35 matches
-
va spăla nici toată ploaia asta de gura ascuțită a nevesti-si. − Mitică, ai zis că mergem la tine, să-mi dai banii... − Mergem, Vasilică... hâc!... dar nu vezi ce... hâc! plouă... hâc!... afară? Ți-i dau mâine... Băi, nu fi cotarlă, că acuși îți dau una peste bot de nu te mai scoli de... hâc!... de jos... hâc! Auzi tu? − Hai, mergem prin... hâc!... ploaie? Ha, ha! râse Mitică văzând cum turna Dumnezeu cu găleata. Au plecat, Mitică nu locuia departe
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ziua_proasta_se_cunoaste_de_george_safir_1370773408.html [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
deși era din ce în ce mai frig. Eram în stare să-l țin lângă mine în casă, dar Hobzoaica mă avertiza adeseori: - De te prinz cu Vlăduț în casă, să știi c-am să-i pui pielea pă băț, mâncai-ai coada de cotarlă, că paică-aț’ fi fraț’, nu alta! Dacă în casă nu puteam să-l bag, în schimb toată ziua furam mămăligă și oase pe care i le dădeam pe ascuns să mănânce. Altfel, câine de oi fiind, Vlăduț era tare cuminte
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430840010.html [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
domnului Constantin Voicu, muncitor calificat; - doamnei Constantina Zamfir, magaziner. Articolul 6 Se conferă Medalia Națională Pentru Merit clasa a III-a: - domnului Corvin Ariciuc, referent; - domnului Nicu Bamboi, muncitor calificat; - doamnei Corina Brobonea, referent; - doamnei Elenă Corlateanu, îngrijitor; - doamnei Ana Cotarla, ��ef de cabinet; - doamnei Stana Cujba, îngrijitor; - doamnei Ioana Fedusca, îngrijitor; - doamnei Elenă Fieraru, îngrijitor; - doamnei Ecaterina Gherghe, referent; - doamnei Cateluta Ghiurluc, muncitor calificat; - doamnei Mariana Ioniță, îngrijitor; - doamnei Daniela Negroiu, referent; - doamnei Elenă Olteanu, muncitor calificat; - doamnei Arena Daniela
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146626_a_147955]
-
-uri, ori ciorapi de iarnă din lână seină și mai strigau la copii, sau la bărbați, să le aducă și lor ceva de băut. Să recunoaștem însă, treburile asociației se rezolvau în acest fel, de minune. Toată lumea era mulțumită, inclusiv cotarlele puricoase care mai lingeau și ele câte ceva de pe jos, mai ales când, bucuria sosirii poștașului cu ajutorul de șomaj, mărea numărul sticlelor, dar și a mititeilor cu dampf de usturoi și amoniac, aduși în cartoane împreună cu muștarul de la bufetul de vis-a-vis
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420735730.html [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
va spăla nici toată ploaia asta de gura ascuțită a nevesti-si. - Mitică, ai zis că mergem la tine, să-mi dai banii ... - Mergem, Vasilică ... hâc!... dar nu vezi ce... hâc! plouă... hâc!... afară? Ți-i dau mâine ... - Băi, nu fi cotarlă, că acuși îți dau una peste bot de nu te mai scoli de ... hâc!... de jos ... hâc! Auzi tu? - Hai, mergem prin... hâc!... ploaie? Ha,Ha! râse Mitică văzând cum turna Dumnezeu cu găleata. Au plecat, Mitică nu locuia departe
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ziua_proasta_se_cunoaste_de_dimineata.html [Corola-blog/BlogPost/356643_a_357972]
-
deși era din ce în ce mai frig. Eram în stare să-l țin lângă mine în casă, dar Hobzoaica mă avertiza adeseori: - De te prinz cu Vlăduț în casă, să știi c-am să-i pui pielea pă băț, mâncai-ai coada de cotarlă, că paică-aț’ fi fraț’, nu alta! Dacă în casă nu puteam să-l bag, în schimb toată ziua furam mămăligă și oase pe care i le dădeam pe ascuns să mănânce. Altfel, câine de oi fiind, Vlăduț era tare cuminte
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
dacă ieșeam să-i dau mâncare, sărea pe mine și nici nu-mi dădeam seama când mi-o șterpelea din mână. Tot timpul era nesătul, ar fi fost în stare să mănânce până crăpa, dacă i s-ar fi dat. Cotarla se-nvățase să mănânce până și din trocul porcilor, era un scandal nemaipomenit în curte când le dădeam mâncare, îmi plăcea să-l văd cum se luptă el cu porcii, vorba aia întărâtă-i drace că și mie-mi place
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475240699.html [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
exista circulație. Nu se mai auzeau mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare, până-atunci, prin ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu cumva să adoarmă și ei, că Îi lua mama dracului și „batalion disciplinar” scria pe fruntea lor pentru mulți ani („o să ieșiți bătrâni de acolo și o să vă folosiți sulele atârnătoare numai să stropiți gardurile și stâlpii ca niște cotarle; de femei o să aveți parte numai În gând, atunci când o să vă faceți unul altuia felul și-o să vă Închipuiți c-o ardeți cu cine știe ce actriță văzută prin pozele din ziare”), soldații tot adormeau, cu capul sprijinit de camaradul care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute ale bufnițelor și cucuvelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arma, merseseră cu ea să le-o arate unor ciobani ce coborâseră cu oile tocmai de la munte, ca să le pască pe miriștile Întinse din Baltă. Încercaseră pușca pe un prăpădit de câine care abia se târa și, În urma focului tras, cotarla murise aproape pe loc, după ce mai dăduse de câteva ori din picioare. Mocanii oferiseră o sumă uriașă și fraților li se tăiase respirația, Însă, din instinct, se prefăcuseră șovăitori și căpătaseră, până la urmă, un preț dublu față de cel ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Maria, aș zice că am și îmbătrânit de când te aștept.” (Ibidem). Mai pot sta în vocativ substantive denumind viețuitoare individualizate de om prin substantive proprii sau substantive denumind aceste animale: „- Țibă! Hormuz; na! Balan; nea Zurzan; dați-vă în lături, (cotarle)!...” (I.Creangă, p. 170) sau orice substantiv înscris într-o relație de personificare: „Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/Și gândirilor dând viață suferințele întuneci.” (M. Eminescu, I, p.130), „Codrule, codruțule, ce mai faci, drăguțule
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simbol-realitate-vis cu precursoare Voiculescu, căprioara din vis de tine. Crasna trenul spre Huși, Vaslui bomba lumină amorsată la răsărit de Eden, se răsucește în somn, aș vrea mai mult să mă deșir, cu piciorul la clanță, o apucă scărpinatul pe cotarlă, în capul vagonului privirea fixă, rucsac și mîinile cu plase, nu cedez nici sub căutături lungi, mă apăr mai bine, le iau pe-o singură mînă, bătrîna orelor trecute trece spre privată nu în papuci, ci în ciorapi, calc așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
n-au fost tocmai politicoși față de al meu. Dânșii au început să-l miroase, să-i arate dinții, să-i caute ceartă din senin și, dacă nu intervenea Millu cu oarecare gesturi de picioare întovărășite de energicele cuvinte: În lături, cotarle!153 Așa vă primiți musafirul?", desigur ar fi avut loc o încăierare care nu cred să se fi sfârșit în avantajul cânelui meu, dat fiind că el era un fel de cuconaș de târg alintat, deprins pe saltele, pe când cialalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de la Breaza: este singurul câine despre care știu sigur că s-a sinucis! Într-o iarnă aspră, spre sfârșitul anilor '50, Bob al meu a simțit că i se apropie sfârșitul: îmbătrânise, dinții îi căzuseră și mânca tot mai greu, cotarlele intrau acum în curtea lui ca la ele acasă, ba veneau să-i fure mâncarea din strachină fără ca el să le mai poată pune pe fugă. Atunci, a plănuit să moară; folosesc cu bunăștiință cuvântul "a plănui", căci altfel cum
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
de compasiune, lăsându-se pe patru labe la vederea bietelor, scheleticilor javre. Hrăniți, ocrotiți de mizerabilii cetățeni ajunși ei însiși să ducă o viață de câine, asociindu-se cu nefericitele patrupede, păzindu-le cât pot de juvățul Marelui Hingher... Dulăii, cotarlele, maidanezii, clasa proletară ce latră, substituită, se gudură recunoscătoare, pe lângă cealaltă clasă, treptat aliată... Mai mult chiar, simțul proprietății, de care dl. Iliescu zicea că este un moft (mă întreb, ce-i aparține dumisale, de fapt?!), câinii solidarizați de mizerie
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
era un câine pașnic, păzea toată curtea și grădina de hoți, căci pe atunci erau destui. Când ieșea la plimbare cu fratele meu, Didi, trebuia să anunțăm în cartier să lege câinii, pentru că Tarzan avea fobie pentru tot felul de cotarle și corcituri. Odată, într-o asemenea plimbare, fratele meu a fost înconjurat de vreo zece câini. Au sărit cu toții la fratele meu, dar mai ales la Tarzan. Acesta, s-a uitat două clipe la ei. Fratele meu povestea că nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înconjurat de vreo zece câini. Au sărit cu toții la fratele meu, dar mai ales la Tarzan. Acesta, s-a uitat două clipe la ei. Fratele meu povestea că nu știe dacă a durat o jumătate de minut și vreo șase cotarle se zbăteau în țărână, mușcați mortal la gât, ceilalți părăsind lupta schelălăind. Nu mai știu ce s-a întâmplat cu Tarzan al nostru, dar știu că tata a mai adus un câîine, tot lup, pe care l-a numit Tarzan
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
roșie cuvinte fără noimă, însoțite de semnul pentru Copyright. Sânt desenate și sexe enorme, dar complet fanteziste anatomic. Alături de centrală (prin a cărei ușă deschisă se văd uneori misterioși cilindri vopsiți în albastru) e un maidan atât de plin de cotarle, încît niciodată n-o iau pe acolo când îmi duc fetița la școală. O mare grămadă de gunoi de pe acel 31 maidan m-a făcut întotdeauna curios: ce e, de fapt, gunoiul? Noi nu distingem, ca americanii, între waste, trash
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
De obicei însă, când ies după cumpărături, nu ajung așa departe. O iau pe Teiul Doamnei înapoi, spre Șoseaua Colentina. Drumul e curb ca șanțurile unui disc muzical. Copaci bătrâni și uscați se-ntind peste mașinile parcate, negre de praf. Cotarlele se ghemuiesc peste tot. Câteva magazine civilizate, curate: unul de computere, altul de dulciuri și parfumuri. Așa cum sânt ele, magazinele astea te bucură întotdeauna: nu ești în Matto Grosso. Unele vânzătoare sânt tinere și drăguțe ca niște top-models. Peste tot
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În stambă. Ed Înclină din cap. Mickey Cohen senior Îl ținea În poală pe Mickey Cohen junior. — Tații și fiii, prilej de meditație. Nu credeți că sînt o adevărată desfătare? Odrasla mea canină și cu mine, bătrînul doctor Franz și cotarlele lui jegoase, cu dinți rari. Franz era un geniu al chimiei. A făcut minuni pentru nefericiții cu mințile duse. Pe vremuri, cînd mi s-a furat o Încărcătură de heroină, m-am gîndit la Franz. Dacă aveam mintea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nimerit ar fi să povestești care-i treaba cu nevasta pădurarului, cu pensia super, cu votul pentru binele țării de care numai tu ai parte... Că de fantasmagoriile și de bâlbele tale, dobândite după acea tărășenie, sîntem sătui până-n gât! Cotarlă ordinară ce ești! Ia-ți bastonul și plimbă ursul, excelență! Aista-i mesajul nostru pentru Înălțimea Voastră, Cipriane! îl atenționau pensionarii de rând, în timp ce doamna îl toca mărunțel: Asta ți se cuvine! Atâta meriți! Craiule! Și nu mă mai aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vreo două schimbă între ele pliante de cosmetice, „e reducere, poți să cumperi și demachiantul în același preț, și crema exfoliantă...”. Singurul mascul al grupei, un deșirat cu părul uns cu gel și fâșie de piele la gât, ca o cotarlă de lux, își trombonește vecinele. - ...asta înseamnă... importanța stă în... încerc să reiau fraza, dar s-a culcat. Am rămas cu mâna în aer, cu degetele rășchirate, mirându-mă și eu de înflăcărarea mea retorică de mai devreme. Aceleași figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i asta? DĂNILĂ: Cumnata Anisia mă tot îndemna să intru, da' n-aveam chip de dulăi, că ei n-au știință nici de frați, nici de cumnați, și dau de-a dreptul. ISPAS: Asta-i altă minune! Și leac pentru cotarle nu cunoașteți? Se apleacă, aruncă cu o piatră spre colțul casei. Schelălăit de câine.) Ați văzut? DĂNILĂ: Iaca nu ne-a venit în cap în ce fel și cum să facem... ANISIA: Ba, adevărul adevărat, bărbate, este că dumnealui, cumnatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]