102 matches
-
Școala de Război și Monumentul Artileriștilor, pe tot bulevardul, femeile urlă și izbesc cu bîtele bărbații care li se împotrivesc, îi vînează și îi extermină". Nici urmă de femeia care, cum ne spune Anca Delia Comăneanu în prefață, "se lasă cotropită șde diavol, n.m., R.R.ț și, preluînd o parte din sarcinile lui, îl dezagregă, îl silește să-și încheie misiunea mai repede decît s-ar fi așteptat". Pentru că ele, femeile, sînt de la început demonizate, ele atrag într-un periculos joc
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
de obligații cine știe cât de necinstite și de militărie bisericească... Ajută-mă, Doamne, să-mi păstrez sărăcia și independența sufletească”. Galaction nu are cum să nu-și dea seama de alunecarea accelerată a României spre comunism și de situația poporului său cotropit: „... lanțurile văzute și nevăzute pe care le purtăm de gât”. Foarte curând, începe să fie decepționat că „sărmanele sale idealuri democratice”, umanitariste, nu-și găsesc împlinirea în noua societate, așa cum spera. Când află că Blocul Partidelor Democrate (B. P. D.
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
V din discul roșu și ultima felie o înghite marea am rămas cu înserarea și mirosul de alge o briză aleargă către maluri alungată de apele ușor fremătătoare neliniștite/ respiră obosită ca sufletul ce încă mă-nsoțește VI seara se lasă cotropită înghițită de gura întunecată ce se ridică lacom din Ocean o luptă inegală/ c-un uriaș Balaur ce trage cortina înstelată a nopții VII Arhanghelul/ uitat pe țărm se mișcă/ prin ceața ce-nvăluie timid întreaga plajă cutremurate îi sînt aripele
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
decât trădători... De ce nu v-a admis în armată? De ce? Nu ți-ai pus întrebarea? Cu multe stăruințe au fost primiți doi-trei. Atât. încolo, la o parte, sau la spionaj. Noi am plecat să liberăm Ardealul, iar acum ne vedem cotropită țara. Trebuie țapi ispășitori. Voi sunteți..." (Opere 3, p. 29). Apare pentru prima dată un cuvânt greu - spionaj - pus într-un context aparent neutru, ca simplă probabilitate, dar care va atârna decisiv, mai târziu, deasupra capului, grăbind deznodământul nefericit. Remus
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
compasiune față de acești domni și doamne, care s-ar vrea centrali în România, după ce sunt atât de nesemnificativi în America sau Canada, unde s-au pripășit pe la universități cam de faima celor de la Muscel sau Slobozia. Vai de sufletul lor cotropit de nostalgii, vai de singurătatea lor cu adevărat dureroasă, o singurătate pe care n-o poate ști decât cineva care a petrecut câtva timp în state gen Milwakee, Colorado, Iowa, Nebraska și celelalte, unde numărul oilor îl covârșește pe cel
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
din cărți cu vechi tartaj Vor sînii goi în vîrf să ți-i împuște. La granițele tale fac tapaj Pifani suavi cu sufletul în pluș de Surîs și taină, plini de nostalgii, De epoleți brodați și decorații. Vrei tu, lin cotropită, să le fii Cea mai cu fragezi umeri dintre nații, Ca îngeri vișinii să cînte-n zori Victoria din trîmbiți de-arpacaș? Vai, numai eu nu te atac, ci laș Prind cu capela fluturi blonzi și mor.
Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9117_a_10442]
-
a Floriilor -, Doina Cernica și Maria Toacă poartă, cu neînfricare, samarul năvalnic al repetabilei călătorii întru zenitul Spiritului Românesc: de Acasă până, hăt, tocmai... Acasă! Niciodată nu se îndoiesc (și bine fac) de zădărnicia eforturilor lor. Niciodată nu se lasă cotropite nici de cea mai mică undă de îndoială. Aspirațiile și speranțele lor sunt veșnic vii, pulsează de o energie românească irepresibilă, duduie de convingerea că apărarea cauzelor majore ale vremurilor noastre și, cu osebire, ale românilor din Cernăuți își vor
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
răstoarnă Și de la orizont Perseu și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele scămoșate Sus, în înalt, un nor alb Alunecă vertiginos pe sub burta Leviatanului nor de deasupra După mai multe tîrcoale Iată-i pe toți în toate părțile cerului Aplecîndu-și capetele de cal spre
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
bucura de nici o cetățenie etnică. Amuzantă e împrejurarea că linia despărțitoare se întîmpla a trece și prin interiorul aceleiași familii. Dacă C. Negruzzi, care locuise la Chișinău și-l cunoscuse pe Pușkin, din care a și tradus, era cooptat Moldovei cotropite, fiul său, Iacob, era cu oroare "gratificat" ca "scriitor român", deci ca un "impostor." Exclusivismele nu-i aveau și pe literații din jurul revistei Contemporanul, unii dintre ei fiind anexați, în calitate de "frați de idee", cursului "socialist" al evoluției literaturii: ""Literatura clasică
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
încăpea în el versurile originale ale lui Lucian Blaga și că literatura turcă, evident mai rarefiata, i le-a absorbit, într-o traducere apărută la Istanbul". Emil Iordache propune comparația "bibliografiei" în chestiune cu o corabie abandonată de echipaj și cotropita de rozătoarele care îndeobște se ascund în cala. Dacă hîrtia era prea scumpă pentru reeditarea operei lui Eugen Lovinescu (în Jurnalul de dimineață, din 2 noiembrie 1946, a apărut o notă precum un S.O.S., exclamînd: N-avem hîrtie
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
Timpul (apoi a fost înlocuit din această demnitate), nu împărtășea acest punct de vedere, socotindu-l un proiect asasin la adresa românilor transilvăneni subjugați și împilați, s-a înscris și în Societatea "Carpați", menită să ducă la eliberarea fraților din Ardealul cotropit, și scria, cu radicală înverșunare, împotriva liberalilor, polemizînd cu C. A. Rosetti (directorul Românului), deși nu se știa și nu se știe dacă și el era de acord cu proiectul lui I. C. Brătianu și al lui Vodă Carol. Că Eminescu
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
la dispoziție măcar pentru a-i numi (cred că numele este parte din eternitatea noastră) am învățat ce este modestia, ce este iubirea hristică, am învățat ce presupune ideea de neam și cât de important este să nu te lași cotropit, să nu te lași călcat în picioare. Să te împaci cu tine, să înțelegi de ce trăiești în anumite condiții geopolitice, să înțelegi sensul, Calea - asemenea martirilor acestui neam, și să te mândrești cu ceea ce ești. Mică fiind, nu înțelegeam de ce
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
altă origine decât amintirea confuză a șirului de barbari, nomazi călări, care au venit pe rând să-i cotropească și - vremelnic - să-i stăpânească. Coborîrea de pe cal a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința de a se așeza peste cel cotropit și a-l domina" (p. 134). Citatul care dovedește cel mai convingator acest sens se află într-o scrisoare muntenească din 1599, deci într-unul dintre cele mai vechi documente scrise în română. Descălecarea se referă la ocupația turcească: "de
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
ordinul de atac. Am pus repede mâna pe creion și hârtie și am notat partea cea mai însemnată. Ascultați o: „Ostași, vă ordon treceți Prutul. Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și MiazăNoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre. Ostași, plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare, ca să cuprindeți în jertfa voastră, ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
apoi satul Pușcași situat pe dealurile joase și râpele care-i sporesc frumusețea, Fântâna Pușcașului și cea a Moșneagului, dealul până la cooperativă și ograda bunicului Ghiorghi. În timp ce privirile-i hălăduiau cu interes peste locuri și oameni, mintea lui Va era cotropită de o durere a sufletului, un sentiment de mare pierdere, de imposibilitate și lipsa soluțiilor ca cele două sate, Cățălești și Poiana să fie unite, iar el să poată să se joace simultan și colo și colo, fără tren, gări
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că Italia trebuie să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea să fie mai sclavă decît evreii, mai înrobită decîtperșii, mai risipită decît atenienii; trebuia să fie fără conducător, fără orînduire, învinsă, jefuită, sfîșiată, cotropită și să fi îndurat nenorociri de tot felul. Și cu toate că pînă astăzi s-a arătat într-adevăr cineva care părea că aduce o rază de speranță, încît să poată fi socotit ca ales de Dumnezeu spre a mîntui Italia, s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
costumat într-un ofițer nazist, democrat-liberalul își exprimă părerea că "De aici până la sârma ghimpată și la camerele de gazare este doar un pas". "Cu mulțimea la picioare, „zeul” ascultă muzica pe care, în operă, evreii (constănțenii) își plâng țara cotropită și își exprimă dorința fierbinte de libertate. N-ar fi prima gafă de acest gen făcută de primarul Constanței, dacă ne amintim de celebra defilare de modă în cadrul căreia a întruchipat un ofițer nazist. De aici până la sârma ghimpată și
Radu Mazăre, în ”rochie” de Nabucodonosor. PDL, reacție dură: Un infatuat, vrea să fie înconjurat de sclavi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36157_a_37482]
-
debusolat, oamenii orbecăie, nu-și mai găsesc drumul și în această privință ne lipsește marele OM, MODELUL la care să ne raportăm. Prezenta să ne-ar fi adus un colț de cer curat care să se întindă peste această lume cotropita de lăcomie, minciună, falsitate, vanitate și ipocrizie cotidiană. Ar fi fost un balsam împotriva urii, invidiei, a răutății, un îndemn spre fapte ziditoare. Ar fi rămas neschimbat, cum l-am cunoscut, acelasi om opusul grosolăniei fără pereche și al obrăzniciei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sigur orișicând Vom renaște-n cev-anume, Vom renaște-n vis pierdut Undeva la țărm cu soare Și din toate ce-am avut Dragostea rămâne oare? Știu nimica nu-i târziu Poate te simți răstignita, Părul tău e argintiu De amaruri cotropita, ... Citește mai mult Unde ești iubirea mea?Unde ești iubirea mea? Cred că te-am ascuns în mine,Acum sufletul tău vrea , Să mă scape de suspine, Oare unde te-am ascuns?Știu că tu nu poți să zbori,Cred
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
la mal de lume,Cel mai sigur orișicândVom renaște-n cev-anume,Vom renaște-n vis pierdutUndeva la țărm cu soareși din toate ce-am avutDragostea rămâne oare? Știu nimica nu-i târziuPoate te simți răstignita,Părul tău e argintiuDe amaruri cotropita,... XI. UN BUNIC CU GÂNDURI MULTE, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017. Un bunic cu gânduri multe Mă grăbeam să plec acasă Colbul,gândul grizonat De nimica nu-mi mai pasă Visul parca-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
de propria cetate, însă gata să aștearnă noi însemne pe răbojul vremii ( Sunt sentinela ultimului cânt, / sub vămile de fum ale tăcerii, / uitat de flori cu trupul frânt, / mai las un ceas pe marginea-nserării. // Cetatea mea de mult e cotropită / și-n turnu-i orologiu grav tot bate, / pe când un murg cu stele sub copită / nechează îndelung cu gluga nopții-n spate. Și-n golul orb prin turlele visării / pe-o pagină de suflet tot mai scriu / un cânt de plumb
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
Nu puțini erau cei intrați în sevraj de bucurie, zbătându-se artistic printre găurile din asfalt și zbierătele de plăcere ale celorlalți care cântau cu dăruire imnul echipei: Pă ei, pă ei, pă mama lor! Privit de sus, orașul părea cotropit de năvălitorii secolelor de mult trecute, desigur atunci fiind vorba de cu totul alte standarde de calitate, mai ales în privința mediatizărilor. *** Într-un bar din apropierea stadionului, suferiseră, alături de echipă, o mulțime de iubitori ai sportului de sexe, vârste și religii
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului By Talpalaru Mihăiță VOLATILIZAT sărut, nesărutat, plivit, strâns, strivit, măcinat, într-o clepsidra goală de timp, împrăștiat pe buze necoapte, virgine nude, învesmântate cu inexistentă bicolora, frântă-ntre două stele, neinventate. cotropit, pustiit, năruit între uitare și negare, m-am aruncat de pe mine în gând sinucigaș, autoexilat din actul de naștere, pierdut într-un mausoleu fără memorie, mormânt săpat de picioare străine. culcat pe o idee de inimă, crescută în spate de
VOLATILIZAT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351564_a_352893]
-
proprii, cele mai valoroase fiind cele de aur, urmate de cele de argint și apoi cele de cupru. Românii au adoptat ideea monedelor din metale prețioase de la greci, si astfel au intrat în folosință pe teritoriul român și al provinciilor cotropite. Chină, asemeni celorlalte popoare ale lumii folosea aurul și argintul drept moneda de schimb pentru schimburile de sume mari, bronzul fiind destinat tranzacțiilor de zi cu zi. Prgmatici, chinezii au dat hârtiei (o altă invenție a chinezilor!) o întrebuințare practică
O SCURTA ISTORIE A BANILOR... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346635_a_347964]
-
foto: Victoria Anghelache am invatat dânsul pinguinilor pe marginea prăpastiei. redesenez dacă vrei, pașii. ritmul e liber. fiecare alege o direcție. în general, direcțiile se nimeresc împreună undeva, între verticală aruncării în gol și, mai ales, pe orizontală unei vieți cotropita de iluzii. nu ne putem întoarce în trecut. nici în iluziile trecutului. desenăm la două mâini, concertul pentru pianul bătrân și vioară cu o coardă ruptă... pe vârful catargului unui vapor fantomă, exersam echilibrul inimii. tu, cu o jumătate de
HOTĂRÂRE DELICATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356221_a_357550]