7,998 matches
-
consecință, cu puțin înainte ca bietul Verdunel să devină prânzul șobolanilor, ușa ferecată se deschise și un individ cu moacă de jefuitor de morminte, îmbrăcat însă cu haine somptuoase, îi făcu semn să iasă, apoi să-l urmeze prin niște coridoare sumbre. Verdunel, deși era cu mințile cam răvășite, observă de-a lungul coridoarelor, ici-acolo, mormane de fecale și bălți de urină dar deja era insensibil la asemenea mirosuri, părându-i-se acum firești. O întrebare îi încingea totuși ultimii
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
se deschise și un individ cu moacă de jefuitor de morminte, îmbrăcat însă cu haine somptuoase, îi făcu semn să iasă, apoi să-l urmeze prin niște coridoare sumbre. Verdunel, deși era cu mințile cam răvășite, observă de-a lungul coridoarelor, ici-acolo, mormane de fecale și bălți de urină dar deja era insensibil la asemenea mirosuri, părându-i-se acum firești. O întrebare îi încingea totuși ultimii neuroni valizi: - Bă, cum se face că ăștia au atâtea camere și nici o
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
trezi în fața teatrului. Își dădu seama că pierduse noțiunea timpului și se uită îngrijorată la ceas. Slavă domnului, ajunsese tocmai la timp. Zâmbi ștrengărește portarului, îl salută și intră mergând direct spre cabină pentru a se pregăti de spectacol. Pe coridor se întâlni cu Lidia, cea care fără să știe, sau nu, îi băgase ,,șarpele în sân” cum spunea o vorbă binecunoscută în lumea satului atunci când strecori îndoiala în sufletul cuiva. Cei drept, la vederea acesteia, avu o ușoară tresărire, dar
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1487439348.html [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
neliniștea unui oraș cu zugrăveli albastre și teatre din carton decupat, un buen retiro pentru îngeri ce nu vor veni niciodată să-i simți, să-i vezi, să-i auzi, la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoarele și scările înainte de somn, am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit de dorade și midii rămase de la retragerea fluxului umplîndu-mi nările de parfumul largului limpede, firesc, ca și cum vremea aceea abia ar urma să vină la ivirea primei gene de lumină
MELANCOLII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/luminita_cristina_petcu_1415312808.html [Corola-blog/BlogPost/369084_a_370413]
-
case sunt armeni care s-au refugiat în Uniunea Sovietică din Turcia. Noi toți știam că lumea e dornică să plece din țările comuniste... Sigur, acum știu bine despre povestea genocidului armenesc. La întoarcere, în avion, băieții se plimbau pe coridorul dintre scaune și își desfăceau haina, arătându-și pieptul gol. Toți își vânduseră cămășile în hotel la Erevan. Noi nu venisem pregătiți pentru comerț. Ne-a luat pe neașteptate și nu putusem să dăm decât „hainele de pe noi”. - Cum și
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496371579.html [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
scurt timp au cunoscut-o și iubit-o pe Andra. Astăzi, artista este o iubire în dantelăria de stele ale cerului muzical românesc. Revarsă o văpaie de cântec luminos, cu vervă nestăvilită, cu farmec neegal cu altul, făurindu-și un coridor care este numai și numai al ei, îi poartă numele și e parte a arhitecturii muzicii ușoare românești. În intimitatea familială, are un rai sufletesc, alături de soțul ei Cătălin Măruță și fiul David. O familie protejată de iubirea lor, admirată
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412488023.html [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
câțiva admiratori pasionați, un automobil de lux furat și numeroase escapade sunt numai o parte din factorii care implică pe cititor să caute dezlegarea misterioaselor întâmplări din roman. . ---------------------------------------------------------------------------------------------- (fragment din roman) - Vreți să bem o cafea împreună? - La automatul de pe coridor, ca data trecută? l-am întrebat eu ironică. - Răspundeți-mi afirmativ, apoi vom hotărî împreună locul! zâmbi el și luându-mă abia sensibil de spate, mă conduse spre locul unde-și parcase mașina. A urmat o călătorie a cărei durată
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_vanessa_magdalena_bratescu_1394193080.html [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
ar fi scos o vorbă. I-am spus în față lui Eric Lord ce gândeam despre ideea lui. Cât despre Alexia care se ascundea, cu sau fără motiv, detectivul considera că făcusem o mare greșală când am văzut-o pe coridorul clubului și n-am invitat-o la o discuție ca între două femei care iubesc același bărbat. - Am anunțat poliția. Eu am dat telefon în noaptea aceea. Speram să ajungeți la timp ca s-o prindeți. Apoi aș fi avut
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_vanessa_magdalena_bratescu_1394193080.html [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
Orice îl putea vindeca de pasiunea față de favorită, cea care în harem fusese numita dintotdeauna simplu, haseki ? Trebuia să i se ofere tentații ca să se depărteze de ea. Și repede. Avea să se ocupe de asta. Dincolo de apartamentul ei, în coridorul care trecea pe lângă curtea femeilor, spre odăile eunucilor, Safiye auzi clinchetul slab al porțelanului. Jupâneasa cafelei și alaiul ei așteptau afară. Ar fi știut că erau femei acolo, chiar și fără să audă zgomotul: o senzație ușoara de anticipare temătoare
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
din harem pregătite pentru noaptea cu sultanul. Ai tot timpul în gând speranța că pentru Celia și Paul drumurile lor se vor intersecta din nou. Din paginile cărții se aud șoapte și mirosul uleiurilor și al florilor. La capătul acelui coridor era un uriaș vestibul boltit, din care porneau în unghiuri diferite alte trei coridoare. (...) Primul conducea la camerele sultanului, era marcat pe harta ei cu numele ”Drumul de Aur”. Era coridorul pe care erau duse concubinele ca să-și vadă stăpânul
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
pentru Celia și Paul drumurile lor se vor intersecta din nou. Din paginile cărții se aud șoapte și mirosul uleiurilor și al florilor. La capătul acelui coridor era un uriaș vestibul boltit, din care porneau în unghiuri diferite alte trei coridoare. (...) Primul conducea la camerele sultanului, era marcat pe harta ei cu numele ”Drumul de Aur”. Era coridorul pe care erau duse concubinele ca să-și vadă stăpânul. Al doilea, care ajungea în inima haremului, era marcat prozaic drept ” Coridorul proviziilor”, în timp ce
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
și mirosul uleiurilor și al florilor. La capătul acelui coridor era un uriaș vestibul boltit, din care porneau în unghiuri diferite alte trei coridoare. (...) Primul conducea la camerele sultanului, era marcat pe harta ei cu numele ”Drumul de Aur”. Era coridorul pe care erau duse concubinele ca să-și vadă stăpânul. Al doilea, care ajungea în inima haremului, era marcat prozaic drept ” Coridorul proviziilor”, în timp ce al treilea, care ducea afară din harem, în curtea interioară și spre odăile bărbaților, era marcată drept
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
alte trei coridoare. (...) Primul conducea la camerele sultanului, era marcat pe harta ei cu numele ”Drumul de Aur”. Era coridorul pe care erau duse concubinele ca să-și vadă stăpânul. Al doilea, care ajungea în inima haremului, era marcat prozaic drept ” Coridorul proviziilor”, în timp ce al treilea, care ducea afară din harem, în curtea interioară și spre odăile bărbaților, era marcată drept ”Poarta Coliviei”.” „Un roman extraordinar, cu o intrigă complexă, descrieri care îți taie răsuflarea și având în centru o fascinantă poveste
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de durere erau la început mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
se făceau pe înfundate. Vaietele de durere erau la început mai pe tăcute și treptat-treptat se transformau în urlete și țipete. Pentru că și păruielile se întețeau. Uite-așa, debandada se transforma în hărmălaie generală, cu sonorizare maximă, care continua pe coridor și se întindea ca gumilasticul, până în curtea școlii. Astfel că, într-una din zile, când domnul Arsu era plecat din școală, urletele noastre generalizate au creat impresia că este în școală un incendiu, o inundație, că s-a prăbușit un
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
învățat, noi... am făcut tot ce ne-a mânat instinctul. Nu ne-am mulțumit cu obișnuita tărbacă din clasă, respectiv cu joaca, hârjoneli, păruieli, alergări pe bănci, pe sub bănci, pe catedră, pe tablă, pe după tablă. Nu! Am extins tărbaca pe coridor și apoi în curtea școlii. Doamne, ce frumoase erau zilele de iunie în anii copilăriei! Să tot alergi, să te îmbrâncești cu ceilalți, să te bușești, să țipi când ești lovit.... Am avut norocul (sau ghinionul?) că nici părintele Băluță
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
tot Beethoven îmi place. Câinele mârâie la Simfonia a V-a, a IX-a , se bagă sub pat, ca deținuții când fac pe nebunii. Uneori visez că m-am făcut călugăr, îngrijesc o grădină, o livadă. Ce viață? Nu birouri, coridoare, fum de țigară, țipete. Asta viață. L-am întrebat odată pe un fost ilegalist - ce este fericire, adică fericirea în comunism. Nu am înțeles mare lucru, cred că nici el nu știa. El repeta doar că istoria a fost nedreaptă
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dom_colonel_boris_mehr_1386652905.html [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
și trăite de tine, într-un straniu deja-vu, dintr-o altă existență, dacă ar fi să crezi în teoriile budiste. Destul de ciudat. Parcă ești abandonat în plin fabulos, într-un fel de labirint vegetal în care, după ce colinzi până la sfârșeală coridoarele întortocheate, în căutarea ieșirii salvatoare, constați că ai mai fost cândva pe acolo, și peisajele îți sunt vag cunoscute. Însă firul Ariadnei îl deține scriitorul și tu trebuie să te ghidezi după el. Când relatează despre presupusele aventuri galante, autorul
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
tremura de nerăbdare și porni în fața ei pe scările înguste, care coborau abrupt de-a lungul peretelui ornat cu flori imense care înghițeau trupuri. Anticipația imaginii sale într-o sală plină de oglinzi noi și magice, o făceau să ignore coridorul din ce în ce mai îngust și ornamentele din ce în ce mai înfricoșătoare, care împânzeau pereții. Colega ei se opri în fața unei uși scunde, cu modele circulare gravate în lemnul înnegrit: - Aici e! Ar fi trebuit să o întrebe de unde știe de ușă sau dacă era sigură
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
obosită. - Nu-i nimic, frumoaso, își zise, acum știi despre această cameră și poți veni oricând, chiar și singură, să stai cât vrei! Se hotărî până la urmă să iasă. Abia reuși să deschidă ușa și să se strecoare afară pe coridor. Ema o privi fără expresie. Chiar nu-i păsa dacă o supărase sau dacă pierduse mai mult timp în camera aceea. Ceea ce trăise ea acolo, era unic și magic iar restul nu mai conta. Extrem de obosită, dar încântată și fericită
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
dacă o supărase sau dacă pierduse mai mult timp în camera aceea. Ceea ce trăise ea acolo, era unic și magic iar restul nu mai conta. Extrem de obosită, dar încântată și fericită până peste poate, începu să-și târșâie picioarele pe coridor. Se grăbi să o ajungă pe Ema, care era deja mult în fața ei și ajunsese în „Sala oglinzilor”. Se întinse să se sprijine de brațul colegei sale. Era atât de epuizată de toate acele emoții trăite în compania oglinzilor, că
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
țară,undeva într-un colț uitat de lume,acum era un actor,si nu unul oarecare ci unul de mâna întâi. Nici măcar nu se gândise la un asemenea succes în carieră artistică. Era prea ocupat cu dragostea ! Se petrec pe coridorul dintre rânduri și o privește insistent. Ar vrea să o roage,ba nu,să o implore să îl ierte ,i-a ascuns toate astea fiindcă nu vroia în ruptul capului să o piardă . Dar ea întoarce capul în cealaltă parte
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1454831023.html [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
și Manu se va înfiripa o frumoasă poveste de dragoste, dar care se va sfârși tragic. Manu și-a luat bagajul din verandă, unde îl lăsase la venire, și a urmat-o pe Irina. Aceasta l-a condus pe un coridor, ajungând într-un hol în care se deschideau mai multe uși și s-au oprit la ultima. Era o cameră cu două ferestre, prevăzute cu perdele și draperii până la podea, în mijloc un pat cu tăblii, încadrat de două noptiere
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ispita-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-parfumul-de-lavanda-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > INTRE LINII Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Femei,copii,bărbați, valize,geamantane,jucării.... Cam multe pentru un coridor atât de strâmt,de tren accelerat.Înaintez greoi prin balamuc și până la urmă găsesc compartimentul și locul de la geam pe care l-am plătit ca să admir natura .Sunt singur deocamdată,dar fericirea nu durează mult. Ușa se deschide, făcându-i
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
bătrânel cu un baston și o valiză mică își găsește și el până la urmă, locul predestinat de lângă mine. Un șuier scurt și în sfârșit ,ne punem în mișcare. - Ce dracu face de nu mai vine odată? sare femeia direct pe coridor ,căutântu-și cu privirea „mototolul”. Și eu sunt curios să-l văd ajuns cu bine . Mai mult pentru copil , dacă tot e-n ograda lui, măcar să-l facă mare ! Apare într-un final ,abia ținând în fiecare mână câte o valiză
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]