148 matches
-
florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o pâlnie arămie, care atunci când bătăile clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală, timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și familia ta oaza de tihnă și liniște sufletească spre care să te îndrepți cu nerăbdare după o absență mai scurtă sau mai lungă. Bucurii Bucuriile mici și aparent neînsemnate aduc liniștea și armonia în viața de familie. Duete Găina cotcodăcește, nu cântă. În cuplurile în care ambii parteneri vor să cânte, duetele sunt cu scântei. Întrebare Pe măsura maturizării democrației românești crește exponențial numărul aspiranților la obținerea unor demnități publice înalte. De ce oare? Record Obținerea unui record în sportul de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
-i aducă întrebările despre explozia demografică pentru jocul lor - Urmărire fără importanță. Acum Vincent îi fâlfâia lui Stalin pe sub nas cutia cea roșie. — Acum o să vedem cine a fost mai grozav la capitolul celor mai bune bucăți de plăcintă! a cotcodăcit el triumfător. Acum, că n-ai mai avut posibilitatea să înveți răspunsurile dinainte, o să vedem cine e cel mai tare! Stalin a izbucnit în lacrimi. Sperase că Rita o să vină să-l viziteze și-o să renunțe la divorț, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Fii vigilentă, tovarășa Rodicuța, că nici nu știi ce fac cutrele alea bătrâne, în față îți râd și pe la spate fac trafic cu piepți de curcă“, auzea vocea amenințătoare a tovarășei Maria, directoarea întreprinderii. * Femeile astea aveau un umor nebun, cotcodăceau toată ziua ca niște curci, mai ceva decât orătăniile sacrificate pe bandă rulantă, jumulite de pene și tranșate pentru exportul socialist. „Cum dracu’ să le adun laolaltă și să le organizez pe femeile astea acum, ca să facem brigada artistică?“ „Tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
țăpoiul, ca la carte, și lucrul avea ritmul obișnuit. La un moment dat, stăpâna casei l-a chemat pe Dondică să dea o mână de ajutor la legat un taur care scăpase și făcea ravagii prin curte, printre păsări. Acestea cotcodăceau de mama focului iar cei doi căini ciobănești pe care-i avea gospodăria nici că reușeau să liniștească taurul liber, plus că cei din grajd făceau mare tămbălău. Dondică, cu încă un vecin, ajutați de cei doi câini se munceau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stai așa, am spus eu, îl putem angaja pe tipul ăsta ceva mai ieftin. Mi se pare al dracului de scump. — Nici vorbă, John, mi-o întoarse Fielding sobru, după care îmi explică punctul lui de vedere. L-am ascultat cotcodăcind admirativ. Deci așa se lucrează. Onorariul pare a fi fantastic, năstrușnic - și totuși tipul e plătit la pagină. Un proiect de scenariu, corecturile necesare, îi spui că trebuța pute și îi dai un picior în fund. Și așa avem scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îmi pusesem eu niște comprese, o linsesem câte un sfert de oră, doar-doar o scădea - degeaba! Eram ofticos și mă păștea pre ven toriul, cum șoptise asistenta prea tare către Tovarășa, iar copiii auziseră și, cu voci de desene animate, cotcodăceau după mine: „Preventooooriu! preventooooriu!“... În clasa noastră era o fată Petruța, foarte brune țică și-mbră cată mereu în șorțul de uniformă cel mai decolorat din clasă. Părinții ei nici măcar n-avu seseră bani să-i cumpere o matri colă imprimată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mine, așa, serios și gata să plângă de parc-ar fi luat o notă proastă, după care a fugit în altă bancă iar eu am rămas năuc, fre cându-mi brațul dezgolit. Ningea iar frumos și re pede-re pede, iar Dubinuc cotcodăcea din nou în fundul clasei. A doua zi, asistenta medicală a fost foarte mirată. M-au dus la spital, mi-au făcut analizele și nu au mai găsit nici urmă de microbi în sângele meu. Și părin ții mei au trebuit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pentru tine omul? Știți voi, a început capra, omul e... e... păi... omul e o chestie mai mare decât mine, dar la fel de înalt ca prietenul meu, calul. Deci asta înțelegi tu prin cuvântul „om”? Da! Găina, mai sfătoasă decât toți cotcodăci: Greșit! Omul este o viețuitoare care, da, este mai mare decât tine și la fel de mare ca și calul, dar, pe deasupra, ea poate să stea doar pe două labe mai mult decât puteți oricare dintre voi! Da... nu pot comenta. Este
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în același loc, oftă cu necaz și se întoarse iar către ușă: - Rămâi cu bine, fiule, spuse el. Ușa se trânti în urma lui. Balducci se ivi în dreptul ferestrei, apoi dispăru. Zăpada îi înăbușea pașii. Calul se mișcă dincolo de zid, găinile cotcodăciră speriate. O clipă mai târziu, Balducci trecu din nou prin fața ferestrei, ducând calul de căpăstru. Înainta spre potecă, fără să se mai uite îndărăt și se făcu nevăzut, urmat de cal. Un bolovan se auzi rostogolindu-se domol. Daru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
supa de piure de unt cu crema de cidru? s-a agitat Harriet. Suzanne, ți-am spus că e o greșeală să servești supă la un bufet - nimeni nu poate să care toate farfuriile și castroanele alea! — Ei, scuze, a cotcodăcit Suz, deși nu arăta deloc cum că i-ar fi părut rău. Presupun că suntem chit, de vreme ce și eu ți-am spus ție c-ar trebui să pregătim o cantitate dublă de sandwich-uri cu asparagus, prosciutto și brânză fondue! — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
avea să primească vizita nepotului ei abia născut... care venea cu propria lui bonă cu normă întreagă. — E un scump, dar, sincer, nimeni nu îmi poate cere să las totul baltă, ca să țin mai multe ore în brațe un copil! cotcodăcise ea. Dacă doamnele astea făceau parte dintre invitații din acel week-end, atunci chiar că trebuia să mă temperez. Eu însă speram să reușesc să rup ceva timp în week-end-ul ăla, ca să mă furișez și să lucrez în liniște pe manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Bentley-urile albe parcate în fața hotelului - Lucille și Mandy veneau împreună în a doua mașină, ca să discute ultimele detalii înainte de bătălie. O mulțime de mâini s-au întins să-mi netezească rochia, ca să nu se șifoneze. — Ești așa de palidă! a cotcodăcit Jacques, care se vârâse prin ușa deschisă, ca să-mi mai înțepe o dată obrajii cu un aplicator de fard de obraz. Așa, ajum e mai bine, a concluzionat el, trimițându-ne niște bezele prin aer, pentru ca apoi să se îndepărteze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
subțirei și delicați la temperament, ni s-a bosumflat pe loc până și operația de apendicită... - A dracului de puteri ce-o fi putut revărsa spurcăciunea, nehalitule! Că eu te știam că porți în pantaloni o operație veselă și sănătoasă! cotcodăci cel în raglan, atîrnîndu-se, în sfârșit, cu cracul său de neam prost, de fâșia unde fusese, cu puțin înainte, tocăria și pervazul etajului întîi. De acolo, luîndu-și avânt, încălecă întîi el, deșiratul, pe acel brâu și inspectă, printre gene, întunericul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la mina serioasă. — Deci, tu chiar crezi c-ar trebui să încerc să vorbesc cu Sofia? s-a adresat ea Juliei, care a clătinat din cap entuziasmată. —Absolut! Ce ai de pierdut? Alison părea nesigură. — Pe Luca poate? —Prostii, a cotcodăcit Julia. Și chiar dacă, prin absurd, îl pierzi din cauza asta, atunci înseamnă că Luca nu e bărbatul care ai crezut tu că e. Dar sunt sigură că, indiferent de rezultat, el o să interpreteze gestul tău ca pe o încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îi priveau insistent de sus, de pe pereți, în timp ce Liv scotea de sub pernă caietul cel vechi, vechi de tot, învelit într-o pânză neagră și aspră. — în zilele acelea Virgil ținea un jurnal, spuse ea. E o lectură interesantă. O găină cotcodăci nebăgată în seamă pe raft. Voi citi acum din el, zise Liv, și începu să recite. Să recite, pentru că în cameră era întuneric, se tot întuneca tot mai tare, pe măsură ce se lăsa seara și până și cea mai slabă rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai bune decât sfârșiturile. Atunci orice era posibil. Acum nu mai este nimic. întuneric. Caietul închis, învelit, pus la locul lui. Femeia tăcută, în văluri negre, s-a ridicat în picioare și a stat așa, țeapănă, înaintea lui. O găină cotcodăci o singură dată. Afară: agitația frenetică a autorului jurnalului, ce căuta o ușă pe care știa că nu poate nici s-o găsească, nici s-o deschidă. Iar curva ascunsă, ghemuită lângă măgar, în spatele unui copac, privea. Dar nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apoi s-a văitat gutural, ca porumbeii -, au adormit amândoi buștean. A doua zi, Fane i-a depănat de-a fir a păr ce i s-a mai întâmplat și prin câte-a trecut în ultimul timp, iar ea a cotcodăcit ca orice muiere când i se-ntoarce stăpânul. Cât despre cufărul lui Jean: — Îl las dracului. Nu erau decât niște țoale urâte în el, nimic de soi. Mă rog, n-am apucat să văd chiar pe-ndelete, de-asta îl voiam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
unele coordonate, relațiile interumane au ajuns la limita metastazei. Mă tem de oamenii care nu știu să zâmbească. Și de cei care se hlizesc mereu. Râvnești bogăția, când ești sănătos și sănătatea , când ești bolnav. Când ouă o mărgică, impostorii cotcodăcesc cât pentru o capodoperă. Cum să ai procese, dacă nu ai conștiință ? Răutatea nu are puncte cardinale, nu face deosebire de cetățenie, sex, religie. Înțelepții se laudă cu ce citesc, ceilalți - cu ce scriu. Nu adulterul în sine ar fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
comentează: Nu-i rău, Gicule. Merge. Ar mai fi trebuit pieptănat rezultatul care îl generaliza pe... Structurarea este inteligent făcută. Mulțumesc, domnule profesor. Știi că și domnișoara Țapu a terminat teza? Nu, nici nu bănuiam. Așa este ea, mai modestă. Cotcodăcește mai puțin. Este o fată profundă. Îmi place mult de ea și mă bucur mult. Noi ne simpatizăm reciproc. Mi-a spus și, sincer, mă bucur. Eu aș mai fi amînat cu teza ta, dar nu vreau să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dacă ar fi fost făcută mai prostuță, ca să mai compenseze cît de cît darurile cu care era înzestrată. Dar nimic n-o dezavantaja, era și deșteaptă, "satana". Directorul Nicoară a căzut în limbă și cu ea scoasă de un cot, cotcodăcea pe culoarele spitalului. Fata nimic, nimic. A chemat-o la el în birou. Unde locuiți? În gazdă. Pune bani de apartament. Se face un bloc în Codrescu. Fata rîde puțin și face și o gropiță în obraz. De unde, tovarășe director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
jos. — Cred că mai bine am merge să bem un pahar undeva..., propuse Desplechin, rezumând cu pertinență atmosfera momentului. Trecură pe lângă muzeul Orsay, se așezară la o masă pe terasa de la Secolul XIX. La masa vecină, vreo șase turiste italiene cotcodăceau cu vioiciune, ca niște orătănii nevinovate. Djerzinski ceru o bere, Desplechin un whisky sec. — Ce-o să faceți acum? Nu știu... Desplechin părea că, Într-adevăr, nu știe. — O să călătoresc... Un pic de turism sexual, poate. Surâse; când surâdea, chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]