25 matches
-
dezvolte în efecte catastrofale. Ideal vorbind, noi ne-am dori o civilizație care se dezvoltă incontinu în energie și informație, dar acest lucru trebuie făcut în mod inteligent, în așa fel încât planetă să nu devină insuportabil de caldă sau covârșita de gunoaie. Tot fizică ne vine în ajutor și mai ales legile termodinamicii au o importanță deosebită înspre înțelegerea evoluției consumului de energie planetar. Prima lege a termodinamicii spune simplu: "nu poți primi ceva dând nimic în schimb". În alte
OMUL-MASINA SI VIITORUL OMENIRII de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Omul_masina_si_viitorul_omenirii.html [Corola-blog/BlogPost/341732_a_343061]
-
meu - să vă privesc cum bâjbâiți lumina verii s-o aflați abia-n amurg pe frații-mi zei regal primesc - și-n candelabre cântă îngeri răsfățați... orbi târâtori - spre păsări globii goi și-nalță dar de atâtea raze-s pururi covârșiți: orbesc a doua oară - toți - zarafi smeriți de lăcomie-n casa-mi se descalță vă sunt stăpân - prin muzici și văpaie și rege sunt - al Armoniei Sfinte voi - răi vasali - cu zdrențuite straie să învățați cum arde cel ce minte
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1474449797.html [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
un râs compensator, dovada că escaladaserăm pericolul de care fiecare ne temusem trecând la o altă etapă a vieții ce ne aștepta. ... -Alo Geraldine? bătu la ușa singurătății mele vocea de pe mobil. Tata plecase cu Nicole, iar eu mă simțeam covârșită de cele trăite dimineața. De-aș fi știut că nu Seneca mă sună, n-aș fi răspuns! În fine, eram și nu eram curioasă cine mă caută. Așteptam flegmatică să se prezinte. Dar n-o făcu. Lehămetită, închisei. N-apucasem
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471163183.html [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
mă-ndrăgostesc de Tarquin. Mama și-a dat seama că era ceva straniu în toată povestea asta. De ce n-am ascultat-o? s-a lamentat Alice. A avut dreptate în tot timpul ăsta. — Îmi pare rău, Al, a șoptit Jake covârșit. Vreau să spun Alice. Tot ce pot să spun e că am fost nelămurit. Eram nelămurit, furios și înfricoșat. Și, da, mi-am vărsat toți nervii pe tine... și pe Rosa. —Ticălosule! Și m-ai făcut să sufăr atâta din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sa, în care a fost implicat în atîtea feluri, ci se oprește doar asupra realității sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale prezintă un tablou fără doar și poate negativ, dar interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covîrșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgînismul); o astfel de caracterizare a creștinismului nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor cercetători interesați de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Psalmul 15-al lui David) Banalul și profanul sunt chei de boltă în încercările de înțelegere a istoriei recente. Instalați confortabil în tot soiul de rostiri cotidiene, părăsim tărîmul inefabil al logosului interior, menindu-ne unui "loc" și unui "timp" covîrșit de suferință și deznădejde. În cercul strîmt al babiloniei pămîntești, "bunătățile" noastre sunt în fapt deșertăciuni cu care ne mîndrim fără a folosi nimănui. "Somptuoasele și strălucitoarele edificii alcătuite din școli, autori, sisteme, doctrine nu sunt nimic altceva decît plămădiri
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sa, în care a fost implicat în atâtea feluri, ci se oprește doar asupra realității sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale alcătuiesc fără doar și poate un tablou negativ însă interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covârșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgânismul); o astfel de caracterizare a creștinismului umil nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor cercetători interesați
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pe Seianus îl ridica în slăvi, pentru ca apoi să-l critice, pe unii din prietenii acestuia îi onora în mod deosebit iar pe alții îi insulta. Urmarea a fost că Seianus trăia cu sufletul la gură, nemaiștiind ce să creadă, covârșit cum era, fie de bucurie, fie sfâșiat de teamă. În fond nu avea motiv să fie îngrijorat, nici nu avea de ce să pună la cale o lovitură de stat, încărcat în cinstiri cum era. Pe de altă parte însă, își
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
franjurii lumii, ajungând pe asfaltul unde se găsea covorul. Aveam cincisprezece ani când am sosit la oraș, și-am dat aici peste cu totul alte lucruri și-am învățat românește. La început cu greu, ciulind îndelung urechea și simțindu-mă covârșită. Adevărat, aveam acum niște pantofiori din piele de șopârlă care făceau clic-clac când călcam pe asfalt, dar nu prea mă aveam deplin la îndemână pe mine însămi. Îmi părea că, atunci când umblam prin oraș, nu mai rămăsese din mine decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ochii spectatorilor sunt lipiți de silueta ei măruntă. Inima fetiței a zburat din piept și face piruete prin sală. Crin Soveja nu mai rezistă, se întoarce și pleacă. Și, dintr-o dată, sala începe să strige: "România! România! România!" Mama e covârșită. Începe să plângă. Învățătoarea Sota iese la scenă deschisă, îi îmbrățișează pe copii, se oprește în fața "României" și o ridică în brațe. Acasă, dezbrăcată de orice succes, Luana o luă de la capăt cu poznele. Urcată călare pe o mătură, alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de la Miron Costin la Mircea Eliade, cu Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Ion Creangă, Gheorghe Asachi, Țichindeal-gură de aur, Alecu Donici, Horia, Cloșca și Crișan, Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare, Brâncuși, Enescu... În total 150 de spirite înalte, printre care, covârșiți, sculptorul și reporterul abia găsesc un colțișor de ședere. Deși trăiește cu cei mai importanți oameni din istoria acestei națiuni în sufragerie, Costache Botu nu aleargă după celebritate. Nu-și spune artist, nici chiar creator popular cum i-au zis
Agenda2003-40-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281550_a_282879]
-
a se muta dintr-o casă de "înalt protocol" într-una pur și simplu de "protocol". În anii următori ruminează o ură inextingibilă împotriva Geniului Carpaților. Se pare că a savurat în fața televizorului secvența execuției cuplului Ceaușescu. De bună seamă covîrșit de toxinele propriului cinism, a decedat în 1993. Concluzia lui Vladimir Tismăneanu e pertinentă: "Leonte Răutu a perorat mai mult ca oricine altcineva despre creativitatea intelectuală, despre imperativul Ťluptei împotriva dogmatismuluiť. Nu va fi însă nicio exagerare să spunem că
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
spaime. Sau măcar cu cele ale apropiaților săi. Începuse prin a mă asculta în tăcere. Dacă nimic din ce-i spuneam eu nu părea să-l surprindă, cu fiecare frază a mea se făcea însă tot mai gînditor, părînd oarecum covîrșit. Cînd am terminat, mi-a cuprins mîinile într-ale sale: “Mi-ai vorbit ca unui frate. Acum îmi voi deschide și eu inima în fața ta. Motivele călătoriei mele nu sînt atît de diferite de cele pe care mi le-ai
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
deci o caracteristică a vremurilor convulsionate, clocotind de evenimente care produc dislocări sociale, mutații politice ș.a.m.d. Teza criticului, formulată în anii '80, a fost din plin confirmată, observăm, în deceniul literar postdecembrist, asaltat de jurnale și scrieri memorialistice, covârșit, confiscat de acestea, în defavoarea poeziei și a romanului. Iar în plan individual se constată de asemenea că autobiografia e abordată precumpănitor în fazele de criză a individualității, de sfâșieri lăuntrice, de descumpăniri ale eului. Abandonarea ficțiunii și recursul la mărturisirea
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
pe felurite motive ce i se par discutabile, afirmînd peremptoriu că produsul lui Liviu Rebreanu "este mai bine construit decît rubedeniile sale tematice", Bietul Ioanide al lui G. Călinescu și Delirul al lui Marin Preda, "în care invenția epica este covîrșita de dosarele complicate ale istoriei propriu-zise". Așijderea e aparat românul Domnișoara Christina al lui Mircea Eliade, pe care același G. Călinescu se mulțumea a-l prezenta printr-un rezumat "de pomina", ce scoate în relief "vexarea bunelor moravuri", prea puțin
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
temeinică formație de istoric și suflet de militant romantic,autor al unei întinse opere (deși neterminată), specialist reputat în domeniul său, a prelungit pînă spre zilele noastre imaginea cărturarului român din celălalt veac.” Ca un „spirit de largă cuprindere culturală, covîrșit adeseori de erudiție.” Născut la 31 decembrie 1894, profesorul Alexandru Marcu a murit, în închisoare, în 1955, înainte de încheierea pedepsei. Cu studii secundare la Craiova, universitare la București (1919); doctor în Litere la Florența; membru al Școlii Române din Roma
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
Am deschis ușa cu frică. Nimeni acolo. Am respirat ușurat. Bogdan plecă, i-am urmărit ultima secundă de parpalac dispărând în lift și în clipa aceea m-am simțit nesfârșit de singur. Ca niciodată până atunci. Am intrat în casă covârșit, cu sute de ani mai bătrân și gârbovit din cauza singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-un colț am zărit-o, prăfuită, pe bătrâna mea Jackson Randy Rhoads, la care am însăilat mai mult în scârbă vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cea amară, Tu ne-nvelești cu blânde mângâieri. Te osândim de-o neagră veșnicie, Miel blajin purtat spre junghiere, Dar Tu ne ierți cu-aceeași dărnicie Să trăim prin moarte, înviere! Renaștere Am renăscut strângând nemărginirea în sufletul meu veșnic covârșit De dorul de-a cuprinde nemurirea Și liniștea din cerul nesfârșit. Am rătăcit pe căi întortocheate, Prin întuneric, vifor înfruntând, Spaime, dureri cu mine-mperecheate, Vise deșarte-n gându-mi sângerând. M-am afundat în mlaștina tristeții, Noian de pătimiri m-a-ngenuncheat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și încrustate cu nestemate, tapiserii, cai pur sânge și tot felul de mărfuri de preț. — Regele s-a arătat foarte încântat, mi-a povestit unul dintre acei nefericiți. A achiziționat totul cât ai zice pește, fără măcar să discute prețul. Eram covârșiți. De atunci tot așteptăm să ne plătească. De mai bine de un an suntem la Bornu, ducându-ne să ne tânguim zi de zi la palat. Ni se răspunde prin făgăduieli, iar când ne arătăm stăruitori, ni se răspunde prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca un adevărat părinte. Jur pe Dumnezeu, l-am iubit din clipa aceea, în ciuda ceremoniei pe care tocmai mi-o impusese. Faptul că un om atât de puternic, atât de venerat de creștinătate în Europa și pretutindeni, se putea lăsa covârșit astfel de emoție la vederea unei minuscule lucrări în arabă ieșite din atelierele vreunui tipograf evreu, iată ceva ce mi se părea demn de califii de dinainte de perioada decadenței, ca de pildă al-Maamun, fiul lui Harun al-Rașid, fie ca Atotputernicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de procopsit. Situația particulară a limbii române de origine latină, dar scrisă în alfabet chirilic, determină pe petru Maior să accepte aceeași comparație defavorabilă cu limbile occidentale. Condițiile istorice au făcut (din nefericire) ca scrisoarea românească să ese mult mai covârșită decât toate ale apusului. Aspirația integrării europene, a participării românești la binefacerile sale spirituale, la un înalt nivel de luminare, este o altă consecință directă a acestei idei-forță. Ea animă, într-o fază de pionierat, a primelor inițiative de răspândire
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ale cărei costuri în vederea calificării fuseseră suportate exclusiv de către statul român. Astfel, "scopul și mijloacele propagandei burgheze actuale" pe teme umanitare erau, pentru leninismul romantic, următoarele: "să înșele oameni lipsiți de maturitate civică și politică, oameni cu fibra moral-politică slabă, covârșiți, orbiți de interesul privat spre a-i atrage pe calea emigrării, a părăsirii patriei și pământului pe care s-au născut, făcându-i să îngroașe rândurile dezmoșteniților, ale rătăciților și rătăcitorilor prin țările lumii. Scopul principal tipic negustoresc este să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lumii. Neaflând răspuns la întrebările pe care și le pune, el se lasă cuprins de o exasperare tulbure, domolită numai prin cruzime. Ca și Rienzi, Lăpușneanu-Vodă este scrisă în versuri albe, ceea ce permite compunerea de fraze ample, bogate și echilibrate, covârșite, uneori, de afluxul metaforelor. B. a alcătuit și un ciclu intitulat Urmașii lui Alexandru cel Bun în drame istorice, din care nu a scris decât episodul Ilie-Vodă, în cinci acte. Singurul merit al acestei piese ar fi că precede, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
luminoasă, în ciuda unei morți apropiate. Tânărul proiectează ascensional trupul său căzut, un complement auratic al acestui corp supus vicisitudinilor, circumstanțelor ostile vieții, fatalității. Un bătrân întinde patetic un braț spre a prinde parcă imaginea furtivă, un alt bătrân este doborât, covârșit, incapabil să mai perceapă lumina Speranței. Tabloul răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe Sfânta Geneviève, patroana Parisului. Speranța se află înconjurată de toată această umanitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mea mă simt/ nemuritor și rece". Pe această posibilă filieră interpretativă se insinuează și o notă decadentă, pe de o parte ca estetizare-sublimare a unei existențe torturante, pe de altă parte, prin contrastul între viziunea infernală, joasă, a unei umanități covârșite precum cea care apare în cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina și detașarea superioară a geniului care păstrează indicibilul celor două figuri spectrale Das Wissen și Hygeia fără a oferi câtuși de puțin o rezolvare cathartică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]