1,600 matches
-
afectat pe plaja din Vama Veche mototolind în mînă o broșurica Galimard și comentînd acid castelul noului Mitocan, o să te trezești creditat în alb că absolvent de Litere sau Arhitectură. Dacă n-o să fii în stare să legi conversație la crîșma de pe plajă decît pentru a cerși o bere foștilor colegi de facultate, prietenii lor se vor întreba legitim din ce văgăuna ai ieșit. Iar doctoratul tău în problematică dublei etimologii a cuvîntului “țîrcovnic” nu-ți va asigura nici măcar un loc
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
nu sunt “opere sortite nemuririi”. Doar niște tratate. Un băiețel cuminte cu ochelarii pe nas care învață niște limbi moarte, citea niște texte și le transcria (comenta) din teancul de foi din stanga lui în cel din dreapta! “Când alții stăteau în crâșma el învăța sanscrita” zice Bucurenci. Da , adevărat, dar nu era singurul. Să citească și dl. Bucurenci “Jurnalul unei ființe greu de mulțumit” și poate va afla mai multe. Întreagă generație din care făcea parte Eliade citea, studia etc. Nu era
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
însă o întrebare de o zguduitoare legitimitate: ce urcă pe arcă? Și a urcat, sub forma textului, aproape orice: scrisori, fragmente de jurnale, fișe de observație etnologică, nenumărate și felurite liste de obiecte, epitafuri, o predică de înmormântare, texte despre crîșme, despre comori, bilete, transcrieri ale inscripțiilor de pe băncile unui liceu, și multe altele. O dezordine greu de stăpînit. Ce a rezultat e o arhivă a memoriei, dispusă să salveze cam tot ce noi, ceilalți, am lăsa în urmă. Dezordinea de pe
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
O stare lipsită de reguli, abolind orice disciplină. Existența corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe dîra fulgerelor
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
muntenesc are o predilecție pentru aceste forme; cînd tendința derivativă se aplică unor neologisme, efectul marcat dialectal este adesea comic. În romanul lui I.M. Bujoreanu, Mistere din București (1862), procedeul apare, de pildă, într-o conversație popular-argotică destul de autentică, la crîșmă: „Ș-apoi cine poate tăgădui că Stănuță vătășelul și baș-paznic de noapte al Batiștei nu este îndelicat cu toată lumea? - O să-ți dea îndelicatețea pîn pele, zise cîrciumarul”. Muntenismele pașoptiste reapar, parodic, în Levantul lui Mircea Cărtărescu: „Părînd piepțeni trecuți
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
publicate de-a lungul vremii în presa literară. Ineditul vine din felul în care au fost ele așezate și sortate în volum, fiecare capitol numind și exorcizând totodată obsesiile, temerile și angoasele lui Cristian Popescu: Hohotul, Scris-cititul, Scene cu îngeri, Crîșme, Zile etc. C.C.C. este o carte eminamente confesivă. Scrisul lui Cristian Popescu, indiferent de temele abordate, pare mereu marcat de obsesia mărturisirii, a spovedaniei lente și complete, a speranței că paginile scrise onest și febril îi vor aduce mântuirea: "Sunt
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
albă de cuțit de cuțit albit de sînge rece și de-n clocot sînge așteptat să se facă lacrimă pe rană și din rană om nevindecat neiubit și așteptat să-și facă loc în lume ca un lăutar într-o crîșmă unde votca-și face dintr-un milion de buze un pahar
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
casă prin curtea plină de unelte ruginite și de bucăți de lemn printre care săreau sprinten puii de găină, nu înainte de a închide cu grijă poarta de la stradă, fără s-o blocheze, ca să poată intra Toader mai pe seară, după crâșmă. Pe Toader îl primise în casă acum vreo cinșpe ani. Îl văzuse prima oară la marginea satului, pe drumul care ducea spre câmp. Stătea în fiecare zi sprijinit de un tei, cu genunchii strânși la piept și cu brațele încolăcite
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
geamul prăfuit care dădea în curtea din spatele cârciumii. De fiecare dată, acesta rămăsese tot timpul așezat la masa din colț, răsucind și răs-răsucind cu degetele subțiri și nervoase o țigară groasă, pe care o arunca după colț, la ieșirea din crâșmă. Nimeni nu-i vorbea și nici el nu se adresa nimănui, lumea se obișnuise cu el, așa cum, cu câțiva ani înainte, se obișnuiseră cu el stând sprijinit de tei, la ieșirea din sat. Odată ce păși pe prispă, se sprijini, ca
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
la timp" (p. 81). De nenumărate ori, temele și motivele bacoviene sunt integrate într-o istorie particulară, descoperită de istoricul literar după îndelungi meditații și investigații. Se fac distincții extrem de interesante între târg și oraș, odaie și salon, cafenea și crâșmă, gol și vid. E pusă în evidență istoria concisă a unor teme ca pustiul și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare literară (unde
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
provenind de la universități de mare prestigiu. Pervertirea valorilor, iresponsabilitatea și incompetența s-au impus, ce e drept, cu binecuvântarea, directă sau indirectă, a multora dintre români. Și nu mă gândesc doar la semi-analfabetul pentru care forma supremă de socializare e crâșma sordidă de cartier și rafinamentul în materie de băutură tescovina. Mă refer la așa-numita elită culturală, la artiștii și creatorii ce constituie mândria oricărei națiuni. Or, bătălia respingătoare pentru ordine și medalii, înghesuiala jenantă la finanțări acordate de ciocoimea
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
24 de ani, cu patru volume deodată - trei de povestiri sau nuvele și un roman: primul apare, în iulie 1904, volumul Povestiri, urmează la nici o lună romanul Șoimii, iar apoi se tipăresc nuvelele din Dureri înăbușite, în septembrie 1904, și Crâșma lui Moș Precu, în noiembrie 1904 (dar antedatat pe copertă 1905, cum se obișnuia la sfârșit de an) - toate la Editura Minerva, al cărei director era un anume domn G. Filip, receptiv la posibilele succese și întreprinzător cu o promptitudine
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
cu mediocrul Vasile Pop. Dar Nicolae Iorga va ști, totuși, să găsească diferențierea și să încununeze excepția, proclamând 1904 ca "anul lui Sadoveanu" (lui i se datorează sintagma), în "Sămănătorul" din 2 ianuarie 1905, în cronica de semnalare a volumului Crâșma lui Moș Precu: Cu acest volum se mântuie un an de literatură românească, ce s-ar putea numi, după acela dintre scriitori care s-a ridicat, în cuprinsul lui, printr-o bogăție de activitate admirabilă, la situația de cel mai
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
din Șoimii vor evolua direct romane ca Neamul Șoimăreștilor (1915) și Nicoară Potcoavă (1952), sau indirect ca Frații Jderi (1935-1942), emblemă a maturității creatorului în inventarea unei utopii a arhaicității eroice. Cu alte personaje și altă lume, toposul hanului din Crâșma lui Moș Precu va fi exploatat ca idee, viziune și vocație a povestirii în Hanu Ancuței (1928), o altă marcă pregnantă a sadovenismului, care încununează o predispoziție spre nostalgia evocării. Există o istorie interesantă a receptării debutului sadovenian, ce ar
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
așa cum ar fi jocul de table, canasta sau țintarul. Care va să zică, nu profesioniștii scrisului, ai scenei sau ai culorii aveau vreo legătură cu energiile creatoare ale poporului, ci poporul însuși rezolva această problemă după ce ieșea din schimb, din șut sau din crîșmă. În pauza dintre mese ori în așteptarea tacîmurilor de pește, pe la cozile ce deveniseră și ele una dintre cele mai serioase instituții naționale. După aceste experiențe, pe jumătate dramatice, pe jumătate hilare, de pe vremea cînd arta se făcea în fabrică
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
în urbea noastră mișcată de mîini călăuzitoare că nimic nu se dobîndește pe gratis nimic nu-ncepe zborul fără o fîlfîire peste prăpastie împins de-un resort nesăbuit. Așa a început: un grup de spartani cheflii a tăbărît în afurisita crîșmă din piața urbei în care Dumnezeu a aprins în pahare focul verde în care năvălitorii cîndva și-au cioplit case în ele să facă isprăvi de seamă. Strașnică amăgire. II Așa au început să se miște mîini călăuzitoare (și eu
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
-i zică ovreiul? Decât că boala lui Spilka o să-i treacă oricum. Trebuie numai răbdare, că bunul Dumnezeu știe ce face. Poate, pentru început, puțină bromură nu strică. Când a auzit Spilka ce-a hotărât doctorul, s-a dus la crâșma lui Gică Grăbitul și s-a îmbătat pulbere. De bucurie, seara, a luat după el acasă un țambalagiu, de care se mai și sprijinea. A făcut-o lată, spre disperarea rusnacilor de pe Făinari, Birjari, Precupeții Vechi, Smeului și Câmpului - "muscali
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
situație; stă și la masa lui Silidor, bulibașa țiganilor din triunghiul Urziceni-Slobozia-Călărași, și la cea a boierilor Bărăganului, îmbrăcând manierele unui vătaf sau ale unui orășean școlit, după interlocutorul de moment. "Sunt la mâna parșivului, scrie Mateiu, el bate iarmaroacele, crâșmele și bea adălmașuri cu speculanții locului; le folosește limbajul sărac, vulgar, ademenindu-i cu grosolănie la afacerile lui, la politica lui. Nu poți să nu-i admiri talentul - fiindcă e un talent și ăsta, să înjuri, să porți cizme de
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Selga. De mirare că n-a radiografiat încă nimeni! Cei mai mulți au lucrat sub toți președinții scriitorilor, de la Zaharia Stancu și Mihai Beniuc, de la George Macovescu și D.R. Popescu, până la președintele de astăzi, profesorul Nicolae Manolescu. Seară, trecem drumul la faimoasa crâșma Ciresica, cizelata de marile nume ale literaturii române contemporane, încă de pe când era o bodega prăfuita. Întrebăm un chelner dacă a auzit de Corneliu Leu, de Fănus Neagu, de Mircea Micu, de exemplu. - Circulă atea povești! Eu nu i-am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
bocancii mei, cu talpa plină de noroiul Lunii,/ Dar eu abia mă reîntorsesem cu greu, iubito, de departe,/ Acolo unde simplul sex oral, 69 ori rafinatele perversiuni/ ale Orientului nu vor mai valora nimic, niciodată./ Am fost să beau la crâșma morții, cu străbunii." (Tristeți de dincolo) Povestioarele din cea de-a doua parte a volumului au aceeași vitalitate ca și poeziile, dezvăluind o lume adesea imundă, văzută cu ironie și luciditate tăioasă. Totul pare pus sub semnul "grohăitului de astre
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
Capitală: "Vedeam în ochii lui extraordinari cea mai bună plată a muncii mele neîntrerupte." Anul 1904 este anul Sadoveanu, când îi apar scriitorului la Editura "Minerva" a lui G. Filip nu mai puțin de patru volume: Șoimii, Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, pentru care, fapt excepțional, atunci, ca și azi, primește și onorarii. N. Iorga era probabil convins că-l elogiază în articolul Doi mari scriitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, alăturând numele unui biet anonim de al viitorului
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
baia mare, unde cartofii se vând mai bine, așa că am pornit spre baia mare. spaima crescuse pe mine cât casa. și dă-i prin baia mare și caută-l și până la urmă unul a zis că s-a dus la crâșmă să se-mbete și bate tu toate crâșmele și a treia zi, când l-au adus acasă, avea mațele peste el și mașina nu mai voia să pornească. de când mă știu, aceste grâne se coc numai în amurg. la seceriș
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
așa că am pornit spre baia mare. spaima crescuse pe mine cât casa. și dă-i prin baia mare și caută-l și până la urmă unul a zis că s-a dus la crâșmă să se-mbete și bate tu toate crâșmele și a treia zi, când l-au adus acasă, avea mațele peste el și mașina nu mai voia să pornească. de când mă știu, aceste grâne se coc numai în amurg. la seceriș, tulpinile lor sunt vinete, iar spicul e bolnav
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
taților de cartier plînsetul de jur împrejurul ferestrelor închise ale blocurilor de cartier soarele ascuns în anusul social fata rasată și nebună lipită cu spermă de singurătate și boală gîndul morții ce se plimbă ca un șobolan gras prin întunericul minții al crîșmelor de cartier strînse cu cleștele de fier al toxicomanilor pe care îl simt cum pulsează în tîmple și în pumnii neîndemînatici ai mîinilor mele mari de bătrînă textualiștii veterani de cartier în război cu elita și ți-aș tăia limba
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
s-au dus pe la casele lor, să mai dea zăpada, să facă ceva de mâncare și, în context, să comenteze ce văzuseră, la gura unui păhărel de țuică fiartă. Bărbații, oameni cu simțul socialului în genă, s-au dus la crâșmă, singurul loc unde de fapt se puteau pune cu adevărat bazele poveștilor despre greutățile vieții de țăran, pentru a fi povestite mai târziu nepoților, iar aceștia să le transforme în legende și chiar mituri. Cu ei ca eroi principali! În
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]