3 matches
-
și al XVIII-lea. În anul 1744 preotul Dumitru Ungureanu a construit aici o biserică de bârne cu hramul „Sf. Voievozi“, care a fost strămutată în 1851 în satul învecinat Poiana (astăzi în comuna Zvoriștea). În anii 1803-1810 căpitanul Grigore Costrăș (călugărit sub numele de Ghenadie) a ctitorit o biserică de zid în centrul satului în locul bisericii de lemn mai vechi. Noul lăcaș de cult a primit hramul "Sf. Ioan Botezătorul". Acesta a devenit biserică parohială a satului Zamostea. După secularizarea
Biserica de lemn din Zamostea () [Corola-website/Science/317008_a_318337]
-
trece în cavitatea generală a corpului crustaceului, unde, după 12-14 zile se transformă în larva procercoidă infestantă. Ca și la "Diphyllobothrium" copepodul infestat cu procercoizi poate fi înghițit de un pește zooplanctonofag (ciprinide, siluride, percide, esocide, mai ales crapul sau costrășul): a doua gazdă intermediară în care larva procercoidă se transformă în plerocercoid. Acesta din urmă se localizează în cavitatea abdominală a peștilor, unde se hrănește, crește, și rămâne acolo pentru o lungă perioadă de timp (mai mult de doi ani
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]
-
confort. Am stat de vorbă la cină ora 23 cu Ivan Ivanovici, călăuzul nostru, cu D-rul de aici, un bătrânel cu cioc Neculai Alexeevici, și cu administratorul vilei, care-i pescar și mi-a dat unele informații despre știucă și costrăș okuna. Ivan Ivanovici mi-a povestit o legendă despre lacul de la Soci în Caucaz. În vremea de demult acolo se găsea o regiune secetoasă, în care viețuiau greu oameni năcăjiți, în cea mai mare parte păstori. Le lipsea acelor năcăjiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]