7 matches
-
Calitatea absolventului este generată și de calitatea sistemului de formare ce l-a urmat (a structurii instituționale, a managementului, a curriculumului universitar, a resurselor umane și materiale, a proceselor didactice propriu-zise etc.). Dar ea este o rezultantă a altor „calități”. Corelativitatea dintre acestea nu este directă, univocă, cumulativă, ci este mediată, pluridirecțională, selectivă. E posibil ca într-o structură de formare necalitativă să se „miște” indivizi performanți. E de domeniul vizibilului că în structuri performative „încap” și persoane necompetitive. În același
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
caietul de practică pedagogică, proiecte didactice, referate, instrumente evaluative, elemente de cercetare didactică etc.); 2) corectitudinea elaborării instrumentelor (de proiectare, evaluare etc. ) din perspectiva disciplinelor psihopedagogice, a didacticii disciplinei și a specificității conținuturilor academice; 3) coerența internă a materialelor și corelativitatea / complementaritatea lor funcțională la nivelul întregului portofoliu; 4) actualitatea și racordarea materialelor la noutățile reformei curriculare; 5) calitatea prezentării portofoliului; 6) calitatea răspunsurilor la întrebările formulate de comisie; 7) particularizarea materialelor didactice la specificul disciplinei de învățămînt; 8) criterii specifice
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
care va face parte din acesta! Calitatea absolventului este generată desigur și de calitatea sistemului de formare ce l-a urmat. Ea este o rezultantă și a altor calități (ale structurii instituționale, ale managementului, ale curriculumului universitar, ale resurselor etc.). Corelativitatea acestora nu este directă, univocă, cumulativă, ci mediată, polivalentă și selectivă. E posibil ca Într-o structură de formare necalitativă să se „miște” indivizi performanți. E clar că În structuri performative „Încap” și persoane necompetitive ( În universitățile noastre identificăm și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
palpabilă Într-o țară eminamente atee și În chip programatic despiritualizată religios? Am intrat Într-o societate concurențială, inclusiv din punct de vedere spiritual. Se tot vorbește despre complementaritate, „respirație” prin „cei doi plămâni” (ortodox și catolic), despre dialog interconfesional, corelativitate și unitate religioasă, despre revigorarea Vestului prin valorile Estului. Prin cine ar putea fi descoperit mai bine Estul decât prin cineva care a cunoscut... Vestul? 11.7. Părintele nostru Stă În capul mesei, e vesel și optimist. Și-a scos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Husserl, dat în două ipostaze, ca timp intern originar, curgere neoprită a actelor conștiinței, și ca timp obiectiv, adică șir de durate corespunzătoare obiectelor constituite de conștiința transcendentală, timpul judicativ reprezintă un fel de temporalitate originară, evidentă, constituită într-o corelativitate deplină cu judecata, așadar fără un aport al timpului subiectiv sau obiectiv în sens fenomenologic. Timpul judicativ pare a fi mai degrabă obiectiv, dar obiectivitatea sa ține de originea sa judicativă și de poziția judecății în orizontul gândirii, rostirii și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și tocmai de aceea expusă unei reducții (desigur, și în măsura în care "lumea vieții" umane îl dispune pe locuitorul ei, într-un mod esențial, la o relație reflexivă, la o raportare esențială față de sine). Totuși, o exigență a metodei folosite aici vizează corelativitatea actului constitutiv și a obiectului său "intențional", poate chiar structurile "noetic-noematice" ale judecății și ale altor acte ale conștiinței subordonate acesteia. Toate "formele" desprinse din unitatea originară (în sens judicativ) a logos-ului formal ca timp îmbogățesc unitatea însăși; dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființarea reprezentată de Celălalt, dar să și scoată în evidență natura condiționată (prin multiplicare obiectuală) a ființării, a oricărei ființări, reprezintă timpul (pur și simplu). Subiectul ca ființare conștientă este timpul însuși 202; de aici preeminența obiectuală a timpului și corelativitatea sa cu actul constitutiv al judecății (care, acum, nu este altceva decât însăși timporizarea, cu cele trei sensuri ale sale). Așadar, o asemenea ființare, care este timpul, este. Fiind, timpul este, obiectual, tot una cu ființa (și operațional, tot una
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]