9 matches
-
în localitatea Ponorel, județul Alba, România, cu domiciliul actual în Austria, 8020 Graz, Mariengasse 65, cu ultimul domiciliul din România în localitatea Câmpeni, Str. Libertății nr. 6, ap. 6, județul Alba. (Dosar nr. 953R/2006) 5. Wagner Liliana, fiica lui Corlea Artimon și Lina, născută la data de 14 iunie 1970 în localitatea Blaj, județul Alba, România, cu domiciliul actual în Germania, 89608 Griesingen, Raiffeisenstr. 17, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Sighișoara, str. Ilarie Chendi nr. 67.A, județul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203243_a_204572]
-
l Moldovan Aurel-Pavel, 54 ani l Marcu Cătălin, 5 zile l Boie Gheorghina, 66 anil Parge Aurel-Traian, 45 ani l Vovan Versovia, 82 ani l Griffaton Nicolae, 54 ani l Vouciuc Maria, 70 ani l Gheorghiță Victor, 54 ani l Corlea Ecaterina, 86 ani l Ianoș Pavel-Petru, 68 ani l Foale Aurora, 75 ani l Fodor Marta, 75 ani l Dragomir Ioan, 76 ani l Roșu Nicolae, 79 ani l Adafinei Niculina-Florentina, 10 ani l Tărăui Margareta-Filopteia, 51 ani l Țuțuianu
Agenda2004-45-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283027_a_284356]
-
depărtări. Însemna că nu mai funcționa normal. Faptul că nu izbutise, în noaptea asta, să mențină contactul trăda o dereglare a organismului, era un simptom al bolii mortale despre care auzise. De șapte ori în decursul secolului trecut întâlnise niște corli prea slabi pentru a se putea mișca și ale căror trupuri, altminteri nemuritoare, se vlăguiseră din lipsă de hrană. De fiecare dată, se năpustise asupra acelor trupuri inerte, zdrobindu-le pentru a le stoarce fărâma de id care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
scana interiorul corpului. După un timp, omul plecă. Curând după aceea, Corl auzi zgomotele unor oameni care trebăluiau ceva mai departe. Zgomotele astea se stinseră treptat. Corl aștepta răbdător să se facă liniște. Odinioară, înainte de a fi ajuns relativ nemuritori, corlii obișnuiau și ei să doarmă noaptea - își adusese aminte de acest obicei privindu-i pe oamenii care moțăiau în bibliotecă. Un zgomot stăruia totuși: pașii a doi oameni continuau să răsune în liniștea care învăluise nava. Pașii treceau mereu prin fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acelea stupide care cutezaseră să-și pună mintea cu un corl Dar în clipa următoare își aminti că nu era singurul corl de pe această planetă. Era un gând pe cât de neașteptat, pe atât de straniu. Căci îi urâse pe ceilalți corli și luptase fără milă împotriva lor. Iar acum, vedea în puținii care mai rămăseseră în viață niște rude apropiate. Dacă ar fi avut răgazul să se înmulțească, nimeni - cu atât mai puțin acești oameni - nu li s- ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
adapta la situații noi. Găsind aparatul de zbor, se apucase să-l repare, căci era parțial demontat. Își dădea seama, din ce în ce mai limpede, că trebuia să fugă. Aparatul acesta îi oferea posibilitatea de a se întoarce pe planeta lui, la ceilalți corli; dacă i-ar fi putut iniția în tehnicile pe care ajunsese să le stăpânească, ar fi devenit invincibili. Victoria lor ar fi fost sigură. Deși se hotărâse să evadeze, nu se îndura să părăsească nava. Nu se simțea amenințat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lui, globul gigantic al navei devenise prea minuscul pentru a i se mai putea deosebi hublourile. În fața lui, Corl zări în schimb o mică sferă de lumina difuză - era desigur soarele propriei sale planete. Va construi pe ea, împreună cu ceilalți corli, o navă spațială și vor porni la bordul ei în căutarea unor planete locuite. În fața acestei perspective grandioase, Corl se înfiora. Privind în ecranul retrovizor, văzu că globul minuscul încă se zărea ca un punct luminos în imensitatea neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de ipoteze. Trebuia să calculeze cantitatea de energie pierdută în câteva minute. Dar cifrele care-i veniră în minte când încerca să facă acest calcul erau atât de uriașe, încât excludeau automat ipoteza concepută de el. Nici măcar o mie de corli n-ar fi fost în stare să absoarbă o asemenea cantitate de energie; însemna, deci că la mijloc fuseseră și niște mașini. Deodată auzi pe cineva spunând: - Ar trebui să trimitem o unitate mobilă împotriva acestor ființe! Vocea tremurătoare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
atace, în timp ce forțele progresului n-au alt rol decât acela de a se apăra, (cum face Petru Dumitriu în Drum fără pulbere, de pildă), în romanul lui Dumitru Mircea întâlnim cealaltă extremă. Aici, dușmanul de clasă, reprezentat în persoana chiaburului Corlea, nu face altceva decât să spere, să stea docil, în așteptarea atacurilor date de partid (...). La capătul acestei discuții asupra personajelor romanului Pâine albă, am vrea să semnalăm autorului un pericol de care este pândit, acela de a se preocupa
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]