172 matches
-
doi ani de zile cât am funcționat pe state la Școala agricolă Nucet. Naveta (obositoare, agasantă, fastidioasă) mă obliga să mă trezesc la patru și jumătate dimineața, afară întuneric, în cameră răcoare - toaleta repede în baie printre borcanele și cratițele cotoroanței, mă bărbieream într-o oglindă răpănoasă pătată cu bulion și ochiuri de grăsime, mă dichiseam în fugă, Cornelia îmi pregătea pachetul cu sandvișuri, un măr și ce se mai găsea prin casă, pe urmă autobuzul 38, doar eu, șoferul și
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
directoare de bancă, purtătoare de cuvânt etc., chiar printre surorile lui - prințesele. Toate răspunsurile erau șovăielnice, de nu puteai trage o concluzie. În ultima zi a lunii, disperat, mai făcu o ultimă încercare. Merse la vrăjitoarea ducatului, o babă, o cotoroanță care locuia cu acte în regulă undeva, la periferie, unde a înțărcat dracu’ iapa, mergeai cu metroul de te uita Dumnezeu. Printr-o poartă care se bălăbănea și scârțâia îngrozitor, intră într-o coșmelie care de-abia se ținea într-
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
La trei zile după ce scap de Edward. Dă-mi răspunsul! Care e răspunsul? Ce vor femeile?“ “Vino mai aproape, să-ți șoptesc la ureche că sunt microfoane peste tot.” Învingându-și repulsia firească, Arthur își lipi urechea de buzele ei. Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
greșit nici o adresă! Vino-ncoace!” Andrew se întoarse ca ars. Era vocea babei care vorbea cu gura blondei, o gură foarte senzuală de altfel. „Vino-ncoace când îți spun!” Andrew se execută, ca în transă. „Uite ce e, zise vocea cotoroanței. Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc la toată povestea, trebuie să recunosc că mi-a plăcut cum te-ai sacrificat pentru prietenul tău Arthur. M-ai atins la lingurică. Așa ceva mai rar, poate doar în magazinele de antichități
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ăsta de vedere, Traian Băsescu iarăși e un exemplu pentru alegători. Cum nu e atentă soția, cum îl găsește bălăcindu-se într-o mulțime. Promovează femeile. Ce președinte al României, ce politician român (în afară de Ceaușescu, care a făcut-o pe cotoroanța de nevastă-sa savantă) a împins în față femeile mai tare decât le-a îmbrâncit Traian Băsescu? Aud? Pe doamna Nina Iliescu nici n-am văzut-o prea bine la față, iar de femei politice cultivate de nea Nelu nu
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
complexă a Mirelei Cioabă în văduva Quin, veșnic disponibilă amorurilor sau, în fapt, aducerii unui bărbat în casă. Și codoașă, și vrăjitoare, și complice, și sinceră, și puternică, și vulnerabilă, fără să depășească limita vulgarității și fără să-și transforme "cotoroanța" într-o fecioară pură, Mirela Cioabă mi se pare că a reușit nu doar propriul rol, ci și acela de liant între cupluri și grupuri de personaje. Spectacolul este încă foarte proaspăt. Poate că relațiile se vor mai roda în
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
poate descrie. Dacă e așa, și am câștigat suma asta, ne facem un apartament... formidabil. Dar de ce să rămânem în apartamentul ăsta? Ne cumpărăm o casă! Îi lăsăm băiatului apartamentul și eu nu mă mai duc la lucru. Scap de cotoroanța de șefă! La gândul că scapă de șefă i se aprinse imaginația. O luă razna. Îmi deschid atelierul meu de confecții de lux. Și, tot așa, înainta cu visele dar, Doamne toate astea ce gândesc pot deveni realitate! Nu mai
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
de pază, până ți-au cerut buletinul?! Ș-apoi, când e-acasă și apuci s-o vezi, ori stai mârlă pe fârlă, ori te iei de ea?! De ce așa?! N-ai ce mânca? îl luai la trei păzește ca o cotoroanță de calibrul meritat, că-mi și reproșam în mine c-așa se-ntâmplă când te bagi în troacă... Regretând că-l jigneam în categorisire, nu mai continuasem expresia populară. -Fac și eu pe nebunu’ să nu mi se urce-n
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
gândul la siguranța ei, întinzând mâinile în față, pentru orice eventualitate. Mă faci să râd, Székely Balázs. Tu mă bagi pe mine la balamuc? Tu, măi carafă bețivă! Bagă de seamă, să nu te bag eu la Jilava! - Mă ameninți, cotoroanțo, dă s-o înșface cadristul pe guraliva noastră vecină, dar Kovăcioaia cunoaște terenul mai bine și se ferește din calea lui, iar Székely Balázs își pierde echilibrul și cade lângă coteț, găinile se apucă să cârâie urât de tot, auzim
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
purtat. Hutera o să vină cu mine, e omul meu, iar pe mata te detestă, fiindcă-n lagăr ai fost scârțar, n-ai împă rțit cu el plusul de hrană pe care-l procurai de la ofițeri. - Cine-o să te creadă, cotoroanțo? Vorbești tâmpenii. În plus, tovarășii se mai uită și la cine vorbește, nu numai la ce se vorbește. Nici mata, nici nemernicul ăla de Hutera nu sunteți demni de încredere. Nici n-or să stea de vorbă cu voi. - Mai
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Tu știai unde se-ntâlnesc de obicei și l-ai trimis acolo pe agent. Strada Luncii nr. 10, așa i-ai zis ofițerului care chiuia clătinându-se pe picioare. Și asta-i scorneală? - Cu mâinile mele-o să te sugrum, cotoroanțo!, scrâșnește din dinți cadristul și se avântă iarăși la atac. Găinile, care abia se potoliseră, se apucă să cârâie din nou. O.R.L. se pune și el pe lătrat. - E încă-n viață și cea mai mică dintre surorile Belembók
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
îl flambai. Dar nu asta e informația principală. Că ăla era băut. Nici vorbă. Vine la mine și, cu un surâs bălos, îmi arată un afiș zdrențuit din spatele meu. Plouase, ninsese pe afișul acela care se chinuia să reprezinte o cotoroanță diabetică și care avea un nume ce se termina cu Yoga. Cratimă Yoga. Să zicem așa. Numele real nu se mai distingea. O vezi, io îi sunt dator vândut ăsteia! Știi câte a făcut femeia asta pentru mine? Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă o masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar niște draci. Acum ați ajuns în fundul iadului! Nu ne credeți? Suntem cu voi! O chestie foarte interesantă. Scaunele, cum stăteam, s-au mutat, pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dă ieri după-amiaz' lu' Sofica: Ai, fă, dă grijă și nu uita să pui apă și la "Vii" și la " Morți", că al'fel să lipește, dreacu', ptiu, Doamne-iartă-mă!, ceara dă tablă. Da' ea, cu gându' tot la bârfă cu cotoroanțele ei, a uitat ca o vacă care este. Și uite! Stai Tăsica acuma și chinuiești-te. Cân' i-am zis, a dat-o cotită, că a zdrulucit-o toată ziua coana preoteasă cu curățenia la casa parohială, că nici nu mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vreau să-ți opresc respirația, haide, și are mîinile În șlițul meu. Doamne, ce pute aici... haide Bruce... SÎnt numai io la naiba, doar eu... S singur paici n pula mea... Mă smucesc, dar ea Încă se dă la mine, cotoroanța asta de rahat hihăitoare, ochii ei de curvă viciată și ironică; iar eu mă smucesc din mîinile ei, dar pula mi se Întărește Împotriva voinței mele. — Lasă-mă În pace... lasă-mă În pace... — Haide... Mi-a scos afară pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de o parte și de alta. De data aceasta, pe când Carol intra printr-una dintre ușile laterale ale magazinului, tiza ei ieșea val-vârtej pe cealaltă, fugărind un tânăr din categoria alcoolicilor nedoriți. Nu mai ai ce căuta pe-aici! șuieră cotoroanța. Să nu te mai prind, că dacă te mai văd prin cartier, chem poliția, să știi! Mutantul se clătină pe trotuar și o privi cu o mină confuză care, în scurt timp, se transformă într-o expresie de iresponsabilitate brutală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de instituție. Jurnalele puneau securitatea pe jar. Prozatorii își cam plimbau oglinda de-a lungul uliței, șoselei, societății multilateral sub-dezvoltate. Ce se reflecta acolo, în oglinda lor, nu convenea Puterii. Cînd îl aud pe un cotoronț (de ce-ar fi cotoroanța numai la feminin?), pe vreun Xantip agasant că romanul social e copilul epocii socialiste, că romanul de idei e și el copilul epocii socialiste, că și-a mîncat mălaiul... Cotoronțul a trăit un moment dramatic: povestește cum și-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-o privesc la infinit, noapte de noapte, și atunci oamenii nu ar mai fi spus că Vârcolacul mușcă din lună, iar luna ar fi fost în permanență rotundă și albă și le-ar fi luminat nopțile triste și singuratice. Cotoroanțele sau cele mai hâde babe. Zâna Zorilor. Cea mai veche creatură: Iormorogul Pe aleea principală, vecină cu Zâna Zânelor se află casa babelor; casă cu patru uși, patru geamuri și patru coșuri; aici locuiesc cele mai hidoase și mai rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui Făt-Frumos și al Ilenei Cosânzeana! Din nefericire pentru el, orice critic literar îi are ca părinți pe Balaur și pe Baba-Cloanța Cotoroanța, astfel încât nu se lasă impresionat de ascendența poetului. ‹ Așa se explică și faptul că un critic literar nu poate decât zâmbi sardonic constatând că până și despre fântână, pe care marii poeți (Lucian Blaga, Tudor Arghezi) au evocat-o în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Femelele nu-s disponibile decît cînd au o treabă de făcut, adică un pui. Nu ca a mea, intervine un bețiv, fără nici un dinte din gură. Uită-te la tine, ce spurcăciune ești! Nevolnic, fără dinți și totuși mai chinuiești cotoroanța. Dacă erai animal, acum oasele îți erau albe ca varul! Că tu ești mai breaz. Dacă pui mîinile pe piept, îți pot ține lumînarea. Vorbești ca prostul. Ca să revin la subiect, omul a ales monogamia ca să evite lupta pentru turma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
delir" nu poate fi decât recursul permanent la fantastic, despre care vorbeam mai sus. Fie că e vorba de rezervația creaturilor fabuloase, cu sursa în bestiarul mitologic sau direct în imaginația prodigioasă a autoarei: Aspida, Licornul, Vasiliscul, Vampirul, Vârcolacul, Iormorogul, Cotoroanțele, Centaurul, Hipogriful etc., etc.; fie că e vorba de anomalia din Triogamia (pp. 70-100), scrisă sub forma unei serii de scenete, prin care ne aflăm în plin absurd; fie că e vorba de miracolele din îngerul exterminator (pp. 178-208) sau
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
sacre, să amintim despre Lupul Dacic, Cerbul Vânător, Omul Matrgună. Astăzi, rămășițele satului românesc mai păstrează raportarea la magic, prin cele două vrăjitoare, întâlnite în orice spațiu rural: cea bună, care descânta și apelează la spiritele luminoase ale străbunilor, si “Cotoroanța” care “operează’” cu energiilor defuncților malefici. Aici găsim o similitudine cu practicile voodoo. Până la urmă, toate aceste izvoare, fie că sunt culturale și aici îi citez pe Platon, Iordanes, Herodot și mai ales pe Julius Caesar cu al său De
Care este legătura dintre shamani și daci () [Corola-journal/Journalistic/65328_a_66653]
-
pierdut. Îmi amintesc că au zburat veri și primăveri, toamne și ierni, veri și primăveri, când odată, de fărșang, mama făcea mare pregătire, urma să ne luăm și noi vântul la Montreal. Afară, tinerii aprinseseră focuri sălbatice, erau mascați în cotoroanțe și vârcolaci, aveau țepușe și uluce smulse de prin garduri, cioturi de mături și curcubee. Bacantele jucau drăcește în jurul focului, scântei zburau ca licuricii prin aer, se hârjoneau, cântau și curcubeele ce le săltau din când în când în timpul ritualului
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
scârbită de duhoarea pe care o lăsa în urma sa. Toți o știau bătrână și gârbovită de când lumea și presupuneau că împuțiciunea vine de la viermii ce forfotesc în ea din cauza blestemelor și vrăjilor făcute cu sprijinul împielițatului. - Du-te învârtindu-te, cotoroanțo! Nu mă tem de făcăturile și farmecele tale! Rămâi cu dracii tăi! Într-o bună zi se vor sătura de tine și te vor lua în întunecimea iadului să le servești ca untură pentru prăjelile drăcești! - chiui fără reținere tânărul
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]