1,924 matches
-
avut în vizor, ce anume este pus în lumină în respectivul text literar. Heidegger, fabula grijii și vocea poetică Să vedem, pentru început, cum stă situația cu Heidegger. După cum știm, mai ales după anii 1934-35, filozofia lui Heidegger parcurge o cotitură foarte pronunțată. Este vorba de acea Kehre, de acea turnură care a făcut cu putință ca astăzi să distingem între un Heidegger I și un Heidegger II. Nu vom discuta în ce constă această turnură, ci mă voi mărgini să
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
dictatorul Antonescu și să scurteze astfel desfășurarea unor ostilități militare care ar fi îngreunat victoria Aliaților și ar fi mărit dimensiunea distrugerilor și a numărului de victime pe continentul european. Actul de la 23 august 1944 a rămas punctul strategic, de cotitură, în raportarea elitelor românești la cel de-al Doilea Război Mondial și asupra modului în care istoricii au ajuns să evalueze parcursul României din perioada 1938-1947. După ultimii ani de domnie dezastruoasă a regelui Carol al II-lea, România a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nu poate dezvolta inteligența? Nu cred că știu să răspund la întrebare. Oricum, în etapa următoare, personajul fără nume își risipește comoara (creier/aur) în orgii. Iar orgiile epuizează, lasă urme, chiar dacă nu dor. De aceea, într-un moment de cotitură, cînd, probabil, se privește într-o oglindă, personajul hotărăște să renunțe a-și mai consuma din aurul ce i s-a dat în loc de creier. Se retrage la țară și trăiește muncind cu brațele. O alternativă cam maniheistă, de care proletcultiștii
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
nu poate dezvolta inteligența? Nu cred că știu să răspund la întrebare. Oricum, în etapa următoare, personajul fără nume își risipește comoara (creier/aur) în orgii. Iar orgiile epuizează, lasă urme, chiar dacă nu dor. De aceea, într-un moment de cotitură, cînd, probabil, se privește într-o oglindă, personajul hotărăște să renunțe a-și mai consuma din aurul ce i s-a dat în loc de creier. Se retrage la țară și trăiește muncind cu brațele. O alternativă cam maniheistă, de care proletcultiștii
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
un consistent studiu introductiv, notele și un indice prozografic. Din Istoriile tacitiene au ajuns pînă în epocile moderne doar cinci cărți din, cel mai probabil, douăsprezece. Patru dintre ele se referă la un singur an, 69 p.Ch., un moment de cotitură în istoria principatului, cînd, după sinuciderea lui Nero, se succed la conducerea imperiului, în decurs de cîteva luni, nu mai puțin de patru prin-cipi: Galba, guvernatorul Hispaniei Tarraconensis, Otho, guvernatorul Lusitaniei, Vittelius, legat al Germaniei Inferior, și Vespasian, reprezentant al
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
liant între lumi, axa de circulație a Mitteleuropei, coloana vertebrală a monarhiei dunărene care "reușise să făurească o cultură comună, bazată pe împrumuturi din lumea occidentală, cea latină și cea germanică, din tradițiile naționale, dar și din Balcani"); sau "momentele cotiturii de sine ale conștiinței europene", precum crearea unui calendar unic, a sistemului metric, a imaginarului comun, a conștiinței demografice... Numeroase "cuvinte și lucruri", categorii din sfera sacrului, a vieții civile sau domestice (precum, de exemplu, centura, element de vestimentație care
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
pentru ca, după doi ani, prin Tratatul de la Trianon, această hotărîre să fie recunoscută de puterile europene și să primească legitimitate juridică. Acest moment semnifică nu numai o problemă politică, economică, administrativă și de drept internațional, ci și un punct de cotitură în viața publică românească. Pe de o parte, alipirea fostelor teritorii imperiale la vechiul Regat nu se face fără o anumită traumă și fără un lanț de frustrări, dincolo de orice voință politică și de legitimitatea incontestabilă, iar, pe de altă
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
să distrugă o organizație în care nu erau acceptați. N-am nici o probă în acest sens, e o simplă speculație bazată pe observarea comportamentului persoanelor invocate, dar și a eternilor comilitoni din categoria Săraru, Neagu sau Everac. Hărțuită la fiecare cotitură, târâtă prin procese absurde, amenințată cu confiscarea puținelor sale proprietăți (în afara vilei de la Neptun, nu există nici o singură altă posesie a Uniunii care să nu fi fost sau să nu fie chiar acum subiectul unui proces amorsat de putere sau
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
un haiduc, așa cum văd copiii de școală haiducul: un ins care ia de la cei avuți pentru a le da celor săraci. Doar că autorul nostru nu lucrează cu bani sunători, ci cu imagine și prestigiu. Iată pe cine prinde la cotitură de data asta: pe Adrian Marino, pe Stelian Tănase, pe Bujor Nedelcovici, pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, pe Ion Coja, pe Doina Jela, pe Mihai Pelin, pe I.D. Sîrbu, Alex Mihai Stoenescu și alții de pe alte meleaguri. Amestecul de
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
plasează la originea întregului efort foucaldian formele jubilatorii explozive, cvasi-extatice. Râsul ca geneză a operei. De Certeau scrie astfel despre Foucault: "străbătea cărțile așa cum cutreiera Parisul pe bicicletă sau San Francisco ori Tokio, cu mare atenție pentru a surprinde, la cotitura unei pagini sau a unei străzi, o ciudățenie ascunsă, nepercepută. Descoperind aceste mărci ale alterității, aceste "hibe minuscule" [...] se prăpădea de râs" (studiul a fost publicat de Luce Giard în Histoire et psychanalyse entre science et fiction, Gallimard, 1987, p.
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
fără ochelari/ fața ei este ca o părere - mă gândesc că am scris de demult/ că legăturile mele cu timpul sunt ca o fugă/ a unui nebun care vrea să se prindă/ pe el însuși - și e întotdeauna câte o cotitură./ pe urmă îmi pun ochelarii și totul reintră în normal.” Lumea este înțesată de imponderabile care pot să devină, dintr-o clipă în alta, active: „însă pe scară/ pe el l-a mușcat de picior o bizară/ încrengătură de trosnete
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
personaj victorios. Interpretările folclorizante în legătură cu balaurii nu se pot însă susține; prezența în aceste picturi și a mai multor simboluri hasidice și ezoterice infirmă ipoteza. După expoziția suprarealismului din 1936 de la Londra, cea din 1938 de la Paris a însemnat o cotitură decisivă în modificarea gândirii suprarealiste. Este data la care Victor Brauner se desparte declarat de suprarealism, îndreptându-se spre o viziune antropologizantă, înrudită cu cea a lui Max Ernst. Cu succes de public, expoziția din 1938 - concepută de André Breton
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
putut de aici înțelege și că o anumită manieră prin care s-a procedat cu arhiva Celan, în principiu închisă, accesibilă pentru materialele biografice doar sub strictul control al familiei, se va revizui radical odată cu publicarea lor integrală: importanța acestei cotituri reiese din chiar „expunerea” prin această corespondență a acelor momente pe care văduva lui Celan le-a văzut, probabil, drept cele mai „secrete”, „privatissime”, din viața ei comună cu poetul și pe care a căutat cu deosebire să le ferească
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
ce l-au purtat prin Buzău, Sibiu, Brașov, Cluj, Năsăud și iarăși Buzău, după care s-a stabilit la București, circumstanță ce l-a făcut a declara: „auzul și gîndul mi-au fost dăruite deopotrivă cu dulcile adieri moldovenești, cu cotiturile împestrițate ale graiului regățean și cu unduirile înțelepte ale celui ardelean”. Poezia l-a prins în „mrejele” ei încă înainte de vîrsta de 10 ani, cînd așternea stihuri prin maculatoare și pe foi răzlețe. Debutul i se... multiplică. La 11 ani
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
mă sprijin de una din barele orizontale. Troleibuzul pornește cu greu, frânează isteric, pornește din nou, pufăind nervos, se oprește, se blochează la o trecere peste liniile de tramvai în curs de „modernizare" și înțepenește de-a binelea la ultima cotitură, decisivă, spre centru. Vreo zece minute așteptăm să se deblocheze circulația. Am timp să-i observ în voie atât pe cei așezați, cât și pe cei rămași în picioare. Nici o surpriză: doar eu și pensionarii. Și totuși, mă înșel. Pe
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
Câți poeți uriași nu au trăit dezamăgirea de a nu-și putea depăși formula, mulțumindu-se în final doar cu grupul fidel al fanilor!? Odată cu Percheziționarea îngerilor (Crater, 1998), un alt volum cu conținut remixat, critica a vorbit despre o cotitură, un nou program și despre despărțirea de Cărtărescu. Or, Coșovei se despărțea cu fiecare volum, și nu neapărat de Cărtărescu, dar de poezia care-l făcuse celebru, fără ca această schimbare să fie și benefică. Viziunile existențiale dramatice, angoasante, aproape traumatice
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
le îngăduie viața, am observat că în noua mea postură aveam un aer inedit, un fel aparte de a fi cufundat, ca un monolit din valea ce dăinuie de la începutul lumii și pînă la sfîrșitul ei. Crezusem că în acea cotitură a vieții, în acel spațiu marginal și ierbos, era eliberarea, și eram deja acolo, gata să dorm în totală libertate. Partea neplăcută era doar că nu ajunsesem să cunosc bine liniile moarte, iar asta putea să mă coste viața sau
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
consemnează propriul punct de vedere, atît de dezolant, al poetului mai tînăr ce renunța, după cum vedem, la "libertatea de-a trage cu pușca": Acest lucru a fost înțeles în mare parte de majoritatea scriitorilor și artiștilor noștri care au făcut cotituri și realizări importante în acești ultimi doi ani și care au făcut imposibile și ridicole teoriile false, diverisoniste ale D-lor Cioculescu și Vladimir Streinu, literatura decadentă a Soranei Gurian sau a lui Octav Dessila și gogorițele de șantaj cu
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
experiențelor umane specifice, ca pe eroii shakespearieni? Există la un moment dat, în curgerea epică a capodoperei lui Cervantes, un moment de ruptură. Don Quijote se trezește din iluzie și vorbește, cu amărăciune, despre "rătăcirile" sale. Cum interpretați acest punct de cotitură: ca pe o dezmeticire din iluzie sau ca pe o trădare a acesteia? Este mai important visul în care credem nesmintit sau realitatea care îl presează până la destrămare? Care vi se pare a fi adevăratul, profundul Don Quijote: cel ce urmărește
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Personajul nu mă implică în nici un fel. Îl consider bizar, simpatic, ușor scrântit și atât. În orice caz, nu mă pune pe gânduri. 2). Dacă nu accept că e "nebun patentat", lucrurile se complică. Devine greu de explicat "punctul de cotitură" la care vă referiți dumneavoastră. Don Quijote "făcea pe nebunul" și, la un moment dat, a obosit, nu și-a mai putut juca rolul? Eu prefer să fiu de partea celor care văd în Don Quijote un "Christos spaniol". În felul lui
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
60, o documentație foarte bogată, cu multe texte și lucrări de negăsit în România și care nu erau la dispoziția nici a cercetătorilor din Moldova sovietică. Și am schițat toată evoluția chestiunii cu limba “moldovenească”, cu toate peripețiile ei, cu cotiturile, cu dramaticele schimbări de direcție - scrisul latin sau chirilic, modelul - limba literară sau o variantă regională -, influența limbii ruse, deci întreaga politică lingvistică sovietică de la anii ’20 încoace. - Știu că textele dumneavoastră au fost folosite ca instrumente, ca arme de
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
preferințele multor critici de film. E straniu adecvat societății românești actuale, fiind, pentru regizor, un film de tranziție. Și tocmai de aceea, poate cel mai reprezentativ pentru Federico Fellini, pentru care 1963 (anul apariției acestui film) marchează un punct de cotitură: de la neorealism la autobiografic. Firește, autobiografia lui Fellini nu e una care îți oferă pe tavă concluzia, după ce te-a purtat pe un traseu clasic de Bildungsroman. E chiar contrariul: nu se manifestă prin sondarea analitică a sufletului/psihicului/inconștientului
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
cu oarece uimire, abia după ce și-au ozonat plămânii cu puternicul aer din codrii Predealului și al Poienii Brașov...; pesediștii erau cât pe ce să se organizeze în grupe de partizani prin Carpații de curbură, pentru a se obișnui cu cotiturile sugerate de mârâiturile câtorva... recalcitranți (vroiam să spun lupi tineri, dar nu!). Clujeanul Ioan Rus spunând clar că este împotriva nu numai a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, ci și a bicefalismului pesedist - dacă ar fi știut domnul Năstase
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
bruște, ca secvențele de coșmar într-un vis. Începe ca o relatare în genul poveștilor "de campus", despre intrigile din cancelaria unui liceu, înainte și după. Principala grijă a tuturor pare a fi, ca oriunde în societatea acelor ani de cotitură, găsirea unei legitimități. A unei justificări pentru ce-au făcut, a unei scuze pentru ce n-au făcut. Soluția poate fi, de la caz la caz, invocarea unui strămoș preot, pentru iertarea de păcate sau, mai simplu, un "nu tot țipați
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
alte cărți: Pagini publicistice, o selecție făcută de Silvia Urdea, în 1981, Ne învață Mărășeștii, sub îngrijirea lui Stelian Neagoe, în 1983, Precursori, o culegere eterogenă, alcătuită într-o manieră diletantă de I. D. Bălan, în 1989. După acest an de cotitură sînt reeditate Mustul care fierbe, grație lui Teodor Vârgolici (1992), Aceeași luptă: Budapesta-București (1991), sub îngrijirea lui Dan Brudașcu, care alcătuiește și volumul intitulat Ideea națională (1997), de asemenea vede lumina tiparului o altă culegere, Naționalism dezrobitor, alcătuită de Constantin
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]