21 matches
-
materializate, egale faptelor. Iar „Aurul se cunoaște după culoare, păsările după tril, oamenii după cuvânt...” spunea un ierarh. Mircea Eliade se întreba ce-i lipsește omului modern ca să fie om întreg și credea că „tocmai această intuiție a ierarhiei, a cosmicizării. Fiecare dintre noi este un mic haos”. Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre și el trebuie folosit în sensul respectului, al demnității omului civilizat. Avem libertatea de opinie deschisă, adică de a exprima public
UNIŢI ÎN CUGET ŞI SIMŢIRI? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1394991872.html [Corola-blog/BlogPost/353528_a_354857]
-
ca Valerian, conștient de riscurile expunerii În public, să se fi pitit anume undeva În rîndurile din spate, profitînd de Învălmășeala produsă atunci cînd Joanna-Jeni ceruse mulțimii să formeze cercuri concentrice, În vederea trecerii la procedurile de vizualizare. Era etapa preliminară cosmicizării, adică revigorării energiei cosmice, care pătrunde prin chakras-ul coroană În trup și-l umple ca pe un pahar cu energie aurie, aproape lichidă. În etapa următoare, numită telurgizare, energia brună va fi expulzată cu o expirație prin chakras-ul frunții În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În cele din urmă, o broscuță verde. Abia În momentul cînd, intrînd În șirul indian, Marychka Își așeză mîna dreaptă pe chakras-ul coroană al mamei sale, aflată În față, Își dădu seama că-l pierduse pe Kiki. Exercițiile de euritmie, cosmicizare și telurgizare Îi tulburaseră mintea și Îi amestecaseră În așa hal gîndurile, Încît Marychka uitase cu totul de principala sa Îndatorire, aceea de a-l supraveghea pe Kiki, de care Își aminti abia acum, cînd probabil că gîndurile Christinei, aflată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
elementul simbolic ale șanțurilor care dau titlul narațiunii. Interpretate 499 ca sisteme de apărare, magice la început, deoarece împiedicau năvălirea demonilor și a sufletelor morților și având funcție apotropaică, șanțurile redau un act magic de luare în posesie și de cosmicizare a spațiului. "Sulcus primigenius" face parte din ritualul întemeierii unei cetăți, iar distrugerea zidurilor și tragerea unei brazde împrejurul ruinelor echivala cu distrugerea ritualică a cetății. În nuvelă, găsirea comorii trebuie să aducă și liniștea sufletului Moșului, care se chinuie
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
253-258; Daniel Dimitriu, „Poezii și poeme”, CL, 1974, 5; Petru Poantă, „Poezii și poeme”, O, 1974, 35; Piru, Poezia, I, 166-171; Liviu Leonte, „Sclipet sferic”, CRC, 1977, 2; I. Sîrbu, Însemne lirice, CRC, 1978, 18; Al. Dima, Nicolae Țațomir și „cosmicizarea” lirică, CRC, 1978, 29; Ioan Holban, Suflete viscolite, CRC, 1980, 12; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 182-190; Lit. rom. cont., I, 195-196; Dan Mănucă, „Țara albatroșilor”, „Flacăra Iașului”, 1982, 11 086; N. Barbu, Rigoare temperată de tandrețe, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
absolut, „nenumită lumină”, ce asigură instaurarea „într-un viitor veșnic, de cristal/fluidă goliciune fără noapte, fără trup”, constituie motivația dramatică a două dintre poemele de excepție ale lui B., Trup curtean dumnezeiesc de trist și Stingere. Disoluția în univers, cosmicizarea ființei, refuzul unei lumi ocolite de miracol alcătuiesc substanța ideatică și aspirația metafizică a celorlalte cicluri lirice, de la Semne și noime (1948-1953) până la Mit (1953-1954) și de la Aproximări (1954-1960) până la poemele intitulate Din Caietele de miezul nopții, din aceeași perioadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
orice, o intuiție globală a lumii și a existenței. Este ceea ce lipsește spiritului nostru. Indivizii se mulțumesc să aibă adevăruri mărginite și infecunde, ei nu vor să-și „cosmicizeze” opțiunile, intuițiile, să facă - altfel spusfilosofie. M Eliade propune ca soluție „cosmicizarea Înțelegerii noastre”, adică „ a găsi axa În jurul căreia toate se vor armoniza În sufletul nostru, după cum totul se armonizează În Cosmos În jurul unei axe ideale” (). În roman indivizii au păreri moderne, sunt la curent cu progresele din științele umanistice, dar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
aproape deloc de confruntare de tipologii, spectacol de existență. Prin urmare, teatru de citit, și nu de reprezentat. Atrage de asemenea atenția colindul dramatic în „două nopți”, O, ce veste minunată! (apărut în „Jurnalul literar”, 1997), amintind, prin tendința de cosmicizare a mesajului dramatic, un text precum Învierea al lui Lucian Blaga, dar punând accentul tocmai pe elementul realist, pe transpunerea faptului cotidian, miracol cosmic, capabil să reveleze înțelesuri ce depășesc condiția umană. SCRIERI: Poeme și imnuri, Sighișoara, 1940; Povestea foamei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
poezie neapărat în termeni geografici și în repere cronologice, ci în simboluri ale unor realități eterne. Nordul, Miazănoaptea, este un asemenea simbol. Dovada o avem în faptul că secole mai tîrziu același Nord se ridică împotriva unei noi încercări de cosmicizare a lumii, imperiul lui Napoleon Bonaparte. În fața acestei noi tentative cosmogonice pornită de la ideea "păcii eterne" istoria se repetă: "Ș-atunci Nordul se stîrnește din ruinele-i de gheață munții plutitori și-i sfarmă și pe-a cîmpurilor față el
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
mult despre Petre Stoica, însă avem impresia că nu s-a insistat pe un factor ce explică efectul anticipator și „modelator” al liricii sale și anume complexitatea acesteia. Aparența poeziei lui Petre Stoica e cea de simplitate calmantă, la antipodul cosmicizării convulsionate, al crizelor „metafizice” de expresivistă alură, care recurg nu o dată la „urlet”, proprii în amplă măsură unor șaizeciști de notorietate. Putem vorbi chiar de un paradoxal efort al simplificării, al reducției lumii la enumerare, înregistrare, inventar al obiectelor și
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
e drept, întețit, la un moment dat, prin traducerile din Esenin, semnate de Zaharia Stancu și George Lesnea) a căzut un timp în desuetudine, deoarece atît poeții noștri de seamă din interbelic, cît și șaizeciștii "expresioniști" au ajuns la o cosmicizare a crizei afective, la o viziune mai complexă care estompa experiența comună, stereotipă, a despărțirii individului de toposul originar. El revine în ultimii ani, odată cu "reoccidentalizarea" societății românești, cu participarea ei la așa-zisa globalizare. Numai că se produce o
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
universale. S-a petrecut o minirevoluție în poetica postbelică, avînd puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt departe de a se fi istovit. În chip ostentativ, M. Ivănescu pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
la fel de nemiloși și la fel de invulnerabili, el va avea nevoie de două arme la fel de redutabile : securea și ghemul. Parcurgerea dus-întors a meandrelor Labirintului (cu ajutorul ghemului) și răpunerea Minotaurului (cu ajutorul securii) sunt acțiuni sinonime din punct de vedere simbolic cu aceea de cosmicizare a Haosului. Labirintul (respectiv monstrul care-l locuiește și-l reprezintă) este un Univers dezordonat (un microhaos) care, prin gestul de natură cosmogonică al eroului demiurg, devine un Univers ordonat (un microcosmos). Astfel, „insula de Haos” este cosmicizată și reintegrată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Agni devine prezent și astfel se asigură comunicarea cu lumea zeilor; spațiul altarului devine un spațiu sacru. Semnificația ritualului este însă mult mai complexă și, dacă ținem seama de toate elementele sale, înțelegem de ce anume consacrarea unui teritoriu echivalează cu cosmicizarea lui. Într-adevăr, înălțarea unui altar în cinstea lui Agni nu este altceva decât reproducerea, la scară microcosmică, a Creației. Apa în care se înmoaie lutul este asimilată Apei primordiale; lutul din care se face temelia altarului reprezintă Pământul; pereții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Crucii consacra ținutul și însemna într-un fel o "nouă naștere": prin Cristos, "cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi" (II, Corinteni, 5, 17). Țara abia descoperită era "înnoită", "recreată" prin Cruce. Consacrarea unui loc: repetarea Cosmogoniei Cosmicizarea teritoriilor necunoscute este întotdeauna o consacrare: organizarea unui spațiu repetă lucrarea exemplară a zeilor. Legătura strânsă dintre cosmicizare și consacrare este dovedită la nivelurile elementare de cultură, de pildă la nomazii australieni, a căror economie se află încă în stadiul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toate s-au făcut noi" (II, Corinteni, 5, 17). Țara abia descoperită era "înnoită", "recreată" prin Cruce. Consacrarea unui loc: repetarea Cosmogoniei Cosmicizarea teritoriilor necunoscute este întotdeauna o consacrare: organizarea unui spațiu repetă lucrarea exemplară a zeilor. Legătura strânsă dintre cosmicizare și consacrare este dovedită la nivelurile elementare de cultură, de pildă la nomazii australieni, a căror economie se află încă în stadiul culesului fructelor și al vânătorii de animale mici. Conform tradiției unui trib arunta, numit achilpa, Ființa divină Numbakula
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-au așezat pe pământ și s-au lăsat să moară.3 Iată un exemplu minunat atât al funcției cosmologice a stâlpului ritual, cât și al rolului său soteriologic: pe de o parte, kauwa-auwa reproduce stâlpul folosit de Numbakula pentru cosmicizarea Lumii, iar pe de altă parte, tribul achilpa crede că stâlpul îi înlesnește comunicarea cu tărâmul ceresc. Or, existența umană nu este posibilă decât prin această comunicare permanentă cu Cerul. "Lumea celor din tribul achilpa nu devine cu adevărat a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al unui Uriaș primordial. Nu vom insista asupra deosebirii radicale de Weltanschauung dintre cele două mijloace de sanctificare a locuinței, și nici asupra a ceea ce presupun ele din punct de vedere istoric și cultural. Vom spune doar că primul mijloc - "cosmicizarea" unui spațiu prin proiecția zărilor sau prin așezarea unui Axis mundi - este atestat încă din stadiile cele mai arhaice de cultură (de pildă stâlpul kauwa-auwa al australienilor achilpa), în vreme ce cel de-al doilea pare să fi fost inaugurat de cultivatorii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tragic („Eram mereu atrasă de pământul/ aproape locuit, aproape tânăr/ brusc înserat crescut la loc”) se proiectează ca durate ale vegetalului. Starea de pustiire se amplifică, translând, cu urme expresioniste în limbaj, seismele din imediatul existenței, într-o tendință de cosmicizare a climatului „absenței”, cu asumarea - privilegiată în final - a complementarităților spre care se aspiră („Râs și lacrimi, în adânc bolțile se-mpreună”). În teritoriul poeziei însă, nu s-au pierdut ireversibil sevele, lumina, care mai rar, dar cu accent notabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
altfel, în ultima perioadă a Antichității grecești statuile reprezentau un instrument principal în practicile predictive. În mediul tradițional românesc, o multitudine de obiecte și ființe au darul de a face predicții. S-a tot vorbit în acest caz de o cosmicizare a existenței prin încercarea omului tradițional de a-și acorda existența la ritmurile naturale și cosmice. Astfel, este de înțeles de ce stelele, luna, soarele, elementele naturale, zborul păsărilor, etc. devin semne prevestitoare și puncte cardinale ale existenței umane. Fiecare dintre
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Îl solicită mereu. Fapt bizar pentru un spirit romantic: Alecsandri se teme de zarea ce dispare, misterios, În fund, departe, sub cer. Dispariția, pierderea În indeterminare constituie una din figurile cele mai răspîndite În poezia romantică. Ea sugerează procesul de cosmicizare a lucrurilor. Alecsandri nu se simte Însă bine decît Într-un spațiu mărginit. Tabloul trebuie să aibă o ramură, peisajul un contur. CÎmpia este acceptată numai cînd se văd semnele acestei mărginiri. În Valul lui Traian (ciclul Pasteluri) brazda ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]