12 matches
-
în Dumnezeul cel puternic, cu nădejde în brațele lor cele vânjoase și cu meșteșugul ostășesc moștenit din moși-strămoși. Când a văzut Ștefan puzderia cea de turci, n-a fost chip să se bată fățiș și la loc larg, îndată a cotigit-o Ștefan cu oastea îndărăt, pe ici, pe colea. Și tot i-a tras pe turci încet, încet, drept pe unde știa năzdrăvanul Moldovei că i-a face chisăliță pe dușmani, care voiau să-i închinăm țara cu voie, ori
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
pe care însuși autorul a subliniat-o în interviul O oră cu Camil Petrescu, acordat lui Matei Alexandrescu și publicat în Facla, nr. 738 din 17 iulie 1932. "Romanul nu poate fi decât o întâmplare cu oameni excepționali. Ciocnirile intre cotigi n-au nici o importanță; cele dintre mașini mari, dintre locomotive, zguduie."22 De actualitate aici nu e ce spune cel intervievat, ci cum o spune, într-un limbaj deopotrivă alegoric și metonimic. Așadar, ciocniri între mașini mari sau locomotive. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
odată afară, o ia la fugă spre casă. Însă: „când mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine; și unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa noastră, și nu întru acasă, ci cotigesc în stânga și întru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea, și băieții după mine; și, până să mă ajungă, eu, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
însemnat de Catrințaș, iar locul meu care venea într-o cumplită tiharaie 127, în gura unei văgăuni, era cu deosebire fioros. Dacă e un urs în pădure, îmi zise pristavul, pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi 128. "N-are pe unde cotigi, repetai eu în gând. Vra să zică, trebuie să mă țin bine să nu-mi dau pielea ursului în loc să mi-o deie el mie." Și cum stam așa în așteptarea pornirei haitașilor, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care venea într-o cumplită tiharaie 127, în gura unei văgăuni, era cu deosebire fioros. Dacă e un urs în pădure, îmi zise pristavul, pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi 128. "N-are pe unde cotigi, repetai eu în gând. Vra să zică, trebuie să mă țin bine să nu-mi dau pielea ursului în loc să mi-o deie el mie." Și cum stam așa în așteptarea pornirei haitașilor, fără să vreu îmi veniră în minte cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aceea trebuie să ajungă cât mai repede la un medic. Păi, are noroc domnu' ofițer. Nu mai departe de ieri a venit la noi în sat un spital de campanie românesc, chiar lângă biserică. În timp ce vorbește, bătrânul aruncă peste lemnele cotigii o pătură decolorată. Mulțumescu-ți Ție Doamne de așa veste, răsuflă ușurat Marius. Ce baftă pe capul nostru, zâmbește Felix cu toată gura. Se ridică și cu pași împleticiți se apropie de căruță, unde se lungește cu un oftat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrânului? S-a întâmplat vreodată să se supere pe cineva? Nu s-a întâmplat, dar cu sălbăticiunea nu-i lucru potrivit să te joci... Călugărul purta o oală în care să punem zmeura culeasă. Înainte de a ajunge în poiană, am cotigit-o la stânga, cam pe unde l-am văzut eu cândva pe moș Martin umblând prin zmeuriș... Veverițele ne-au simțit prezența și ne-au ieșit în cale înainte de a intra noi în lăstăriș. Bună dimineața, năzdrăvanelor! - le-a întâmpinat călugărul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
drace, aleargă pân' ți-i prăpădi limba pe drum! (Pauza de rigoare. Codârlic revine, suflă greu, se împleticește) CODÂRLIC: Măi, da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, odată a cotigit-o și să te duci, duluță! Prinde orbul, scoate-i ochii! Era să plesnească rânza în mine alergând! DĂNILĂ: He, he, ce-am spus eu, ce-am povestit? Ș-apoi aista-i cel mai mititel, abia începe să se țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă ie fimeia la întrebări... Da’ unde ai fost barbati de vii așa cleampă? În republică - îi răspund eu... Șî în republică se dă rachiu așa pi digeaba? Nuuu! - zic. Da’ mi-o ieșât o crâșmuliță taman când s-o cotigesc spre otogarî... Șî ci poati sî facî omu’ când mangosâta să așazî tam-nisam de-a 124 curmezâșul drumului? Am... intrat șî... nu m-o lasat sî ies pânî n-am golit vo... două-trii țoiuri di rachiu... (asta i-o spun
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
A fost o uneltire... părinții... au împins-o spre mine... eu n-am fost decît... unealta... Gh. P. unu: Măi tov. Paleu..., uite care-i problema; te-ai abătut de la o hotărîre a partidului, ce mai..., ce s-o mai cotigim!, te-ai abătut... Gh. P. doi:...M- am abătut... așa e... Gh. P. unu: Dar partdiul nu-i lasă oamenii așa..., singuri... în brațele... (poate că nu ăsta e cuvîntul cel mai potrivit ) în ghearele dușmanului de clasă... ăăă... Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înainte și era crudă și până la brâu de naltă. Și nebuna de mătușa Mărioara, după mine, și eu fuga iepurește prin cânepă, și ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepurește, și ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de lături iar gard, și hârsita de mătușă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
A fost o uneltire... părinții ... au împins-o spre mine... eu n-am fost decît... unealta... Gh. P. unu: Măi tov. Paleu..., uite care-i problema; te-ai abătut de la o hotărîre a partidului, ce mai..., ce s-o mai cotigim!, te-ai abătut... Gh. P. doi: ...M-am abătut... așa e... Gh. P. unu: Dar partdiul nu-i lasă oamenii așa..., singuri... în brațele... (poate că nu ăsta e cuvîntul cel mai potrivit ) în ghearele dușmanului de clasă... ăăă... Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]