55 matches
-
secol, frământările și dilemele celor aflați la vârsta adolescenței, căutarea propriului drum în viață, dar și a iubirii îndelung visate. «Zilele cinematografiei europene contemporane» vin în întâmpinarea preferinței spectatorilor pentru filmele de calitate inspirate, mai mult sau mai putin, din cotidianitate, cea care nu plictisește tocmai prin varietatea de teme autentice, apreciate de publicul larg. EUNIC Milano (Rețeaua Națională a Institutelor Culturale Europene), fondat în aprilie 2008, constă într-un parteneriat între Institutele Culturale și Reprezentantele consulare europene al carui scop
"Bacalaureat" de Cristian Mungiu la Zilele Cinematografiei Europene Contemporane de la Milano by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105800_a_107092]
-
dimensiunile fundamentale ale lumii trăite ni se dezvăluie astfel prin intermediul rezistențelor la care recurg agenții pentru a putea să se descurce. Aceste rezistențe, care ne apar când sub formă de „tactici”, când sub formă de „șiretlicuri”, sunt dirijate esențialmente Împotriva cotidianității, variantă alienantă a vieții de toate zilele, conform teoriei lui Henri Lefebvre (Lefebvre, 1968). Astfel, actorii sociali deturnează sensul injoncțiunilor emanate de sistemele de reglementare, jucând jocul inevitabilei ipocrizii, punere la adăpost În fața denunțărilor morale prin necesarele ritualizări (Javeau, 2003
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
căreia un astfel de gest religios este un instrument de comunicare, mai mult, de comuniune. Atitudinea devine astfel obicei întrucât geneza interioară se extinde spre comportamentul colectiv. În experiența de fiecare zi și în cultura de astăzi, tot mai conectată cotidianității, putem să sesizăm semnele unor atitudini ca cele descrise și cărora vom încerca să le dăm o interpretare. Am dori înainte de toate să subliniem acele aspecte care în structura actului religios accentuează momentul de fractură și de disensiune și în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de înaltă nu-i deloc întâmplător, fiind doar efectul direct al acestui conflict în desfășurare. Consecințele lui se repercutează diferit asupra celor doi parteneri. Să reluăm premisele. Bărbații sunt dependenți sexual și emoțional de femei în tot ceea ce ține de cotidianitatea vieții de familie. În tipul de familie cu două surse de venituri, dependența economică a soției față de soț a fost suspendată. Ca atare, conform practicilor prevalente, în condiții de divorț, femeile rămân cu copiii, cu propriul venit și cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
interpretarea pornind de la circumscrierea anarhetipului mi se pare foarte provocatoare. Văd În aceasta un prim pas spre o explorare aplicată a imaginarului. Modul În care s-ar putea interpreta constrângerea și autoconstrângerea culturală, „structurile structurante” ale vieții sociale, de la nivelul cotidianității la cel artistic, politic, mass-media etc., este poate cel mai interesant aspect, cel puțin ca promisiune, ca sens al unei cercetări. De ce? Asistăm la un proces de naturalizare vs denaturalizare, legitimare vs relegitimare, postmodernitatea destramă cu viteză vechile consensuri, creează
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rezistent, ceea ce spunea Mihaela, cu alte cuvinte, să Încercăm să ieșim dintr-o posibilă fundătură. Eu aș vedea o eventuală aplicare a anarhetipului, așteptând desigur explicații ulterioare, care vor acoperi probabil multe puncte albe, ducând spre ceea ce aș numi praxisul cotidianității. Cotidianitatea Îmi pare a fi un teritoriu reglat de consens, habitudini tari, care are Însă destul spațiu pentru schimbări conflictuale, neașteptate. Constrângerile necesare unui consens ar putea fi privite din unghiul unor dezvoltări anarhetipice, În pofida unor habitudini ce par foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ceea ce spunea Mihaela, cu alte cuvinte, să Încercăm să ieșim dintr-o posibilă fundătură. Eu aș vedea o eventuală aplicare a anarhetipului, așteptând desigur explicații ulterioare, care vor acoperi probabil multe puncte albe, ducând spre ceea ce aș numi praxisul cotidianității. Cotidianitatea Îmi pare a fi un teritoriu reglat de consens, habitudini tari, care are Însă destul spațiu pentru schimbări conflictuale, neașteptate. Constrângerile necesare unui consens ar putea fi privite din unghiul unor dezvoltări anarhetipice, În pofida unor habitudini ce par foarte solid
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai precis, pentru Heidegger I, cel atât de aproape de o Înțelegere a timpului și totuși atât de Îndepărtat de o Înțelegere a alterității și a felului În care aceasta se disipează, se rezolvă -, lucrarea-Împreună este mai ales cea așezată sub cotidianitatea lui se, acea legare impersonală a ființelor până la dezindividualizarea lor totală, pierdere ce nu lasă urme vii, ci instituie iluzorii și impersonale categorii comune. Eu cred Însă În texte umede, cu acea umezeală pe care o are pielea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pastă, piatră). Artifex este și specialistul, și artizanul. Cine știe dacă acel qualis artifex pereo al lui Nero n-ar trebui înțeles prin "ce om abil", dar și "ce intrigant, ce prestidigitator moare". Malițiozitate a observației, realism animalier, vervă și cotidianitate neceremonioasă: descoperim că vestigiile cel mai bine conservate au fost decoruri de case particulare, conservate intacte sub cenușa Vezuviului. De unde abundența de naturi moarte, scene de gen, mici mozaicuri naturaliste, viniete licențioase. Mai sunt portrete de femei și de cupluri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în acest caz, este partea văzută și materializată a unui astfel de proces al răsucirii esențelor, iar această parte poate fi reprezentată de fenomene naturale, de fapt nenaturale, devastatoare. Într-o primă ipostază apocaliptică, mă aflu prins în iureșul unei cotidianități sedate de ignoranțe și superficialități. Îmi port viața în medii dominate de amploarea mediocrității și agresivitatea ipocriziei pline de sine. Sunt victima compromisurilor făcute ceas de ceas cu aceste întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cathartice pentru ca apoi să-și reverse afluxul de viață divină prin trâmbița reînnoirii, resurecției universale. Această viața este suflată peste întinderile sterpe, secătuite ale spiței umane decadente generând, după spusa Apocalipsei, un pâmânt nou și un cer nou. Așezat în mijlocul cotidianității captive iluziilor ce slăbesc constant potențialitățile spirituale ale omului, poate că și eu voi fi izbit de nenorocirile inaugurate prin sunetul celor șapte trâmbițe, ne-auzite nici de mine. Surd și orb față de furtunile divine ce vor sta să înceapă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
invocate, reprezintă desigur un simbol ce trimite, indică, conduce semantic. Astfel, plecându-se de la evocarea anticei cetăți caldeene de pe Eufrat în care iudeii biblici au fost aduși ca robi, se intenționează aducerea în prim-plan a mundanului omenirii decadente, a cotidianității profane în care omenii cetăților au uitat Divinitatea și s-au dăruit deschiderilor demonice. Despre acest mundan decadent rostește vocea angelică, în continuarea textului Apocalipsei: "A căzut Babilonul!" (Apocalipsa 14.8) Și eul meu, cu rădăcinile coborâte în infern după
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aplicând un astfel de act, mărturisirea te iubesc va surveni întotdeauna prea devreme sau prea târziu, dar niciodată la timp. Acest la timp semnifică, de fapt, temporalitatea specială iubirii și a confesiunii sale, acea breșă, sincopă deschisă prin succesiunea timpului cotidianității de zi cu zi. Astfel, apariția mărturisirii deplin-revelatorie te iubesc nu poate fi dictată de considerente exterioare tensiunii din care izvorăște, nu trebuie condiționată de o anumită dată mundană din viitor. Ea survine de la sine, adică fiind adusă la suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
într-un timp al ei, îmi poruncește imperial clipa deschiderii mele afective întru cuvânt și nu eu impun momentul de apariție al unei astfel de convulsive deschideri. A nu asculta frecvența de trăiri ale inimii și a fi captiv reperelor cotidianității temporale echivalează aici cu a rosti te iubesc în afara apogeului propriei iubiri asemeni unui orator ce nu înțelege deplin ponderea, însemnătatea cuvintelor sale. Astfel, dacă mărturisirea te iubesc nu este piscul unui aisberg reprezentat de trăirea interioară și șoapta lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
amețitoare sau asemeni alpinistului ce și-a investit certitudinea vieții și ocolișul morții în împletiri din fire trainice precum curajul său de om al stâncii sfidând, din suspensie, genunea. Îndrăgostirea este un vis în mijlocul vieții. Timpul special survine punctând timpul cotidianității mundane. Când sunt îndrăgostit și mărturisirea te iubesc pleacă din lăuntricul meu spre ființa adorată, iubirea ce-mi aparține poate fi acceptată sublimându-se sau poate fi refuzată, preschimbându-se în ura cu sevele extrase din solurile erosului. În ambele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a tuturor personajelor feminine (Tania, fiica lor, și apoi Iașia, frumoasa orfană ce-și pune la bătaie tinerețea și farmecul anatomic). În Înmormântare veselă (Editura Humanitas, 2004, 184 p.), roman tradus admirabil de Gabriela Russo, Ludmila Ulițkaia povestește în registrul cotidianității prozaice, agrementate cu umor și tandrețe, moartea unui pictor rus emigrat prin anii '80 în SUA. Prilej cu care romanciera introduce în scenă personajele pe fundalul unui amețitor du-te-vino. În ciuda agoniei iminente a lui Alik, deținătorul, așa cum vom vedea, al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
culturale", aceasta ar fi determinată de complexitatea contextuală a vieții culturale ale cărei relații de putere represive și productive ar regulariza corpurile, instituțiile și comunitățile 2. Percepută ca un set relativ omogen și nediferențiat de atitudini, practici și structuri cognitive, cotidianitatea devine o matcă paradigmatică a reflecției culturale, implicând probleme legate de performativitatea raționalității, de etica intersubiectivă și de structurarea ideologică a conștiinței vieții de zi cu zi. Descrierea și analiza legăturii intime a istoriei teoretizării "vieții cotidiene" cu dinamica modernității
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ingineriilor sociale ale culturalizării cetățeanului. Această versiune clasică a culturii a fost extinsă ulterior la o versiune sociologizată și antropologizată, potrivit căreia cultura ar fi ceea ce fac în mod obișnuit oamenii, prin obiceiurile și stilurile lor de viață 4. Studiile cotidianității (everyday life studies) propun contextul teoretic cel mai complex structurat pentru abordarea critică a culturii, în special în forma sa particulară de "cultură vizuală". Pozițiile critice asumate în studiile cotidianității, care sunt influențate de practicile și reprezentările artistice și influențează
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
oamenii, prin obiceiurile și stilurile lor de viață 4. Studiile cotidianității (everyday life studies) propun contextul teoretic cel mai complex structurat pentru abordarea critică a culturii, în special în forma sa particulară de "cultură vizuală". Pozițiile critice asumate în studiile cotidianității, care sunt influențate de practicile și reprezentările artistice și influențează, la rândul lor, manifestarea acestor fenomene artistice, se exercită descriptiv și analitic prin întrebuințarea unui complex de teorii critice culturale, printre care poststructuralismul, psihanaliza, (neo)marxismul, critica ideologiei și post-colonialismul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
analiza Momentelor, unde eseistul polemizează cu trei prejudecăți adânc înrădăcinate în exegeza caragialiană: valoarea strict contingentă a operei, unde, dimpotrivă, V. descoperă, urmare a unei lecturi existențialiste în linia Kierkegaard-Heidegger-Jaspers, „multe dintre elementele de bază ale unei posibile ontologii a cotidianității”; lipsa de organizare a volumului Momente din 1901, în fapt construit, potrivit comentatorului, conform „tehnicii muzicale” a temei cu variațiuni; incultura prozatorului, acesta - demonstrează convingător V. - fiind destul de familiarizat cu filosofia antică greacă. Cartea se încheie cu un eseu pe cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
nu numai singur dar și neînțeles. El se percepe, într-adevăr, drept un exilat în existență deoarece simte profunda inadvertență ontică dintre persoana sa din acest moment și cromatismul lumii, incapacitatea de a-și mai ancora pulsația propriei ființe în cotidianitatea optimismului banal. De asemenea, el se resimte și drept un exilat în cunoaștere, suferința sa determinându-i un neinteres primordial, o apatie generalizată în raport cu multitudinea cunoștiințelor proiectate dinspre lume către sinele său îndurerat. Această retragere vitală se cuplează metafizic cu
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
strident în uniformitatea apatiei sociale, suferința individuală trebuie estompată și rezolvată în sensul normalizării, reintegrării în firescul mundan a permetrului ontic afectat de către ea. Acea regiune întunecată trebuie reluminată de focul pal ce exclude artificial prezența umbrelor existențiale din planul cotidianității banalului efemer. Desigur, la nivelul unui astfel de plan, suferința ca fenomen real, concret nu este anulată dispariția ei fiind un pisc al perspectivelor utopice dar sfera unei îndurerări individuale poate fi ușor restrânsă cât mai mult astfel încât efectele sale
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și pentru sine. Prin acest demers posibilitatea destabilizărilor în interiorul mundanului de zi cu zi, al spargerilor metafizice ce trimit spre abisul unui dincolo absolut este redusă considerabil. Primejdia înălțătoare a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
abisul unui dincolo absolut este redusă considerabil. Primejdia înălțătoare a transcendenței este astfel proiectată dincolo de orizontul cotidianului ce percepe suferindul și drama sa drept o eroare funcțională în propria dinamică, o alterare ontică insulară ce trebuie remediată sau exclusă definitiv. Cotidianitatea vulgului mundan este astfel menținută iar suferinței umane nu îi este acordată recunoașterea sa drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea sesizării valențelor profunde ale îndurerării contribuie la
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pradă”, nu vom da naștere decât unui scris traumatic, recalcitrant, cacofonic și infantil. Să fie oare trăncăneala, și nu mirarea originară a filozofiei antidotul pentru nevroza unei umanități postistorice? Eseistica postmodernă pare un aspirator fără filtru al celei mai vulgare cotidianități. Când posteritatea devine o banală posterioritate, dispare și harul nostalgiei. Dar nici nostalgia nu mai este ce era odinioară... În plină boemă futuristă, trădarea lui Socrate continuă. Memoria adolescenței sub comunismtc "Memoria adolescenței sub comunism" Sous l’histoire, la mémoire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]