11 matches
-
știe că unii autori (precum Sofocle, de pildăă au jucat în 21 propriile lor piese 1. Dacă actorii și poeții sunt plătiți de cetate, cineva trebuie să se îngrijească de cheltuielile cu decorul, costumele, măștile, figuranții muți, de cei 15 coreuți și de repetițiile lor. Arhontele desemnează, deci, pentru fiecare poet angajat, un cetățean bogat pentru a îndeplini această sarcină (Pericle a fost coregul lui Eschil în 472 pentru tetralogia ce includea Perșiiă. Coregul împarte gloria cu poetul în caz de
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
uneori autorii jucau ei înșiși în propriile opere, așa cum au făcut Eschil, Sofocle sau Aristofan. Toate acestea dovedesc faptul că actorul antic grec trăia intens viața cetății sale, fiind legat de tot ce-i preocupa pe concetățeni 1. Corul (ansamblul coreuților, al căror număr a fost ridicat la 15 de Sofocle și care sunt interpretați de cetățeni care reprezintă cetatea în teatruă ocupă un loc important în cadrul piesei (o demonstrează faptul că personajele au fost „extrase” din cor, pornind de la locul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
secundare cu un caracter îndoielnic, servitorii Than și Li. La Ștefan Zicher, corul mare și cel mic reprezintă o simplă masă de manevră și pronunță, în numele poporului, sentința de exilare a lui Oreste dorită de primejdiosul Gorgias. La Vlad Zografi, coreuții de la Delfi apar în ipostaza de actori fără talent care dau o reprezentație scenică mediocră. E adevărat, în final ei reiau atribuțiile originare ale corului antic și anunță solemn inutilitatea strădaniilor omenești, dar o fac doar când eroul renunță la
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
buricul pământului, orașul care adăpostește templul lui Apollo, sediul celui mai important oracol al Greciei, unde toți vin să-și afle destinul. Nevoia muritorilor de a ști ce le rezervă ziua de mâine face obiectul dezbaterii din actul I dintre coreuții membri ai unei trupe de teatru și Spyros, ghidul însărcinat să-i conducă pe clienți la sălașul Pythiei. După ce și-a declarat admirația pentru îndemânarea, inventivitatea, inteligența și înzestrarea artistică a oamenilor, corul sesizează și principala lor slăbiciune, incapacitatea de
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
întâmpla în fracțiunea de secundă imediat următoare. Ordinea cosmosului și rostul întâmplărilor nu pot fi deslușite de astfel de făpturi mărginite, private de accesul la cunoașterea globală: numai în sămânța viitorului am putea citi sensul. Prea puțin impresionat de gravitatea coreuților, Spyros îi tratează ca pe niște actori de duzină, după cum îi apostrofează și Hamlet pe cei chemați să joace scena uciderii tatălui său: Ar trebui totuși să jucați cu mai multă convingere. [...] Vorbiți tare, să se audă până în fundul sălii
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
cea formulată de Spyros în actul I, în discuția sa cu corul de actori (Oamenii nu vor altceva decât să sufere împreună cu voi, să vă compătimească timp de două-trei ore și pe urmă să plece liniștiți acasă). În culmea prosperității, coreuții se află în căutare de subiecte tragice pentru că lumea riscă să se plictisească într-o bună zi. Oedip însuși își exprimă din nou vechea aspirație de a intra în tagma actorilor - oameni care se dau drept alți oameni în fața oamenilor
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
medităm cu tristețe pe tema vieții de efemeridă a avangardei : Beckett , artizanul exploziei limbajului, a sfîrșit prin a fi Încununat cu Nobelul ...pentru literatură ; nonconformistul Ionesco, virtuozul absurdului, a murit ca un clasic, dublat de un bogat academician burghez ; iar coreutul furiei și al violenței, John Osborne, a fost uns sir, spre disperarea eroului său exemplar, Jimmy Porter... Pedeapsa cumplită a avangardei ? Depinde : pentru unii este uitarea. Pentru alții, vai!, consacrarea...Așa cum urma scapă turma, ariergarda scapă avangarda... În cartea sa
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
buricul pământului (I, p. 12), orașul care adăpostește templul lui Apollo, sediul celui mai important oracol al Greciei, unde toți vin să-și afle destinul . Nevoia muritorilor de a ști ce le rezervă ziua de mâine face obiectul dezbaterii dintre coreuții membri ai unei trupe de teatru și Spyros, ghidul însărcinat să-i conducă pe clienți la sălașul Pythiei. După ce și-a declarat admirația pentru îndemânarea, inventivitatea, inteligența și înzestrarea artistică a oamenilor, corul sesizează și principala lor slăbiciune, incapacitatea de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
următoare (I, p. 10). Ordinea cosmosului și rostul întâmplărilor nu pot fi deslușite de astfel de făpturi mărginite, private de accesul la cunoașterea globală : numai în sămânța viitorului am putea citi sensul (I, p. 11). Prea puțin impresionat de gravitatea coreuților, Spyros îi tratează ca pe niște actori de duzină, după cum îi apostrofează și Hamlet pe cei chemați să joace scena uciderii tatălui său : Ar trebui totuși să jucați cu mai multă convingere. [...] Vorbiți tare, să se audă până în fundul sălii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
formulată de Spyros în prima sa discuție cu corul de actori (Oamenii nu vor altceva decât să sufere împreună cu voi, să vă compătimească timp de două-trei ore și pe urmă să plece liniștiți acasă - I, p. 14). În culmea prosperității, coreuții se află în căutare de subiecte tragice pentru că lumea riscă să se plictisească într-o bună zi (III, p. 81). Oedip însuși își exprimă din nou vechea aspirație de a intra în tagma actorilor - oameni care se dau drept alți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
secundare cu un caracter îndoielnic, servitorii Than și Li. La Ștefan Zicher, corul mare și cel mic reprezintă o simplă masă de manevră și pronunță, în numele poporului, sentința de exilare a lui Oreste dorită de primejdiosul Gorgias. La Vlad Zografi, coreuții de la Delfi apar în ipostaza de actori fără talent care dau o reprezentație scenică mediocră. E adevărat, în final ei reiau atribuțiile originare ale corului antic și anunță solemn inutilitatea strădaniilor omenești, dar o fac doar când eroul renunță la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]