628 matches
-
Săvescu, Mircea Tohătan etc. Dar între acești captivi și apologeți ai Grădinii, unul se detașează net prin evoluția lui singuratică și prin pasiunea devoratoare. Este vorba de Florin Niculiu. Deși cunoscut mai ales în latura lui suprarealist-metafizică, prin acele viziuni cosmogonice amintind vremurile Genezei, cînd apa se îngîna cu pămîntul și amîndouă cu aerul și cerul, ultimii săi ani l-au adus în vecinătatea marilor ceremonii vegetale. Propria sa grădină l-a absorbit definitiv și i-a transformat singurătatea într-un
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
unde cântă ram-ul și vioara/ unde-i fantazia mea", cu talentul bine crescut (și temperat) meritând reclamă. Vă mai citez, spre convingere, și alte poeme la fel de bune: "în grădinile sfârșitului sunt robinete/ cu holograme senzuale și defecte/ înmugurind din cosmogonice marionete/ ce viețuiesc în seva alternativelor curente,/ baroc cu tehnică uzurpatoare/ nisipul ce un vierme mușcă luceferi din galaxie/ orașele cu pompe și cu extinctoare,/ sărbătoresc văzuta erezie." (Grădinile sfârșitului). În alte poeme balcanismul reciclat de Isarlîc cibernetic și sentimentalismul
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
după aceleași principii. Un loc comun le conferă puteri creatoare similare și îi aduce împreună spre același act sacerdotal. Astfel, studiile simfonice ale lui Remus Georgescu nu sunt numai rezultatul unui proces de traducere ekphrastică, ci și refacerea unui ritual cosmogonic generat de un vest geografic încărcat de har. Viața este grație, spune Plotin, îndemnându-ne să surprindem șerpuirea frumuseții în toate lucrurile din jur. Contemplând sculpturile maestrului Jecza în timp ce am ascultat muzica și textul explicativ al lui Remus Georgescu, noi
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
implozivă, și una manifestă, explozivă, ambalate într-o retorică nonfigurativă, dar foarte ușor de urmărit pe traseul acesta al imaginii. A.M. - Au fost expozițiile de la Rotondă Etaj 3/4 și cea de la Dalles în care Ciubotaru era, într-un sens, cosmogonic, cu vidul acesta capturat pe o elipsă și cu detalierea materiei magmatice din jur... P.Ș. - Era un fel de demonstrație despre cum pot fi instrumentate două componente esențiale ale gândirii în general, nu neapărat plastice: capacitatea de analiză și
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
autoritatea înaltă a unor repere pe care le avea dinainte. Acest semn în formă de rinichi, de ovul care merge către un anumit tip de fetus, către o ființă nedefinită încă, dar care are un clar potențial germinativ, un potențial cosmogonic... A.M. - ...mie mi-a plăcut să-l asemăn și cu o paletă de pictura, e și unealta artistului... Acest incert al figurației e o specialitate a lui Ciubotaru, să pună în joc un motiv cât mai banal. P.Ș. - Pe
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
sălbăticie, de eboșă de atelier, dar și o stare placentară a pânzei, iar, pe de altă parte, există produsul foarte bine administrat, dus până la calofilie, constrîns la un fel de disoluție prin perfecțiune. Iar acest tip de migrare a motivului cosmogonic spre forma istoricizată, a ovoidului spre ipostaza lui degradată prin evoluție, se regăsește inclusiv la nivelul obiectului. A.M. - Am o metaforă cinematografică pentru cele doua săli ale galeriei: lucrurile se joacă între Călăuza lui Tarkovsky și Matrix, între materia colcăitoare
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
cel care mă iubești ca pe un ciob de cer și mă ții în lumina ochilor tăi cum o cămașă de forță peste înfățișarea adevărată a lucrurilor și stau în palma Dumnezeului celui viu și ilustru încăpînd toată în confuzia cosmogonică de după înălțare, și sînt pusă ca priveliște în mijlocul ocărilor în plumb de cuvînt hipnagog și stau de vorbă cu vocea ta, Rabbi, gîndind la fel cum orbecăiesc prin plaur alveolele liniștii, și mănînc miez de nucă în timp ce îl așteptăm cu toții
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
său din Antigoethe, nu aveam să fiu de acord cu rechizitoriul său prin care îl condamna pe poetul gânditor de a fi sacrificat Legea pierzându-se în desișul legilor. Vedeam și continui să văd în Goethe operând o rară forță cosmogonică. Poetul era un născător de lumi. El nu avea de ce să cultive Legea în idealitatea sa abstractă, hegeliană, asemenea lui Noica. Și iată un ultim exemplu din experiențele anilor mei de formație universitară. Unul dintre magiștrii cărora le rămân deosebit de
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
care regizorul Ion Ardeal Ieremia îl montează chiar în aceste zile, va avea premiera la Festivalul de la Sfântul Gheorghe. „Conceput pentru spații neconvenționale, spectacolul «Soarele și luna» înlănțuiește, cu mult meșteșug regizoral, texte populare alcătuind o narațiune dramatică fidelă legendei cosmogonice cu același nume. Implicarea actoricească este pe măsura bine cunoscutului regizor timișorean“, ne-a declarat prof. Nicolae Blidaru, directorul Teatrului „Traian Grozăvescu“. Spectacolul va fi scos la rampă, în fața publicului și a juriului, luni, 14 iunie, de la ora 19, avându
Agenda2004-22-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282466_a_283795]
-
specifice de observație astronomică și astrofizică. Printre implicațiile directe ale acestei teorii se numără reformularea contextului de dezbateri asupra originii vieții, ori asupra teoriilor „catastrofice“, de impact între corpurile cerești, singurele pericole reale care pândesc civilizația terestră. Bombardament galactic Teoria cosmogonică general acceptată în ultimii zeci de ani susține că sistemul solar în care trăim s-ar fi format dintr-o aglomerare locală de gaze și praf - explică Dan Ciuhandu. Această aglomerare de particule ar fi fost extrem de puternic concentrată de
Agenda2004-38-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282884_a_284213]
-
sau orgoliu? Probabil și una și alta. Timorare, întrucît demersurile ei sînt line, vegetative, daca nu de-a dreptul vegetale, cum creșterea insesizabila a unei frunze ori cel mult extinderea "telescopica", fragilă, a unor coarne de melc. Nimic din clamoarea cosmogonica, din încrîncenarea tentației metafizice, întinse că o coardă de arc gata a plesni (proba de musculatură a verbului în primul rînd, ritual de flăcăi de la țară) a unor saizecisti, de care, cronologic, poeta e apropiată. O aspirație spre univers, sfioasa
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
du XIIe siècle), prezența insularității în imaginarul românesc, mai ales în reprezentări mitice ținînd de simbolistica arcei (lui Noe) și a bisericii (lui Manole), de insulele fericiților din textele apocrife și valorizarea în acest sens a Insulei Șerpilor, de miturile cosmogonice românești și construcția tradițională a satului ca insulă ordonată (Andrei Oișteanu - Utopografia insulei în imaginarul colectiv românesc). "Dorința de insulă" ca loc al perfecțiunii a alimentat mitul orașului interzis din Africa neagră, Tombouctou, transformînd, chiar împotriva evidenței, o localitate totuși
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
simboluri ale unor realități eterne. Nordul, Miazănoaptea, este un asemenea simbol. Dovada o avem în faptul că secole mai tîrziu același Nord se ridică împotriva unei noi încercări de cosmicizare a lumii, imperiul lui Napoleon Bonaparte. În fața acestei noi tentative cosmogonice pornită de la ideea "păcii eterne" istoria se repetă: "Ș-atunci Nordul se stîrnește din ruinele-i de gheață munții plutitori și-i sfarmă și pe-a cîmpurilor față el ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd și trecînd
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
creații decăzute, dacă o putem numi așa. Odată cu secularizarea artei (pentru care Steiner îi găsește responsabili tot pe oamenii de știință, mai precis pe filozofii naturaliști ai secolului XVII), creația estetică își pierde miza ontologică, ruptă fiind astfel de codul cosmogonic. Ne mai putem referi la creație vorbind totodată despre objet trouvé? Dezvrăjirea lumii, cum a numit-o un istoric francez, a afectat științele și umanioarele în egală măsură. Cu toate acestea, Steiner deploră situația numai în domeniul artelor și literaturii
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
taina ce face ca temeliile să nu rămînă pe teren durabil? Ce viciu de construcție sau nuanță născătoare de discordie macină în secret - ca un mucegai sau o igrasie - arcadele și contraforturile noii Catedrale?" O sumă de legende sau mituri cosmogonice statuează sacrificiul necesar unui act fondator, care să marcheze incipit vita nova: uciderea Șarpelui din Rig Veda, a Monstrului marin din legenda zeului Marduk, a lui Purusha din mitologia indiană etc. La noi, e faimoasă legenda Meșterului Manole, cel care
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
ineficientă, ci substanțială sub semnul unei osmoze, căci nu doar omul are nevoie de Providență, ci și Providența are nevoie de om. E la mijloc un compromis între schema mistico-creștină și umanism, întrucît o grandoare antică se revarsă asupra viziunilor cosmogonice, o superbie a umanului se implică în smerenia cu care e întîmpinată Creația universală: "Din nord la sud răsună a trîmbițelor/ flamură către cerul ca unică ispită,/ Cu scăpărarea frumuseții peste carnea demult scrumită./ în nămolul apelor sînt/ în continentul
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
Iubire(cunoașterea lumii este posibilă numai prin iubire).Iubirea determină condiția omului în Univers,este valoarea supremă ce conferă sensuri profunde existenței umane având puteri demiurgice.Sensul existenței este dat de Lumină. “Facerea" înseamnă iluminare, ordonarea haosului prin vibrație. Operațiunea cosmogonică este o despărțire a întunericului de lumină, la origine amestecate. Lumina și întunericul sunt de aceeași natură. Lumea în care trăim este o operă imensă de lumină. Ne mișcăm în lumină, cunoaștem prin intermediul luminii și fiecare dintre vietățile existente în
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
ești de la Originii transcedentalul meu amant Născută Casiopeii din Iubire și Neant Eu îți sunt Andromeda, pulverizată-n astre... Tu m-ai iubit odată cu Universul Visului Labirint astral secret, casă dorurilor mele, Mă căutai cu dor nebun, rătăcitor prin stele, Cosmogonic prin portaluri, cu viteza gândului... Pe Demiurg să nu-l întrebi de mă gândesc la tine E-o Galaxie de Miracol, dezvăluită-n Noi Doar privește peste umăr, cât e cerul dinapoi Cu-n infinit de constelații, ai colidat cu
ANDROMEDA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382811_a_384140]
-
sărbătorilor de Crăciun pe scena Ateneului Român, în cadrul unui concert inedit ce va bucura sufletele spectatorilor cu o serie de colinde deosebite: colinde de gazdă, profesionale, de june, de față, de petit, de dragoste, familiale, satirice, de război și prizonierat, cosmogonice, precum și cântece de stea ce vestesc Nașterea Mântuitorului. Propuse spre a deveni Patrimoniu Mondial UNESCO, aceste ritmuri și texte străvechi, unele misterioase, șamanice, altele mito-religioase, cu teme biblice, vor fi dezlegate de cel mai tulburător glas al muzicii tradiționale de la
Un Crăciun cu Grigore Lese [Corola-blog/BlogPost/97871_a_99163]
-
era o speranță a literaturii române, Adrian Păunescu ține morțiș să-și deschidă celebrul și criticatul Cenaclu Flacăra cu poetul Ștefan Dumitrescu. Tânărul poet a citit la prima ședință a Cenaclului Flacăra un volum întreg de poezie, intitulat „NICOLAE LABIȘ-PORTRET COSMOGONIC”, volum care a impresionat puternic asistența. Cu acest prilej Adrian Păunescu a afirmat despre Ștefan Dumitrescu: „Ștefan Dumitrescu este o șansă a literaturii române. Ștefan Dumitrescu este o mare șansă a literaturii române!” Și criticul literar Șerban Cioculescu, participant la
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
în altă gândire decât cea românească (Rigveda). Nici lui Constantin Noica (considerat mai pătrunzător în ale metafizicii!) nu i se trece cu vederea că ideea de neființă e pusă pe seama influențelor cunoscute din gândirea indiană, opinând că, la fel de bine, episodul cosmogonic din Scrisoarea I trimite și către alte teritorii culturale precum Teogonia lui Hesiod sau Metamorfozele lui Ovidiu. Dar, nu numai atât. Reproșurile față de Noica se amplifică, pornind și de la faptul că asimilează neființa din versurile lui Eminescu cu Haosul, trecând
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
numai atât. Reproșurile față de Noica se amplifică, pornind și de la faptul că asimilează neființa din versurile lui Eminescu cu Haosul, trecând „de la neființa ontologică (negativă), la mitologie.” Or, subliniază eseistul, „...ceea ce Eminescu exprimă prin Nepătruns, haos omogen, nediferențiat, sau matrice cosmogonică (haos-mamă pentru punctul Tată)” apare din temeiurile unei intuiții cu totul aparte de aceea a Haosului (Neființă). Fapt evident acolo unde Eminescu scrie: „Umbra celor nefăcute nu-începuse a se desface,/ Și în sine împăcată stăpânea eterna pace” Constantin Noica „vede
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
nimic comun cu ontologia (el este pre-ontologic), și nici cu mitologia cosmică. În starea lui de eternă pace, Nepătrunsul de la Început este intuiția Stării d’întîi.”(p. 32.) În concluzie: versurile care deschid Scrisoarea I reprezintă o Precuvântare la discursul cosmogonic, iar în jocul lor literar, realizat cu concepte din arsenalul filosofiei „...apare clar efortul de depășire a limbajului, a de-construcției semantice”. Tot de aici, revenind la ideea sursei de inspirație din Rigveda, afirmație cade tranșant: orice comparație „se oprește
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
limbajului, a de-construcției semantice”. Tot de aici, revenind la ideea sursei de inspirație din Rigveda, afirmație cade tranșant: orice comparație „se oprește aici”! „Gândirea liturgică a brahmanilor nu este gândirea ecstatică a poetului român. Din prima va ieși mitul cosmogonic, din a doua starea pe loc.” Privitor la starea pe loc, Amăriuței consideră că gândirea filosofică a profitat, într-un anume fel, de pluralitatea semnificațiilor cuprinse într-un cuvânt, fapt care „a permis înțelegerea nu numai a obiectului vizat și
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
vom referi la ambiguități aflate la acel pol înalt al gândirii enigma Genezei. Este vorba nu de ambiguități intenționale create de un poet, și deci descifrabile, ci de ambiguități absolute, adică închise posibilității omului de a le dezlega vreodată. Imnul cosmogonic rigvedic se încheie cu o dublă ambiguitate: "Și fie că Unul a creat lumea, fie că nu a creat-o, aceasta doar cel a căror ochi din cer ne veghează, el știe... Dar poate că nici el nu știe." Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]