772 matches
-
mozaicul fizic al notațiilor poetice în răspăr, al cumințeniei lor stranii ce induc o atmosferă enigmatică, aidoma tablourilor lui Giorgio De Chirico. Liniștea e iluzorie, suspectă chiar prin adnotarea ei cu semnele unei așteptări, rutina cotidianului se desface, cum o corolă, spre absolut: "Acum stau pe niște trepte de ciment e liniște/ sînt o siluetă fotografiată/ durere chimică mărită sau micșorată la scară/ Acum merg încet pe străzi înguste/ simt că o să se întîmple ceva/ sînt un hematom venind în întîmpinarea
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
din Rondeluri. Ratarea este de aceea pe măsura acestui proiect. Abstracțiunile scapă pe alocuri de sub control ("Pe iarbă vezi rotire presărată/ Ca să devină un rotund/ Se sting din loc în loc neterminate cercuri/ În mijloc cercul s-a închis de tot/ Corola pe deasupra lor murind/ Din miezul punctului ivită..."), alături de locuri comune și naivități poetice ("noaptea nepereche", "slavă" pentru cer, dar în "Mă înalț din cînd în cînd în slavă" cuvîntul este principalul vinovat de efectul de umor involuntar) sau invenții lexicale
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
Gheorghe Grigurcu Figură lui B. P. Hașdeu e una mirifica. Geniu multilateral și tumultuos pe o linie enciclopedica, dominată de istorie și filologie, dar atinsă de-o puternică aripa imaginativa, cuprinzînd formele cele mai variate, de la corolele poeziei, nuvelei, teatrului și de la ghimpii jurnalismului mordant pînă la teoria și practica amețitoare a spiritismului, rămîne în permanență o provocare. Neinstare a-și epuiza nici pe departe virtualitățile ( gigantismul proiectelor sale a înfiorat de-o măsură a nemăsurării), cheamă
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
nu e vorba de altceva decît de fanatismul invertit și de futilitatea oricărei întreprinderi umane bazată pe intoleranță. Astfel, Noaptea Sfîntului Bartolomeu, moment de supremă erezie de la armonia istorică, e considerată o abjurare de la datul uman primordial, cît și de la corola de civilizație dobîndită de peste două mii de ani de tradiție democratică. "Noaptea Sfîntului Bartolomeu a fost o mare nelegiuire, chiar pentru acel timp". "Zarva, îmbulzeala gloatei de ucigași și lanțurile întinse în mijlocul străzilor" dau o imagine terifiantă a unui atentat modern
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
viața avea să i se ofere în acea formă îndelung râvnită și neatinsă a unei existențe ordonate, așezate, purtând pecetea prosperității și nobleței. Tigănci vindeau flori, îl îmbiau cu strigătele lor, Conașu, Conașu, aveau brațele pline de margarete, ale căror corole străluceau pe tulpinile cărnoase: era cald, un cer vast, lipsit de nori, se întindea peste oraș, aerul stătea nemișcat, mirosea a apă vărsată și a marfă adusă de departe, cu căruțele stârnind nori de praf, pe Strada Lipscani și în
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
prieteni. Mor de foame. Poți trăi în aceste condițiuni? De altminteri, evenimentele internaționale sînt în curs și vom asista la multe prăbușiri. Așa vorbește un pilon al regimului, farul său cel mai strălucitor!". În acest climat al degradării își deschid corola caracterele vicioase, dornice de carieră cu orice preț, flori ale putrefacției supreme. Cea mai reprezentativă pildă, asupra căreia condeiul său revine constant, i se pare lui Petre Pandrea a fi Mihai Ralea: "La Ralea te poți aștepta să mintă chiar
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
oameni anumiți au fost în stare. Despre patru dintre ei și despre visele lor călătoare vine vorba mai departe. Primul de care Anca Manolescu se ocupă este Nicolaus Cusanus, un ,strateg" meticulos și atent. El imaginează un univers oarecum în corolă, desfășurat, și totuși învelind un miez. Tot el își închipuie un Dumnezeu-savoare, stîrnind pasiuni care nu-și vor afla, vreodată, sațul: docta ignorantia. Înțelegerea, atîta cîtă este, e un dar al zeilor. Și toate privirile în care sclipește un licăr
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
strofa, pagina de poezie. Adăugând la acestea nota polemică în care ,robul lui Dumnezeu, Mihail" se raportează la creația altor poeți (Nichita Stănescu în primul rând, cu universurile lui abstracte, apoi Eminescu, cu codrul ,clorotic", și Blaga, cu a sa ,corolă de minuni a lumii"), concluzia pe care o desprindem nu poate fi decât una favorabilă. În pofida unei combustii intense și a unei risipiri editoriale de semn ambiguu, Mihail Gălățanu se simte, în continuare, bine în pielea lui de poet adevărat
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
axa timpului, ci și în câte un plan orizontal al său, este posibilă dacă se pornește - așa cum o face poetul - de la premisa că "separații clare/ se pot face numai între lucruri nu și între ființe". Universul ar fi, atunci, o corolă de terminații nervoase, o urzeală tremurătoare de carne strălucind pe oase și suflete călătorind spre dimineața speciilor. Totul, sub o "lumină de calotă dumnezeiască, albastră"; toate, citite "de sus de-un ochi/ de pretutindeni și de nicăieri". S-a remarcat
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
spulberată de timpul unor Întâmplări care sunt cel mai adesea nedorite. 881. Imaginea Destinului acestei lumi ne pare mereu una ciudată și nelalocul ei. 882. Lumea este un stindard al absurdului. 883. Tocmai În veșnicie timpul lipsește. 884. Cântecul este corola nemuririi. 885. Vraja lumii se destramă doar prin farmecul morții. 886. Care viață nu-și poartă durerea și fericirea, deznădejdea sau speranța? 887. Nimic nu este mai sigur față de tine ca și propriul tău Destin. 888. Chiar și cei mai
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung și demonul bătrân se aude bătându-l cu vergi pe fratele tău geamăn într-un claustru al melancolicei abații În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
este desfăcut În patru părți perfect simetrice, În interiorul fiecăreia regăsindu-se câte un simbol al civilizațiilor care Își vor reprezenta spectacolul pe scenă: soarele pentru incași, poporul care Îl venera; semiluna pentru turci, a căror emblemă este; floarea deschisă pe corola căreia dă din aripi un fluture uriaș, al cărui zbor este acționat manual de un personaj; și un porumb pe jumătate desfăcut, semnificând indienii. La sfârșitul spectacolului, cele patru părți se vor reuni, deoarece iubirea, Învingătoare, a reușit să contureze
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
cele 365 de zile și patru ore, și, socotind bine, anul încheiat a fost foarte fructuos. De aceea consider că este cazul ca, după atâția metri de publicistică și 75 de primăveri prinse la rever - să mă adresez poetului din corola celor 39 de volume de versuri cu minusculul apelativ „MAESTRE.” ȘAMANUL...așa se numește noua sa carte (a câta?!?) , apărută recent pe tarlaua browniană a producțiilor literare și actuală românească. Constat, nu surprins, că poetul și-a scos din teaca
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
atît de repede încît nimeni nu putuse să vadă clar despre ce-i vorba. Se îmbulziseră atîtea imagini colorate, fastuoase, neașteptate. Fluturii fluorescenți daseră buzna de pretutindeni, greoi, burtoși, vibranți, plini de polenuri afrodiziace, zbîrnîitoare bombardiere cu escale scurte în corolele largi de crini imperiali, de maci flaști, cu petalele înmuiate de delicatețe, miezoși, fîlfîiți în dunga zefirilor fini. Jos, printre frunzele zădarnic strivite, călcate pe nervuri, aranjate de timp în straturi blînd-grijulii, asimetrice, gospodărești, pe sub crengile duios aplecate, boltite de
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le mai dăruiești acum când toți ai casei s-au mutat sub pământ? Pe masa de piatră din curte se odihnesc în borcan roșii ca inima mielului de Paște. Albina se-nvârte în jurul corolelor sângerii, ocolindu- le. Să fie și acesta un semn de la morții cei buni? Arborii pleacă în cer cu grădină cu tot. Pe un covor de verdeață plutesc zâmbitori mirele și mireasa într-o caleașcă plină de veseli nuntași ce dispare
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
cu lumina mea, sporesc a lumii taină - / și întocmai cum cu razele ei albe luna / nu micșorează, ci tremurătoare / mărește și mai tare taina nopții, / așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfînt mister" (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii). Pentru Ion Barbu se poate face un lesne apel la comentariul lui N. Manolescu asupra "increatului" din Oul dogmatic. "E una din puținele încercări, după Eminescu, de a exprima inexistența, locul fără "hotar" unde vremea încearcă
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
ochii verzi, fascinanți, înfundați în orbite" Să facă doi-trei pași și eu să admir elasticitatea ființei ei teribile, mlădierea ei feroce, de animal tînăr pleacat după pradă, după nuci, după mere" fesele perfect rotunde, pîntecul plat înflorind amenințător într-o corolă largă de buric adînc, absorbant" O unghie atinsă mă electriza" Doamne, șopteam, adu-o la mine în casă, ține-o în camera mea năruită-ntre cărți rătăcite, aruncate de-a valma, primește-o, Doamne, n-o alunga" fii bun cu
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
lua totul de la început. Pe urmă, iei totul de la sfîrșitul celor petrecute înainte. . Picătura din dimineața asta stă pe locul săpat în foaia crinului de picătura de ieri. Ce chin chinezesc pe capul bietelor flori de-a fi pocnite-n corolă mereu, mereu... Mă dădeam mare c-am descoperit, fulgerător, asemănarea dumneavoastră cu Gogol! Dar iată că ieri am luat în mînă o carte de-a lui Valeriu Cristea și ce citesc? “... exista - am avut întotdeauna impresia - ceva izbitor gogolian în
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
creieri înăuntru... ohoho!... sînt doldora de creieri... da, cinic, dom'le! am substanță cenușie cît pentru o mulțime... neuroni... chestii gînditoare rapid, cît ar găuri șerpii sălbatici prin apă, cît ai improviza dulce introducerea unei trompe de flutur într-o corolă... alo! strigă... dumneata bați cîmpii!... ne fraierești!... Și n-am mai vorbit o vreme... apoi iar... Mi-am șoptit că trebuie să fiu calm (nu bleg!) , să-mi îndrept cuvintele spre mîngîierea proaspătă de-adolescență rătăcită printre oameni, spre înțelegerea
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
tresăltând, ding-ding, sânii unei fete care aleargă, foarte departe de mine, pe strada asta lungă, pustie, printre arcadele-nalte, confundată de rouă cu o cărare pierdută-n ierburi. F O R UM Iată și un mac înflorit exact în dreptul unei corole sculptate în marmură pe-un capitel în ruină. Bănuiesc că turiștii din Forul Roman, foarte grăbiți să se fotografieze pozând solemn, lângă solemne coloane drepte, n-o să-l ia în seamă. Există, totuși, pâlpâie pur și simplu, cu flacăra lui
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
lumii, este "ființa", "pumn de lumină" (Ardere), "văpaie" ce incendiază iarba prin care trece (Domnițele), zeiță, consubstanțială cu natura, identificându-se cu vegetația (Dumbrava roșie). Fiind de natură divină, ea este misterioasă, ermetică, e numită Runa, este una din minunile "corolei de minuni a lumii", cea mai frumoasă dintre ele ("minune", "sălbatica mea minune", "pustiitoare minune"). Iată deci că unele repere comparatiste referitoare la cele două universuri poetice puteau fi găsite. Nu era vorba însă, ca în demonstrația lui Soricu, de
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
în toaleta frumoaselor. Moda însăși le avantaja grozav, încingându-le mijlocelul ,cel tras prin inel" cu un cordon lat, deasupra căruia mai că te orbea curățenia minuțioasă a unei bluze strălucitor de albe, și dedesubtul căruia se înfoia ca o corolă florală fusta până la genunchi sau chiar puțin mai sus, peste furoul apretat și foșnitor. Mândre cum erau, cum puteai să le reziști?! Cel puțin eu unul nu le opuneam nici o rezistență, ci sucombam de fiecare dată. Vrând-nevrând și cu mii
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]