79 matches
-
ca urmare a atracției electrostatice dintre ionii gazoși de sarcini opuse, Na+(g) + Cl-(g)→ Na+Cl-(s), se produce cu o mare degajare de energie, denumită energie de rețea, care determină mersul procesului. I.2.1.2. Legatura covalentă Covalența (legătura atomică sau homeopolară) se stabilește între atomi neutri prin punere în comun de electroni, rezultând o densitate maximă a norului de legătură între cei doi atomi. Caracterizată prin rigiditate și orientare în spațiu, covalența stă la baza formării a
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
2.1.2. Legatura covalentă Covalența (legătura atomică sau homeopolară) se stabilește între atomi neutri prin punere în comun de electroni, rezultând o densitate maximă a norului de legătură între cei doi atomi. Caracterizată prin rigiditate și orientare în spațiu, covalența stă la baza formării a numeroși compuși în orice stare de agregare. Ea poate fi localizată între doi atomi dintr-o moleculă, sau delocalizată, adică policentrică (pe mai mulți atomi din moleculă). Covalența, spre deosebire de electrovalență, este o legătură adevărată. Atomii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Caracterizată prin rigiditate și orientare în spațiu, covalența stă la baza formării a numeroși compuși în orice stare de agregare. Ea poate fi localizată între doi atomi dintr-o moleculă, sau delocalizată, adică policentrică (pe mai mulți atomi din moleculă). Covalența, spre deosebire de electrovalență, este o legătură adevărată. Atomii legați covalent, ocupă poziții fixe unii față de alții, formând la un loc o moleculă cu structura bine definită. Prima tratare teoretică a legăturii covalente a fost făcută de Heitler și London în cazul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
denumită spin. între cei doi electroni cuplați se realizează o atracție puternică și se formează un sistem stabil. Un aemenea sistem are un caracter dinamic, nu electrostatic, ca în cazul legăturii ionice. Mecanica cuantică precizează sensul fizic al valenței. O covalență este dată de o pereche de electroni cu spini cuplați (antiparaleli). Legătura covalentă se formează prin suprapunerea orbitalilor atomici. în teoria orbitalilor moleculari (TOM) covalența se interpretează ca rezultat al mișcării simultane a electronilor în câmpul tuturor nucleelor din moleculă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
nu electrostatic, ca în cazul legăturii ionice. Mecanica cuantică precizează sensul fizic al valenței. O covalență este dată de o pereche de electroni cu spini cuplați (antiparaleli). Legătura covalentă se formează prin suprapunerea orbitalilor atomici. în teoria orbitalilor moleculari (TOM) covalența se interpretează ca rezultat al mișcării simultane a electronilor în câmpul tuturor nucleelor din moleculă care formează geometria acesteia. Funcțiile de undă ψ , care descriu OM sunt soluții ale ecuației lui Schrodinger, care fac legătura între energia potențială, energia totală
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
lui Schrodinger, care fac legătura între energia potențială, energia totală și poziția componentelor sistemului. Legăturile covalente formate de alți atomi se interpretează similar moleculei de hidrogen, ca rezultat al suprapunerii orbitalilor atomici ai electronilor necuplați. Un atom poate realiza atâtea covalențe câte cuplări de spin poate forma până la dobândirea unei configurații electronice stabile cu electronii cuplați. Nivelele interioare de electroni nu contribuie la formarea legăturilor ci numai la atenuarea prin efect de ecranare a atracției electrostatice a electronilor exteriori de către nucleu
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
electronii cuplați. Nivelele interioare de electroni nu contribuie la formarea legăturilor ci numai la atenuarea prin efect de ecranare a atracției electrostatice a electronilor exteriori de către nucleu. In funcție de modul cum are loc suprapunerea orbitalilor atomici, care participă la formarea covalenței, se deosebesc mai multe tipuri de covalențe. a) Covalența de tip σ se poate forma prin: 1) Suprapunerea a doi orbitali atomici de tip s. In Fig.I.5 este prezentată formarea legăturii de tip σ prin suprapunerea orbitalilor atomici
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
contribuie la formarea legăturilor ci numai la atenuarea prin efect de ecranare a atracției electrostatice a electronilor exteriori de către nucleu. In funcție de modul cum are loc suprapunerea orbitalilor atomici, care participă la formarea covalenței, se deosebesc mai multe tipuri de covalențe. a) Covalența de tip σ se poate forma prin: 1) Suprapunerea a doi orbitali atomici de tip s. In Fig.I.5 este prezentată formarea legăturii de tip σ prin suprapunerea orbitalilor atomici de tip s (molecula de H2). Legătura
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
formarea legăturilor ci numai la atenuarea prin efect de ecranare a atracției electrostatice a electronilor exteriori de către nucleu. In funcție de modul cum are loc suprapunerea orbitalilor atomici, care participă la formarea covalenței, se deosebesc mai multe tipuri de covalențe. a) Covalența de tip σ se poate forma prin: 1) Suprapunerea a doi orbitali atomici de tip s. In Fig.I.5 este prezentată formarea legăturii de tip σ prin suprapunerea orbitalilor atomici de tip s (molecula de H2). Legătura σ simplă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
legătură covalentă, bicentrică, bielectronică. 2) Suprapunerea unui orbital de tip s cu un lob al unui orbital de tip p care este redată in (Fig.I.6) pentru molecula de H2S 3) Suprapunerea a doi orbitali de tip p. b) Covalența π se constituie ca o legătură secundară în cazurile în care după formarea legăturilor σ rămîn electroni necuplați la ambii atomi. Ea rezultă prin suprapunerea orbitalilor p, d sau f prin cîte doi lobi. în molecula de azot, de exemplu
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
după formarea legăturilor σ rămîn electroni necuplați la ambii atomi. Ea rezultă prin suprapunerea orbitalilor p, d sau f prin cîte doi lobi. în molecula de azot, de exemplu, legătura dintre cei doi atomi de azot se realizează printr-o covalență σ, rezultată prin suprapunerea orbitalilor p (prin cîte un lob) și două covalențe π formate prin suprapunerea orbitalilor px și pz prin cîte doi lobi provenind de la doi atomi identici sau diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
suprapunerea orbitalilor p, d sau f prin cîte doi lobi. în molecula de azot, de exemplu, legătura dintre cei doi atomi de azot se realizează printr-o covalență σ, rezultată prin suprapunerea orbitalilor p (prin cîte un lob) și două covalențe π formate prin suprapunerea orbitalilor px și pz prin cîte doi lobi provenind de la doi atomi identici sau diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată de legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cîte doi lobi provenind de la doi atomi identici sau diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată de legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă rigiditate moleculei. Suprapunerea lobilor este mai redusă în cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
provenind de la doi atomi identici sau diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată de legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă rigiditate moleculei. Suprapunerea lobilor este mai redusă în cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată de legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă rigiditate moleculei. Suprapunerea lobilor este mai redusă în cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă rigiditate moleculei. Suprapunerea lobilor este mai redusă în cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor atomici inițiali, care prin suprapunere și cuplarea spinilor electronici neîmperecheați
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor atomici inițiali, care prin suprapunere și cuplarea spinilor electronici neîmperecheați, formeaza legături covalente. Pe de altă parte, factorul principal care determina numărul de de covalențe pe care îl formeaza un
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor atomici inițiali, care prin suprapunere și cuplarea spinilor electronici neîmperecheați, formeaza legături covalente. Pe de altă parte, factorul principal care determina numărul de de covalențe pe care îl formeaza un atom, este determinat de configurația electronică a stratului de valență al acestuia. Există numeroase cazuri, când numărul de covalențe este mai mare decât numărul electronilor necuplați din stratul de valență, iar unghiurile dintre covalențe sunt
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
electronici neîmperecheați, formeaza legături covalente. Pe de altă parte, factorul principal care determina numărul de de covalențe pe care îl formeaza un atom, este determinat de configurația electronică a stratului de valență al acestuia. Există numeroase cazuri, când numărul de covalențe este mai mare decât numărul electronilor necuplați din stratul de valență, iar unghiurile dintre covalențe sunt diferite de cele dintre orbitalii atomici inițiali. Potrivit configurației electronice exterioare ale elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de covalențe pe care îl formeaza un atom, este determinat de configurația electronică a stratului de valență al acestuia. Există numeroase cazuri, când numărul de covalențe este mai mare decât numărul electronilor necuplați din stratul de valență, iar unghiurile dintre covalențe sunt diferite de cele dintre orbitalii atomici inițiali. Potrivit configurației electronice exterioare ale elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe care îl formează aceste elemente este totdeauna mai mare decat prevede teoria. Aceste comportări au
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de covalențe este mai mare decât numărul electronilor necuplați din stratul de valență, iar unghiurile dintre covalențe sunt diferite de cele dintre orbitalii atomici inițiali. Potrivit configurației electronice exterioare ale elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe care îl formează aceste elemente este totdeauna mai mare decat prevede teoria. Aceste comportări au dus la ideea ca electronii se pot decupla, mărind numărul covalențelor posibile, orbitalii atomici își schimbă forma și orientarea inițială, egalându-se în energie
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
electronice exterioare ale elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe care îl formează aceste elemente este totdeauna mai mare decat prevede teoria. Aceste comportări au dus la ideea ca electronii se pot decupla, mărind numărul covalențelor posibile, orbitalii atomici își schimbă forma și orientarea inițială, egalându-se în energie, deci se hibridizeaza. Esenta teoriei hibridizării constă în afirmația că orbitalii atomici utilizați de atomi pentru formarea legăturilor chimice nu sunt niște orbitali atomici puri, ci niște
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Deoarece orbitalii hibrizi au proprietăți direcționale bine definite, este de înțeles că teoria hibridizării reprezintă un alt aspect al principiului dirijării valenței în combinațiile chimice covalente. Hibridizarea orbitalilor atomici este folosită pentru a explica formarea unui număr mai mare de covalențe decât numărul electronilor impari din stratul de valență al unui atom, uniformizarea energiei și orientarea simetrică în spațiu a noilor orbitali. Potrivit teoriei hibridizării, din orbitali atomici cu energie apropiată, ai aceluiași atom și geometrie diferită, se formează orbitali de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
astfel stările de agregare trebuie ținut cont că particulele au două forme de energie: cinetică (datorată agitației termice determinată de temperatură) și potențială (datorată forțelor de interacțiune dintre particulele constituente). Aceste forțe de interacțiune se numesc forțe de coeziune (electrovalența, covalența, legătura metalică, forțele van der Waals și legătura de hidrogen). Starea de agregare depinde de raportul celor două energii. În stările lichidă și solidă (stări condensate), proprietățile sunt determinate în primul rând de forțele de coeziune, pe când la starea gazoasă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un caracter electropozitiv foarte pronunțat, sunt capabile să dezlocuiască metale mai puțin active din compușii acestora. Evoluția caracterului metalic în grupă poate fi evidențiată și din caracterul compușilor. Dacă aluminiul, galiul și indiul au compuși cu un înalt grad de covalență (specific nemetalelor), taliul, în schimb, formează doar compuși ionici (precum metalele tipice). Același lucru se observă urmărind caracterul hidroxizilor formați de aceste metale; acesta evoluează de la amfoter (pentru aluminiu și galiu) până la puternic bazic (pentru taliu). Probleme rezolvate 1 Se
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]