mușamaua
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste aburul vegetal". ("Femeia cu pâine"). Ne aflăm într-o țară pe care L. Blaga o numea Eutopia, "mândra grădină", mândra țară a semințelor; poetul devine și culegătorul de semințe, omul faptei. Femeia cu pâine" este un fel de Pena Corcodușa, precum și expresia directă a întâlnirii poetului cu destinul. Ca pe o adevărată pânză, se observă estomparea spațiului prin îngrămădirea obiectelor, sau dilatarea lui, printr-o organizare stranie. De la sămânță la energia generată de ea, de la starea de zbor la starea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aspect caricatural a cărei esență o recunoaște doar Povestitorul, chiar dacă cei trei se lasă călăuziți de un măscărici produs al decăderii ultime, un comediante care se salvează tocmai prin impuritatea care înseamnă adecvare, salvare la care nu are însă acces Corcodușa pedepsită tragic pentru că ridicase o clipă ochii spre purpura imperială, uitîndu-și condiția de floare de maidan. Ion Luca a preferat o onomastică aflată pe epiderma socialului, denumind efemeride mulțumite de propria lor condiție și neavînd acces la experiențe ce vizează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
simțea nevoia de "femei schiloade, știrbe, cocoșate sau borțoase și mai ales peste măsură de grase și de trupeșe, huidume și namile"; se adaugă și figuri memorabile ca Mariuca Dringeanu divina țață, femeile din casa Arnotenilor adevărații Arnoteni și Pena Corcodușa complet decăzută din glorioasa apropiere de prințul Serghie "bătrînă și veștezită, cu capul dezbrobodit și numai zdrențe toată, cu un picior desculț [...]. Beată moartă, vărsase pe ea și o trecuse neputința..." Mateiu aduce din veacul romantic acea "atracție specială pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că, tot ceea ce bănuiam îl aflu trecut și gîndit (cu ce alte vizionare puteri) în această tulburătoare carte". Admirabilă este concizia prin care, în cîteva fraze e cuprinsă întreaga vrajă a Crailor: În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sînt zone de vibrație joasă și înaltă. Polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
recent e o făptură care, așa cum arată, n-ar lăsa impresia că știe exact cînd sînt vernisajele. Știe exact. Și asta se vede după oportuna-i sacoșă, oricînd pregătită să facă față momentului. Ea, făptura, un fel de atemporală Pena Corcodușa, așteaptă cuviincios speech-ul inaugural, după care rade tot. Adică delicatesele puse la bătaie de expozant (și familia adiacentă). Cînd sacoșa și-a făcut plinul, Pena se oprește la fiecare, dă mîna ca o lady ce este și-o șterge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
premierei, calamburgiul personaj al protipendadei locale oricum vesel contaminant în mohorîtul răstimp avea uluitoarea dexteritate de a subtiliza de pe masă bunătăți rar găsite în comerțul socialist și a le strecura într-o pungă, e-adevărat, ceva mai elegantă decît a Corcodușei, nu însă și mai puțin hapsînă. Era hapsînia în sine. A jovial îndestulatului nomenclaturist. care prins în flagrant sigur ți-ar fi șoptit că vrea să submineze, material, regimul... În deja pomenita-mi fototecă dar și în a multor altora
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marilor orașe. Pentru mine Valea Proviței, și mai cu seamă satul Provița de Jos, însemnă acasă. Acasă e livada umbroasă, cu iarbă înaltă și crengile cu poame atârnând de povară, Acasă e corcodușul strâmb, în care mă urcam să adun corcodușele verzi, zdrelindu-mi picioarele, Acasă e dangăt de clopot ce se aude la trecerea vacilor seara, când sătule și leneșe, se întorc de la pășune, Acasă e fânul parfumat strâns în uriașe căpițe, Acasă e apa rece din fântână, e
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]